LUCIAN BODE: "În energie, ultima factură este achitată de către consumatorii finali şi decontată politic"

Reporter: Stimate domnule Bode, ce ar trebui să facă ţara noastră pentru a juca un rol important în noua economie energetică mondială?

Lucian Bode: La nivel decizional, ar fi bine să devenim performanţi în a înţelege mai în detaliu ce se întâmplă în energetica mondială curentă şi care sunt tendinţele cu cele mai mari şanse de a aduce schimbări pozitive în viaţa oamenilor.

De prea multe ori ne limităm doar la aspecte naţionale, regionale sau europene.

Energia este un produs puternic internaţionalizat. De pildă, un proiect de cercetare al unei universităţi sau companii din Africa, America sau Asia poate schimba în câteva luni harta Energiei mondiale.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre sursele de finanţare ale acestui domeniu?

Lucian Bode: Este necesară o mai mare atenţie la opţiunile finanţatorilor interesaţi de acest domeniu. Energia cere resurse de capital semnificative şi angajamente pe termen lung. Atingerea unui numitor comun este aproape imposibilă fără înţelegerea regulilor şi aşteptărilor care guvernează activitatea celor dispuşi să investească.

Spre exemplu, ar fi contraproductiv să ne plângem că băncile autohtone nu finanţează proiecte energetice de un anumit tip dacă băncile mamă, investitorii sau finanţatorii acestora, deja au decis că acel tip de proiect primeşte cel mai mic punctaj. În orice moment, pe plan mondial, există mii de proiecte energetice medii-mari în căutare de finanţări bune. Competiţia este acerbă.

Majoritatea proiectelor energetice din sistemele internaţionale, la care a aderat şi România, sunt finanţate, într-o formă sau alta, de mari finanţatori privaţi şi de facturile consumatorilor finali. Rar acţionarii companiilor energetice mai aduc sume consistente "de acasă" pentru noi proiecte.

Statele care dispun de resursele necesare finanţării de proiecte energetice în alte ţări au aproape exclusiv interese strategice pe termen lung şi foarte lung, potenţial divergente cu cele ale ţărilor care ar trebui să găzduiască proiectele. Este o realitate care nu se va schimba prea curând şi care solicită atenţie permanentă. Orice greşeală poate avea consecinţe economice şi sociale însemnate. Sunt câteva domenii - energia se regăseşte printre acestea -, în care euforia "tribunelor" nu ar trebui să se regăsească pe terenul negocierilor angajante. În energie, fără excepţie, ultima factură este achitată de către consumatorii finali şi decontată politic.

Reporter: Cum sunt afectaţi consumatorii finali de astfel de deconturi politice?

Lucian Bode: Pentru consumatorii finali, energetica, în proporţie covârşitoare, este un domeniu utilitar - esenţial pentru viaţa de zi cu zi, dar utilitar. Este natural ca celor implicaţi să le pară un domeniu cu valenţe foarte speciale, însă consumatorii nu sunt interesaţi de mecanismele interne ale acestuia, ci de rezultatele care se văd în buzunar şi în propriul confort.

Spre exemplu, când eşti nevoit să aştepţi luni bune pentru a putea aprinde becul în noua casă sau făbricuţă, orice dezbatere despre dorinţele celor care produc şi distribuie energie are valoare economică şi socială de plan secund sau terţiar.

Ca şi în alte domenii, consumatorul şi nevoile acestuia trebuie să redevină figura centrală în domeniul energetic şi în dezbaterile aferente. Este din ce în ce mai irelevantă utilitatea evenimentelor energetice la care nu sunt puternic reprezentaţi consumatorii. Poate o prezenţă scăzută a acestora se află printre cauzele avansurilor atât de anevoiase spre o piaţă mai dinamică.

Spre deosebire de alte domenii, cei implicaţi direct în energetică sunt şi consumatori individuali ai produsului final. Există premise bune pentru o mai bună convergenţă a unei largi palete de interese.

