LA DECESUL UNEI PIEŢE, TREI CUVINTE ÎN UNUL: Minciuni, prostie şi dictat - Rasdaq

MAKE
Ziarul BURSA #Piaţa de Capital / 9 aprilie 2012

Minciuni, prostie şi dictat - Rasdaq

La fel cum s-a constituit în 1996, prin abuz şi ilegalitate, tot aşa vrea CNVM să-şi desfiinţeze piaţa Rasdaq, printr-un ordin care nu are nici o legătură cu legea.

Rasdaq a fost, de la început, o piaţă nelegală (un fapt argumentat amănunţit de ziarul BURSA, asupra căruia nu am încetat să avertizăm) , cu pretenţia c-ar fi o bursă (în pofida presiunilor, niciodată ziarul BURSA nu a acceptat să-i publice autointitularea de "Bursă Electronică Rasdaq", pe care şi-a tras-o, prin 2002, cu acordul CNVM).

Sub aparenţa unei democratice consultări publice, CNVM vrea să promoveze instrucţiunile de desfiinţare a pieţei Rasdaq, doar că modul de consultare publică este prevăzut de lege să aibă loc în cu totul şi cu totul altfel.

Rasdaq nu moare pentru ceea ce este sau pentru ceea ce a făcut.

Rasdaq moare dintr-o chichiţă birocratică, pe relaţia cu directivele europene, ceea ce favorizează (într-un mod care nu se susţine, la o privire mai atentă) un acuzat de manipulare a pieţei, într-un proces dresat de DIICOT.

Astfel că, ferparul pieţei Rasdaq ar trebui să conţină şi cuvintele: "Până şi moartea sa pare să fi servit nelegiuirii".

Textul care urmează l-am scris cu greutate, pentru că include un număr de mărturii proprii, personale.

Consultarea publică asupra Rasdaq-ului trebuie făcută în Adunările generale ale emitenţilor listaţi

Orbit de modul istoric în care s-a constituit piaţa Rasdaq - la poruncă - CNVM-ul de astăzi nu îşi mai imaginează că soarta emitenţilor după desfiinţarea pieţei, este reglementată de legile ţării şi, de aceea, inventează apa caldă, perpetuând abuzul, în Proiectul de "Instrucţiune privind societăţile comerciale ale căror acţiuni se tranzacţionează pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa valorilor mobiliare necotate".

Proiect pe care l-a supus unei aşa-zise "consultări publice".

Legea 31/1990 a societăţilor comerciale conferă toate drepturile - de proprietate, liberă dispoziţie şi decizie - acţionarilor societăţii comerciale.

Acţionarii decid, prin drepturile conferite de lege, asupra naturii acţiunilor (nominative sau la purtător), asupra numărului lor, asupra categoriilor şi drepturilor aferente, asupra valorii nominale, asupra listării lor pe o piaţă a valorilor mobiliare şi îşi aleg piaţa singuri.

CNVM nu are nici un fel de drept să se substituie acţionarilor, cum se vede că ar vrea să o facă, prin Proiectul de Instrucţiune.

Dacă intenţionează să desfiinţeze piaţa Rasdaq, atunci ceea ce poate să facă CNVM şi are dreptul, este să notifice emitenţii despre asta.

CNVM nu poate impune o dată limită la care să se ţină Adunările generale ale acţionarilor, pentru că nu este vreun minister al economiei ceauşiste.

Acţionarii se întrunesc la datele legale şi când vor ei.

Emitenţii nu pot fi mutaţi de pe o piaţă, pe alta, că aşa vrea muşchii lui CNVM.

Emitenţii decid singuri dacă le convine noua piaţă care le este propusă.

Aberaţia devine grotescă, în privinţa retragerii de pe piaţă, caz în care CNVM are pretenţia să fie precedată de oferta de cumpărare a tuturor acţiunilor în circulaţie. Adică cum?!, după ce că m-ai minţit că Rasdaq e piaţă reglementată şi i-am înaintat, chiar şi în anul 2011, rapoarte de activitate oficiale, semnate, ştampilate, pe care scrie negru pe alb că "piaţa reglementată pe care sunt listate acţiunile este piaţa Rasdaq" - şi niciodată nu m-ai contrazis - acum zici că trebuie să scot bani din buzunar, dacă nu-mi place piaţa nouă în care vrei să mă verşi cu anasâna?!

Cum, CNVM, BVB, Duţescu şi AIPC decid asupra acţiunilor mele?!

Dar, de ce să nu decidă şi asupra casei mele, asupra copiilor mei şi asupra gândurilor mele?!

Proiectul de Instrucţiune CNVM promovează atâtea ilegalităţi, încât mă epuizează.

...............................................................

Un fost ziarist la "BURSA" de prin anii 1994-96, devenit şef al unei puternice case de brokeraj, mi-a telefonat în toamna anului 1997, să mă avertizeze:

"V-aţi orientat greşit contra pieţei Rasdaq. Nu înţelegeţi că Ras­daq este viitorul?! Bursa de Valori Bucureşti este trecutul, adaptaţi-vă!"

Sunt convins că era bine intenţionat.

În acelaşi timp, dovedea, încă o dată, că nu are stofă de ziarist.

Pentru că articole scrii din convingere, nu mizând pe cai câştigători.

Faptul că, aparent, realitatea mi-a confirmat convingerea, nu-i decât o simplă coincidenţă.

Piaţa Rasdaq s-a făcut praf şi pulbere.

Putea să nu se facă.

Pentru că, aşa cum nu a servit la nimic economiei naţionale, ci doar preluărilor (mai mult sau mai puţin etice ori legale), speculaţiilor şi furturilor, piaţa Rasdaq putea să nu servească la nimic benefic, încă mult şi bine.

Oricum, povestea Rasdaq-ului - un horror al pieţei de capital româ­neşti - nu va muri odată cu decesul pieţei; povestea Rasdaq-ului se transformă...

Rolul meu şi al ziarului BURSA

Am să dezvălui câteva detalii asupra implicării mele personale şi a rolului ziarului BURSA, în perioada de concepere, de către consultanţii americani, a pieţei Rasdaq (toamna anului 1995, până în primăvara lui 1996), detalii niciodată publicate până acum, care ar putea lămuri unele întâmplări mai vechi (generatoare de zvonuri false) şi să arunce o lumină asupra a ceea ce se petrece acum.

M-am bucurat când, în toamna lui 1995, au venit americanii de la USAID, chemaţi (prin spatele premierului Nicolae Văcăroiu) de Ştefan Boboc (preşedintele CNVM de atunci, singurul din istoria planetei, cu o funcţie ca asta, care a ajuns la pârnaie) să-l ajute la dezvoltarea pieţei noastre de capital.

Pe atunci, ziarul BURSA încuraja constituirea pieţei noastre de capital, cu mijloace publicistice - în afara articolelor publicate, organizaserăm rubrici de mică publicitate unde apăreau anunţuri de vânzări şi de cumpărări de valori mobiliare (iniţial, Certificate de proprietate, ulterior, acţiuni din programele pilot de privatizare, din anul 1993 şi de la începutul lui 1995).

Ordonaserăm vânzările, începând, de sus, cu cel mai mic preţ, iar, faţă în faţă, cumpărările corespunzătoare aceleiaşi acţiuni, începeau cu cel mai mare preţ (după regula paralelogramului), astfel că afişam potenţiale tranzacţii.

Anunţurile erau gratuite.

Paginile ziarului BURSA au fost asaltate de anunţuri de acest fel, încurajând astfel constituirea unei pieţe naturale, pe care, la sosirea USAID, le-am oferit-o (fără interes material), să o preia şi să o crească.

Am avut câteva întâlniri cu cei de la USAID, între care trei dintre ele au constat în dezbateri îndelungate, de ore în şir, cu câte opt-zece şi mai mulţi specialişti de-ai lor (care îşi luau notiţe - un detaliu care nu mi-a trezit suspiciuni, dar i-am înţeles utilitatea mai târziu), în jurul prevederilor Legii 52/1994 (legea iniţială a pieţei, pe care mi-o însuşisem, în detalii şi principii, prin contact direct cu autorul textului, amabilul profesor Nicolae Turcu, de la Consiliul Legislativ, căruia nu încetez să-i mulţumesc că mi-a ghidat primii paşi în înţelegerea unităţii dintre norma legislativă, funcţionalitatea pieţei şi utilitatea ei economică şi socială).