Reporter: Care este viitorul sectorului energetic?

Lucian Bode: Este necesară înţelegerea unor industrii importante pentru viitorul domeniului energetic.

Să luăm în discuţie un caz.

Dacă în industria auto, în baza proiecţiilor, se ajunge la concluzia ca automobilele electrice reprezintă viitorul, guvernele şi industria energetică trebuie să înceapă din timp pregătirile pentru complicata tranziţie. Dacă nu te pregăteşti sistemic, vei fi o pată gri-neagră pe noua hartă a lumii. O astfel de tranziţie cere 15-20 de ani de parcurs fără mari greşeli. Este un subiect care nu poate fi tratat haotic sau arbitrar. Vei fi neinteresant ca destinaţie dacă te trezeşti la spartul "târgului investiţional". Unele iniţiative punctuale şi aparent pozitive pot face mai mult rău decât bine. Arăţi că nu înţelegi complexitatea măsurilor necesare unei tranziţii de succes. Să nu uităm niciodată că Timişoara a fost primul oraş european cu străzi iluminate electric.

Dacă, din contră, industria auto ajunge la concluzia că automobilele pe bază de carburanţi sunt de neînlocuit şi, ca ţară, vrei să nu depinzi excesiv de importuri de petrol, este necesară o reaşezare a cadrului pentru explorarea şi exploatarea resurselor autohtone, o accelerare a eforturilor de atragere de noi jucători pe piaţă, precum şi o participare cinetică la desenarea marilor rute de transport ale petrolului.

Drept concluzie intermediară, un rol important poate fi jucat dacă în permanenţă cercetăm viitorul şi suntem capabili se ne adaptăm rapid la o multitudine de factori dinamici, unii încă neintroduşi suficient de serios în ecuaţiile economice şi sociale pe care trebuie să le administrăm sau modificăm eficient pe plan naţional. Pe lângă această provocare, un efort deosebit trebuie făcut şi pentru partea mai puţin fermecătoare, respectiv asigurarea permanentă a funcţionării sistemelor care, de bine, de rău, alimentează ţara cu produse energetice accesibile.

Reporter: Care este opinia dumneavoastră despre documentul Strategia Energetică, finalizat recent de Executiv? Care sunt punctele tari şi slabe ale Strategiei? Credeţi că actualul Guvern îşi va asuma Strategia prin OUG sau HG?

Lucian Bode: Forma finală a documentului încă nu a fost prezentată oficial şi supusă dezbaterilor publice deschise. Din câte cunosc, nici livrabilele aferente contractului "Servicii de consultanţă de specialitate privind modelarea şi analiza cantitativă a datelor, în vederea elaborării Strategiei Energetice a României 2016-2030, cu perspectiva anului 2050", atribuit la sfârşitul lunii iulie de către Ministerul Energiei, nu au fost publicate. Aceste livrabile sunt esenţiale pentru dezbaterile pe marginea Strategiei. Scenariile sau sub-scenariile creionate şi datele suport pot influenţa decisiv tezele şi asumările din aceasta. Din declaraţii recente ale celor implicaţi, înţeleg că Strategia va fi disponibilă şi asumată în scurt timp. Ar fi de dorit ca modelarea şi analiza cantitativă să se regăsească printre Anexele acesteia.

Pot face câteva consideraţii privind aspectele cunoscute formal.

Calendarul contractului menţionat a fost extrem de ambiţios. Este o performanţă deosebită să livrezi în câteva săptămâni o modelare care ar trebui să stea la baza unei Strategii Energetice întinse ca scop pe decenii. Aş fi preferat un concurs de soluţii care să pună în competiţie mai multe echipe multidisciplinare, cu specialişti români din ţară şi din străinătate, cooptaţi alături de companii care înteleg problematica în centrul căreia poate sta temporar şi energia. În astfel de chestiuni, existenţa a două-trei unghiuri de bază e utilă. Este drept că un astfel de demers ar fi solicitat o perioadă de timp mai generoasă.