Ostilitatea USAID venea dintr-o problemă proprie, de supravieţuire

Am fost stupefiat să constat, ulterior, ostilitatea consultanţei USAID faţă de ziarul BURSA şi faţă de mine personal (un şef de-al lor, al cărui nume încă mi-l mai amintesc - Jeffrey Brown - m-a ameninţat explicit, faţă în faţă, că mă vor băga la închisoare, dacă nu elimin rubrica de vânzări/cumpărări de acţiuni din ziar), declarându-mi (fără nici un argument) că piaţa naturală care se înfiripase, trebuie retezată.

Abia mult mai târziu, am realizat că USAID percepea ziarul BURSA ca pe un rival al proiectului său (modestia nu mi-a permis ca, atunci, să-mi imaginez aşa ceva), deoarece, fiind naturală, era limpede că piaţa informală reflectată şi încurajată de ziar, era funcţională.

Ca organizaţie în sine, USAID traversa, în anul acela, lipsa de încredere a Congresului american, care-i propusese desfiinţarea, iar proiectul de asistenţă pentru piaţa de capital românească (care ar fi trebuit să devină cea mai importantă din Balcani, aşa cum îşi propuseseră în mod public), conta enorm în supravieţuirea Agenţiei, căci ar fi trebuit, prin succesul său, să-i valideze utilitatea, în faţa legislativului propriu.

Astfel că propunerea mea cuminte, să preia piaţa naturală şi să o dezvolte treptat, să o supravegheze şi să o reglementeze proporţional cu dezvoltarea, fiind un proces de durată nedeterminată, necesitând grijă, atenţie, cumpătare, nu se potrivea scopului propriu USAID, care avea nevoie să-şi raporteze Congresului succesul din România, la o dată determinată.

Hărţuirea

Am refuzat, în mod repetat, atât pe USAID, cât şi pe CNVM şi pe preşedintele Bursei de atunci (Ion Mihăilă) să elimin rubrica de vânzări/cumpărări de acţiuni, astfel că, în cursul anului 1996, o întreagă maşinaţie a fost pusă în mişcare contra ziarului BURSA, cu Ştefan Boboc declarând, la ora de ştiri de la PRO TV, că redacţia BURSA este "un cuib de infractori", căreia i-a întocmit dosar penal, cu poliţia cerându-mi "să dau cu subsemnatul", înainte să fiu pus sub acuzare - o persecuţie despre care s-a relatat în presa straină şi căreia i-a pus capăt o scrisoare către preşedintele de atunci, Ion Iliescu, semnată de patruzeci de organizaţii internaţionale pentru libertatea presei (mulţumesc Iolandei Stăniloiu, care, ca şef al Centrului pentru Jurnalism Independent, mi-a înlesnit comunicarea cu organizaţiile din străinătate şi bineînţeles, mulţumesc acestor organizaţii, pe care nu le-am văzut niciodată).

Deşi am rezistat presiunii, mărturisesc că nicicând nu mi-a fost mai frică.

Abuz, înfrângerea deliberată a legii

Prin 1997, USAID şi CNVM au editat împreună o carte, conţinând normele pieţei de capital, aşa-numita "Carte galbenă" , care a fost folosită până prin 2002, de toţi actorii pieţei de capital.

În "Cartea galbenă", fuseseră operate modificări ale Legii 52/1994, în exact punctele care constituiseră controverse între mine şi consultanţii USAID, în cursul celor trei întâlniri, în care ei îşi luaseră notiţe.

Ulterior, degeaba am mai scris articole despre abaterile de la lege ale CNVM, degeaba am semnalat distorsiunile pe care le-a operat "Cartea galbenă", în raport cu Legea din Monitorul Oficial; nimeni nu mă credea, oamenii citeau "BURSA" şi ridicau din umeri.

Parcă lătram la lună.