Toate scenariile de modelare din caietul de sarcini conţin proiecte cu "nume şi prenume", unele fiind rămase de peste un sfert de secol pe planşă. Practic, pilonii Strategiei pot fi consideraţi deja bătuţi. Puteţi spune că Guverne politice succesive, inclusiv cel din care am făcut parte, au mers pe o logică similară. Aţi avea dreptate, dar ar fi fost plăcut ca acest Cabinet să vină cu o abordare mai puţin pasională, mai tehnică. Mă tem că rostogolirea unor proiecte tip "dorinţă" peste zeci de ani, cu ocuparea unei bune părţi a agendei energetice, ne va aduce, într-un final, o imagine de neseriozitate greu de şters, mai ales pe plan internaţional.

Atingând foarte pe scurt un aspect des întâlnit în dezbaterile de profil, dacă din analize multicriteriale rezultă că România are nevoie în următorii 5 ani de 1500 MW noi-nouţi, o soluţie echilibrată ar fi organizarea licitaţiilor de capacitate, proceduri competitive la care ar putea să participe orice tip de proiect energetic. Rezultatul natural ar fi proiecte făcute mai rapid, la costuri de piaţă care să aducă cea mai bună ofertă pentru factura consumatorilor finali. Ţări cu un cuvânt greu în energia mondială au început sa proiecteze sau sa utilizeze astfel de sisteme. Este doar o idee, un principiu. Încerc, pe cât posibil, să evit comparaţiile cu alte ţări. Asemănările sau deosebirile generale ne pot duce frecvent în eroare.

Desigur, odată ce stabilim exact care sunt şi aspectele sociale, strategice sau chiar geostrategice de luat în seamă, acestea pot fi tratate elegant în design-ul competiţiilor.

Spre exemplu, un nou proiect energetic poate aduce temporar un număr de locuri de muncă într-un punct alt ţării, dar poate avea printre consecinţe desfiinţarea permanentă a unui număr mai mare de locuri de muncă în zone care nu au timpul necesar pentru pregătirea unei tranziţii fără drame sociale şi răni uşor vindecabile. Realităţile istorice şi existenţiale nu pot fi ignorate.

Aş sugera că merită să învăţăm din greşelile trecutului şi să ne adaptăm permanent la dinamica vieţii şi a pieţelor.

Privitor la o eventuală asumare a noii Strategii Energetice prin OUG sau HG de către actualul Guvern, în ipoteza în care aceasta va fi finalizată şi dezbatută public până la alegerile parlamentare, situaţia actorilor semnificativi este uşor ingrată.

Guvernele nu se pot opri niciun minut din administrarea corespunzătoare a ţării. Când un partid parlamentar doreşte să retragă susţinerea unui Guvern sau să sancţioneze activitatea unui ministru, depune moţiune de cenzură sau moţiune simplă. Nu am sesizat nemulţumiri politice majore la adresa parcursului Guvernului Cioloş în Energie.

Unii reprezentanţi de vârf ai PSD au cochetat cu moţiunea de cenzură, dar ştim, ne-am obişnuit, PSD una spune şi alta face!

În afară de câteva idei postate de domnul Ponta pe Facebook la adresa declaraţiilor de avere ale ministrului Energiei, nu am văzut luări de poziţii care să contureze opţiunea depunerii unei moţiuni simple pe Energie. Ar fi fost cumva incorect. Actualul ministru a fost nevoit să ducă mai departe iniţiative critice ale Cabinetelor Ponta.

PNL a lăsat Cabinetului Cioloş tot spaţiul necesar administrării ţării după ştiinţă şi voinţă, PNL fiind singurul partid care a susţinut şi susţine transparent Guvernul Cioloş. Când am putut să ajutăm, nu ne-am dat la o parte.