Piaţa Rasdaq a fost făcută de dactilografele de la RRA

După ce sistemul logistic al Rasdaq S.R.L. a fost pus la punct, specialiştii USAID s-au confruntat cu problema că emitenţii - fabricile şi uzinele - habar n-aveau de ceea ce făcuseră ei în baie, aşa că o expertă (în ce?, probabil expertă în abuz), pe numele ei Sarah Ackerman, a dat poruncă să fie listate toate cele peste 5000 de societăţi, care tocmai fuseseră privatizate, în Programul de masă.

Începând din 26 octombrie 1996, când au fost operate primele câteva tranzacţii cu acţiunile celor patru emitenţi listaţi pe Rasdaq, dactilografele de la Registrul Român al Acţionarilor (singurul registratar al Rasdaq-ului, până prin 1999) au introdus în computer datele societăţilor privatizate, fără să întrebe pe nimeni dacă vrea sau nu să fie listat.

Datele veniseră direct de la Institutul de Management şi Informatică (IMI - cel care a centralizat informaţia despre subscripţiile din Programul de Privatizare în Masă), fără ca, măcar vreun duplicat să fi trecut pe la emitenţi.

Desigur, legea obliga ca totul să se petreacă invers: datele subscripţiilor trebuiau să se ducă la emitent, să aiba loc o Adunare generală a acţionarilor, ca să poată fi consolidate Registrul acţionarilor şi Registrul acţiunilor, apoi să aibă loc o altă Adunare generală, care să decidă asupra naturii acţiunilor şi dacă ele să fie listate sau nu şi dacă da, atunci pe care din pieţe - BVB sau Rasdaq.

Întrucât aceste etape nu au fost parcurse, subscriptorii nu au căpătat statutul juridic de "acţionari", iar subscripţiile nu au căpătat statutul juridic de "acţiuni".

Consecinţa juridică este că piaţa Rasdaq a devenit un loc unde nu s-au tranzacţionat acţiuni, ci subscripţii (un fapt pe care l-am argumentat în BURSA, de repetate ori, atrăgând atenţia că piaţa este nelegală).

Consecinţa practică a fost că, în martie 1997, Guvernul şi USAID au celebrat "succesul" listării a 1300 de societăţi privatizate în masă (din care doar 60 încheiaseră contracte cu piaţa, prin Registrul Român al Acţionarilor), un "succes" al dactilografelor, care a fost raportat Congresului SUA, salvând USAID de la desfiinţare.

O altă consecinţă practică a fost că pe Rasdaq s-au tranzacţionat acţiuni "Petrotrans", o societate care fusese desfiinţată cu şase luni înaintea inaugurării Rasdaq.

"Povestea de succes" RASDAQ

Evoluţiile ulterioare ale pieţei Rasdaq sunt mai cunoscute, aşa că nu am să consemnez decât căderea pieţei, la începutul anului 1998, după succesul fulminant din vara anului 1997, când piaţa atrăsese fonduri străine de investiţii, între care şi pe Broadhurst (un fond garantat OPIC - adică pe banii contribuabilului american -, în proporţie de 75%), cel care a constituit cea mai importantă contribuţie la susţinerea pieţei.

Prin 2004, porţile Rasdaq-ului au fost sigilate, prin hotărâre judecătorească (o neplată de vreo 300 de mii de dolari, către compania IT care îi prestase servicii), în decembrie 2005 a fuzionat cu BVB şi de atunci a devenit o Cenuşăreasă a pieţei nostre de capital, despre care Bursa de Valori Bucureşti raportează cu ruşine.

CNVM vrea să desfiinţeze Rasdaq-ul.

A funcţionat vreo 17 ani.

Am trăit să-l văd născându-se şi murind.

Pot să spun :"Fie-i ţărâna uşoară!"

Oare, USAID ce poate să spună?

Nu-s decât vreo 30 de milioane de dolari irosiţi, din buzunarul cetăţenilor americani.

Are balta peşte!...

Apropo - computerele Rasdaq-ului ale cui sunt?

Doctrina alternativă: Acţiunile la purtător

Silit de împrejurări, am operat o ridicare teoretică asupra procesului de implementare a pieţei de capital, în teritorii virgine, în ţări fără tradiţie, teorie care lipsea, în anii '90, chiar şi organismelor financiare internaţionale.

Am ajuns la ideea că etapele istorice ale constituirii pieţei de capital pot fi scurtate, dar nu şi eliminate şi că stagiul pieţei acţiunilor la purtător este obligatoriu, pentru o piaţă sănătoasă, viabilă, care să-şi joace rolul benefic, în dezvoltarea economiei.

Mai mult, în condiţiile noastre specifice, cu o informatizare a ţării care ne situa pe penultimul loc în Europa (doar Albania era sub noi), cu rotula fondurilor mutuale sfărâmată de spolierea investitorilor, din martie 1996 (astfel că nu mai putea avea loc convertirea economiilor în capital de investiţii), acţiunile la purtător şi piaţa informală erau obligatorii.

Am detaliat teoria şi i-am configurat aplicaţiile practice.

În 1998, am confruntat-o cu opiniile unui senior din USAID, fost expert al Băncii Mondiale, venit aici "de la centru" să cerceteze conflictul dintre experţii lor şi ziarul "BURSA", care după două ore, în care m-a copleşit cu expertiza sa şi ampla cunoaştere a raporturilor dintre piaţa bancară şi piaţa de capital, mi-a întrerupt încăpăţânarea teoretică, râzând:

"Stop!", mi-a zis, "am vrut să văd cât poţi, dar, de fapt, ai dreptate".

Şi a continuat într-un mod uluitor:

"Niciodată, nimeni nu te va asculta. Ai idee de ce suntem aici? Pentru că, în 1990, aţi pierdut un război. Şi cum se face întotdeauna, învingătorul îşi ia prada de război şi îmi face o plăcere deosebită că mi-ai oferit ocazia să-ţi spun asta explicit, că eu sunt învingătorul, iar tu eşti învinsul".

Îi mulţumesc pentru sinceritate şi din recunoştinţă, nu-i menţionez numele, deşi, trebuie să se fi pensionat încă de atunci.

Desigur, Banca Mondială nu mi-a oferit vreun răspuns la textul teoriei pe care i l-am înaintat, prin reprezentantul său de aici.

Într-o împrejurare privată, la care a fost prezent şi Guvernatorul Mugur Isărescu, în mod separat am avut privilegiul să-mi supun teoria examinării laureatului Nobel Joseph Stiglitz, purtând o controversă de vreo patruzeci de minute.

A încheiat cu cuvintele, absolut satisfăcătoare, pentru mine:

"Da, teoria este rotundă, se susţine şi este coerentă, dar am să lupt întodeauna împotriva unor astfel de sălbăticii".

Să mai menţionez că, în aceeaşi perioadă, i-am propus board-ului FPS, condus de Radu Sârbu, un program de privatizare bazat pe acţiuni la purtător, pe care l-a găsit suficient de interesant să mă transmită la Departamentul juridic, unde proiectul a fost îngropat, după câteva întâlniri, fără să fi putut găsi vreo fisură, în raport cu legea.

Astăzi, încă, gândesc că, în condiţiile crizei financiare mondiale, când cu toţii căutăm un model înnoitor, acest capăt teoretic ar putea întemeia "modelul românesc".

Opinia Cititorului ( 16 )

  1. Articolul este de-a dreptul coplesitor! Te lasa cu gura cascata, perplex. Tot ceea ce stiam sau credeam ca stim despre ceea ce se intampla in spatele usilor inchise, pare a fi mult mai inofensiv, fata de ceea ce a fost cu adevarat. Dupa ce citesti asa ceva te apuca un sentiment de frustrare si neputinta, fara speranta. Astazi , mai ales in conditiile crizei financiare mondiale, mai poate fi realizat un model romanesc? Adica am fi lasati sa facem ceva?

    1. ...atunci nu o sa reusim niciodata. trebuie sa capeti ceva putere daca vrei sa realizezi ceva.

      pana una-alta, ca sa avem o piata de capital mai puternica, NIMENI nu ne impiedica sa facem ceea ce tine de noi insine. 

      sa listam companii la bursa, sa educam oamenii. 

      sunt de cumparat nu doar companii romanesti, ci si straine.

      NIMENI nu ne opreste sa invatam. dar: vrem? 

      Facute pe Rasdaq de Finaco si DP. asta a permis rasdaq-ul!