Acestea fiind spuse, consider că asumarea de către Cabinetul Cioloş a unei Strategii Energetice cu orizont 2050, prin OUG sau HG, ar fi cel puţin inadecvată. Toate Guvernele au dorinţa de a lăsa ceva în urmă şi pentru istorie, însă unele subiecte au nevoie de spaţiu amplu pentru dezbateri şi de îngăduinţă la adresa celor care sunt obligaţi să ofere explicaţii şi soluţii asumate politic celor 18 milioane de români cu drept de vot.

Reporter: De ce nu se fac investiţii în companiile energetice din România, în condiţiile în care banii pentru investiţii sunt în conturile acestora?

Lucian Bode: Anticipa Sony că Apple va lansa un player elegant de muzică? Anticipa Nokia că Apple o să facă telefoane mobile? Walkman-ul, un produs al Sony despre care unii dintre noi îşi amintesc cu nostalgie, a dispărut din producţie. În doar 4 ani de la apariţia iPhone, Apple a depăşit Nokia ca volum de smartphone-uri vândute.

Ar trebui Nuclearelectrica să furnizeze servicii de Internet sau telefonie? Este un subiect pe care trebuie să-l trateze acţionarii şi managementul companiei. Ştiu că pe piaţă există furnizori de Internet şi telefonie mobilă care au început să vândă cu mult succes energie electrică, inclusiv către mari instituţii publice autohtone.

Ne-am obişnuit să privim companiile de stat ca aparţinând unor pătrăţele stricte. Eşti Romgaz? Trebuie să investeşti în noi perimetre din care să extragi gaz.

Gigantul francez în petrol şi gaze Total (capitalizare de piaţă de circa 100 miliarde de euro) a plătit recent în jur de un miliard de euro pentru a achiziţiona un producător de baterii. Este doar un exemplu. Aproape că nu este lună în care un mare jucător din energie să nu investească pentru diversificări care ies din tiparele clasice.

Ar fi în regulă ca Transelectrica să cumpere un startup care a patentat un software pentru administrarea mai inteligentă a reţelelor de distribuţie a energiei electrice? Pe cadrul legislativ actual, cât ar fi în regulă sa plătească pentru ca inspectorii Curţii de Conturi să nu ridice din sprâncene?

Vă spun deschis ca sunt întrebări care mă preocupă şi admit că nu pot să pun degetul pe o soluţie simplă.

Reporter: Cum apreciaţi actualul management din companiile energetice?

Lucian Bode: Ca fost susţinător activ al guvernanţei corporative în companiile de stat (Legea 109 / 2011), simt că suntem departe de rezultatele anticipate şi de gândurile bune de la începutul acestui parcurs. Sunt zile în care aş vota cu sufletul împăcat pentru abrogarea Legii şi zile în care îmi spun că principiile din Lege sunt corecte, dar că noi, parlamentari şi Guverne succesive, nu am găsit cea mai potrivită formulă de implementare, dacă există o formulă potrivită în ţări care trebuie să nu uite dificile realităţi şi realizări istorice când negociază pentru prezent şi viitor.

Un raport exhaustiv al Curţii de Conturi despre efectele guvernanţei corporative ar fi un punct de plecare extraordinar pentru necesare evaluări şi reevaluări instituţionale. Anticipez că, cel puţin în Parlament, raportul ar avea parte de o primire călduroasă.

În ceea ce priveşte performanţele managementului din companiile energetice de stat, este important să privim lucrurile şi în cheie mare. Sistemul energetic public poate fi asimilat unui sistem de vase comunicante. Sunt ani în care poţi avea un plus pe energia hidro şi un minus semnificativ pe energia din alte surse, ani în care nu plouă şi lucrurile arată mai puţin bine pentru hidro sau chiar şi nuclear.

Îi apreciez pe toţi energeticienii care muncesc pentru a ne aduce zilnic curent în becurile de acasă şi la locul de muncă. Nu pot fi foarte supărat pe managerii de bună credinţă. Încă nu le-am oferit tot instrumentarul necesar performanţei de nivel înalt.