    Rasdaq-ul a fost un rau necesar si in ciuda tuturor problemelor si imperfectiunilor si-a facut datoria in ceea ce priveste concentrarea capitalului. Sigur ca putea fi aleasa o alta solutie, dar acum problema e cum scapam de el respectand legea si minimalizand pierderile...

    1. concentrare cu japca si abuz in nerespectarea nici măcar a legii bunului simt.marturiile sunt multe....dar cine ar vrea sa le audă?

      Ma rog, nu stiu ce mari fonduri se invart pe rasdaq, dar cred ca a fost un "spam" pt. bvb.iar In ceea ce priveste treaba cu castigatorul razboiului rece chestia e logica.Daca a existat un razboi si daca acel razboi s-a incheiat trebuie sa fi existat si un castigator si un invins.

      In timp ce-si iau prada de razboi, noua ne spun ca sintem prosti si ca ne ajuta.

      Am aratat in articol calea legala de incheiere a activitatii Rasdaq.

      Nu exista doua cai legale.

      A doua nu este legala. 

    Seria nelegiuirilor a continuat. In 2006, bazele de date cu actionarii si actiunile emitentilor tranzactionati pe Rasdaq au fost confiscate de la registrele independente (care aveau contracte in vigoare cu acesti emitenti) si oferite gratuit Depozitarului Central. Ori in legea 297 se facea referire la obligativitatea incheierii unui contract cu Depozitarul Central pentru societatile tranzactionate pe o piata reglementata sau ATS. A fost un alt furt, cei drept doar de cateva sute de mii de euro pe care BVB-ul l-a realizat si CNVM l-a girat.

    De fapt toata problema se reduce in mod direct la interese:

    1. Societatile "listate" pe RASDAQ vor, in marea lor majoritate, sa scape de CNVM, BVB si orice alte obligatii suplimentare sau mofturi ale unor actionari care sa le pretinda transparenta si astfel sa-si bage nasul in afacerile lor. Evident e vorba de interesul actionarului majoritar sau a conducerilor acestor societati...  

    Lipsa de transparenta nu este de natura sa se aprecieze ca respectivele societati incalca legea...dar astfel se inlatura posibilitatea altor actionari sa se implice sau sa controleze operatiunile generale ale societatii. 

    2. Interesul actionarilor minoritari de a nu ramane captivi in aceste societati in care nu pot sa-si asigure o minima informatie privind investitiile realizate si perspectivele reale ale acesteia. 

    3. Interesul CNVM si BVB de a nu pierde o sursa de venit. 

    Evident, orice decizie se adopta trebuie sa tina cont de urmatoarele aspecte: 

    a) actualele societati nu pot fi obligate sa se listeze pe alta piata - aceasta listare urmand sa se faca cu votul actionarilor; 

    b) actionarii existenti trebuie sa fie protejati fiindca au fost incurajati de CNVM si BVB sa considere ca RASDAQ este o piata reglementata (aproape ca in cazul CEC cu FNI).

    c) costurile operatiunilor legate de eventualul transfer pe o alta piata sau de delistare sa fie minime fiindca nu se justifica plati pentru lipsa de implicare in supraveghere. 

    1. Statul si CNVM sunt singurii vinovati de aceasta situatie.

      Pentru rezolvarea situatiei actuale ar trebui ca Statul Roman prin AVAS sa preia printr-o oferta publica de preluare toate actiunile de la aceste companii la valoarea nominala. Cei care subscriu in cadrul ofertei sa primeasca valoarea nominala a respectivei actiuni iar cei care nu subscriu sa ramana actionari in aceasta companie. 

      Dupa finalizarea ofertei, Statul ar trebui sa-si vanda aceste participatii in pachete consolidate, oricarei persoane interesate de respectivul panchet. 

      Astfel ar fi despagubiti intr-un mod cat de cat echitabil toti ci care au participat la "marea privatizare" iar statul ar acoperi astfel pierderile rezultate din propria sa neputinta si din lipsa de implicare a propriilor functionari care trebuiau sa asigure o gestionare corecta si completa a tuturor aspectelor legate de piata de capital.

      Marea privatizare s-a facut prin lege iar repararea ar trebui sa se faca tot prin lege. 

    Multumesc pentru ca mi-ati insuflat prin 96-97 "microbul". Fiind cititor al ziarului Bursa mi-a sarit in ochi acea rubrica de anunturi vanzari/cumparari de actiuni din ziar. Asa am devenit invesitor la bursa.

    Confirm (daca e cazul) ca ceea ce e in articol referitor la evolutia pietei rasdaq este adevarat.

    Totusi nu vad nici un motiv serios pentru care aceasta piata (cu bune cu rele) ar trebui sa dispara. 

    1. Make si eu iti multumesc pentru acest articol. Imi confirma ceea ce am vazut si auzit in ceea mai mare parte. Nimic nu ma mai mira. Nici ca de la BVB o anumita doamna din funtia de expert bursier a plecat DG la Rasdaq, astazi dandu-mi seama ca a ajuns acolo numai pentru ca sotul ei era atunci colonel la SIE. Acea doamna astazi lucrand desigur la Bursa tot cu functie de conducere. Ma simt ca in urma cu 22 de ani, nu s-a schimbat nimic. Dar nimic, ba mai mult, sfidarea si prostia este mult mai incurajata. Dar Make chiar iti multumesc pentru acest articol.

    Da!Romania este tara invisa si furata, atat din exterior(cu sprijin intern)cat si din inerior.

    Referitor la războiul rece pierdut de români:

    Curând după "revoluţie" percepeam aşa-zisa victorie a occidentului ca pe o victorie a noastră asupra răului din noi înşine. Ca pe o victorie asupra răului importat cândva, o dată cu comunismul. Una peste alta, a fost o lecţie interesantă pentru cei isteţi, o lecţie dură pentru semenii noştri mai puţin înzestraţi - cei care s-au simţit şi se simt în continuare abandonaţi. Pe mulţi, lăcomia ne-a orbit. Noroc de criza care, iată, ne înţelepţeşte. Continuarea războiului "rece" la care tras-împinşi am aderat e în acest moment o povară. Suntem cu toţii ca nemţii în războiul doi mondial când şi-au subţiat fronturile atacând URSS. Au pierdut şi românii, şi-au pierdut şi străinii oştile de dolari în rovinele româneşti. E comic să înţelegi că războaiele reci se servesc doar pe prosperitate. Amestecate, nu scuturate. 

    Referitor la soarta Rasdaq: 

    Singura mare problemă pentru acţionari e acel squeeze-out cu care CNVM îi mituieşte pe marii acţionari acum, pe preţurile astea infecte. Multe firme rasdaqii încep să-şi reevalueze activele în jos, pregătindu-şi delistarea în dauna micilor acţionari. DELISTAREA TREBUIE INTERZISĂ PE CRIZĂ! Dacă se pierde această poziţie, măcar atât: evaluarea să nu se facă în raport cu cotaţiile ci cu activele evaluate de către un evaluator agreat de altcineva decât de CNVM. Bătălia trebuie să se dea pas cu pas, chiar dacă înapoi. Va exista muniţie din belşug, mulţi vor fi nedreptăţiţi. Eu aş propune pentru delistări o evaluare transparentă, publică, în care cei care ne pricepem să ne spunem părerea. Şi fără grabă. Fără grabă. Mărturisesc că varianta cu acţiunile la purtător nu-mi surâde mai ales pentru că gândirea fiscala e alta azi decât în interbelic. Obligaţiuni da, e o altă relaţie, cu entităţi mari, transparente.

    P.S. O notă bună pentru Alex de la 1.1.Alex şi mai cum? 

    1. cu scuze, dar nu dau detalii personale.

      mai apar pe aici cateodata.

      multumesc pentru apreciere. 

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Comanda carte
veolia.ro
Apanova
digi.ro
aages.ro
danescu.ro
librarie.net
Mozart
Schlumberger
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

22 Noi. 2024
Euro (EUR)Euro4.9759
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.7742
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.3721
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.9774
Gram de aur (XAU)Gram de aur415.3204

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
Mirosul Crăciunului
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
petreceriperfecte.ro
thediplomat.ro
targuldeturism.ro
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb