Mai face parte Olanda din nucleul dur al zonei euro?

După extinderea crizei datoriilor publice din Europa a început să apară, în cadrul soluţiilor propuse pentru rezolvarea acesteia, separarea ţărilor din zona euro în două categorii: periferia nesăbuită şi nucleul prudent.

Între timp a devenit evident că ţările din nucleu nu mai pot suporta prea mult povara "salvării" periferiei, chiar dacă autorităţile proclamă neîncetat virtuţile dar şi datoria solidarităţii europene.

După cinci ani de criză financiară, în care nu s-a făcut nimic pentru eliminarea adevăratelor sale cauze, norii negri se adună şi deasupra salvatorilor.

Într-un număr recent al revistei The Economist se arată că "Olanda s-a decuplat pentru prima dată de economia mult mai puternică a Germaniei", pe fondul deteriorării semnificative a perspectivelor economice.

La circa o lună după articolul din revista The Economist, o analiză Reuters arăta că "olandezii sunt blestemaţi" din cauza poverii creditului ipotecar asupra gospodăriilor.

Conform datelor de la Banca Centrală a Olandei, ponderea creditului ipotecar în PIB a crescut de la 89,5% în 2006 până la 105,8% în 2011, în condiţiile în care valoarea sa a fost de 639,1 miliarde de euro.

Articolul Reuters ne explică şi cum s-a ajuns în această situaţie: un regim fiscal preferenţial care a încurajat creşterea gradului de îndatorare a populaţiei, pe fondul unor reglementări care au permis gospodăriilor să împrumute până la pragul a 12 salarii brute. Aceste date sunt suficiente pentru a pune serios sub semnul întrebării aşa-numita prudenţă financiară a ţărilor incluse în nucleul zonei euro.

Şocul reprezentat de falimentul Lehman Brothers a determinat autorităţile să reducă acest prag până la 5 salarii brute, iar de atunci preţurile de pe piaţa imobiliară rezidenţială s-au angajat pe o tendinţă accentuată de scădere.

Printr-un comunicat de presă intitulat "Preţurile locuinţelor se prăbuşesc", Biroul Central de Statistică al Olandei a publicat recent indicele preţurilor de pe piaţa imobiliară rezindenţială pentru iulie 2012. Acestea au scăzut cu o rată anuală de 8%, cea mai mare din ultimii 18 ani, pe fondul unei scăderi lunare de 3,6%, cea mai mare scădere lunară din ultimii 18 ani (vezi grafic).

De la maximul din august 2008, indicele preţurilor de pe piaţa imobiliară rezidenţială a scăzut cu 15,3%, iar banca olandeză Rabobank prognozează o scădere cumulată de 18% până la sfârşitul anului viitor.

Experienţa ţărilor de la periferia zonei euro ne-a arătat efectele prăbuşirii preţurilor de pe piaţa imobiliară asupra sistemului lor financiar şi nu există niciun motiv să credem că situaţia va evolua diferit în Olanda. Dar mai pot autorităţile de la Haga să lanseze un nou program de susţinere financiară a băncilor, în condiţiile în care au fost anunţat măsuri dure de austeritate, printre care se află creşterea TVA şi a vârstei de pensionare?

Greu de crezut, mai ales pe fondul creşterii tensiunilor de pe scena politică şi a avansului semnificativ al partidelor cu mesaj populist în sondajele premergătoare alegerilor generale din 12 septembrie 2012.

Deteriorarea gravă a finanţelor publice din ultimii ani reprezintă, de asemenea, o piedică majoră în promovarea unor noi programe de stimulare fiscală a economiei.

După un relativ echilibru până în 2008, bugetul statului a înregistrat un deficit de 5,6% din PIB în 2009, pe fondul programelor de stimulare fiscală a economiei şi a sumelor alocate pentru recapitalizarea principalelor bănci. Tot în 2009, datoria publică a Olandei a depăşit pragul de 60% din PIB, iar estimările FMI indică o creştere până la circa 80% până în 2017. Oare cum poate să facă o ţară parte din nucleul dur al zonei euro, când nu mai îndeplineşte principalele condiţii de aderare la uniunea monetară?

Aceste cifre arată că măsurile de austeritate, care trebuie să coboare deficitul bugetar sub 3% din PIB, vor fi probabil insuficiente. Dar susţinerea politică pentru noi măsuri de austeritate este inexistentă, iar populaţia nu mai vrea să plătească pentru sprijinirea economiilor falimentare de la periferia Europei.

Toate aceste probleme grave cu care se confruntă economia Olandei au condus la apariţia unor dezechilibre semnificative la nivelul fondurilor de pensii. Activele cumulate ale acestora erau de 913 miliarde de euro la sfârşitul T1 2012, conform datelor de la Banca Centrală a Olandei, instituţia de reglementare şi supraveghere a sectorului.

Dobânzile extrem de scăzute, promovate de BCE în ultimii ani pentru o iluzorie redresare economică şi financiară, au determinat o creştere accentuată a valorii pasivelor pentru fondurile de pensii nu doar în Olanda. Banca centrală caută acum, împreună cu celelalte autorităţi ale statului, o nouă metodă de calcul a obligaţiilor fondurilor de pensii.

Până la aprobarea noii inginerii financiare, principalele fonduri de pensii din Olanda au anunţat reduceri ale plăţilor pentru următorii ani.

Fondul de pensii al angajaţilor din sectorul public, ABP, aflat pe locul al treilea la nivel mondial după valoarea activelor, ia în considerare reducerea plăţilor cu până la 15% în următorii trei ani, pe fondul deteriorării dramatice a situaţiei sale financiare, conform unui articol din cotidianul Volkskrant, preluat de DutchNews.

Pentru a compensa această dinamică negativă, fondurile de pensii olandeze au început să facă investiţii tot mai riscante. O ştire recentă de pe site-ul DutchNews arată că "fondurile de pensii din Olanda au pierdut milioane de pe urma investiţiilor în acţiuni Facebook".

Oare cât de gravă este situaţia acestor fonduri dacă şi-au căutat salvarea pe Facebook? Reprezentanţii fondului de pensii ABP nu au comentat ştirea, dar au precizat că investiţia a fost modestă, comparativ cu sumele alocate pentru achiziţionarea acţiunilor Apple. Acestea au crescut cu peste 60% de la începutul anului, în condiţiile în care fondurile de hedging pariază masiv pe telefoanele şi tabletele companiei. Dar până unde vor trebui să crească vânzările Apple pentru a acoperi deficitul de finanţare al fondurilor de pensii din Olanda?

Deocamdată Ţara Lalelelor mai este considerată membră a clubului select din zona euro, în ciuda evoluţiilor economice şi financiare din ultimii ani. Dar până când?

Problema principală a Olandei o reprezintă gradul ridicat de îndatorare, mai ales la nivel companiilor nefinanciare şi populaţiei. Conform datelor de la FMI, datoriile cumulate publice şi private ale Olandei depăşeau 300% din PIB în 2010 şi o plasau pe locul trei în zona euro din acest punct de vedere, după Irlanda şi Portugalia.

În "Perspectivele Economice Globale" din aprilie 2012, analiştii Fondului Monetar Internaţional precizează că "dobânzile la un nivel scăzut fără precedent au alimentat boom-uri ale creditării, care s-au concentrat adesea către sectorul imobiliar" în zona euro, iar aceste boom-uri au "ascuns erodarea competitivităţii, permiţând gospodăriilor, firmelor şi statelor să se împrumute şi să cheltuiască fără res-tricţii".

Acum Partidul Socialist, aflat în fruntea sondajelor, vrea să amâne atingerea limitei deficitului bugetar până în 2015, conform unei ştiri Bloomberg, şi să promoveze noi programe de stimulare a economiei.

"Nu pot spune dacă vom fi capabili să păstrăm euro, dar sper să reuşim", a declarat recent liderul Partidului Socialist, Emile Roemer, care a mai precizat că "măsurile de austeritate implementate în Europa nu funcţionează şi reprezintă o cale greşită".

Din păcate pentru socialiştii olandezi, austeritatea nu mai poate fi negată sau evitată în acest stadiu al crizei, deoarece nu poţi să consumi pe termen nedefinit mai mult decât produci.

Fără un program de austeritate mult mai dur decât cele propuse până în prezent, dar care trebuie să fie însoţit de restructurare şi liberalizare economică, Olanda este ameninţată cu retrogradarea din nucleul zonei euro. Timpul pentru acţiune este foarte scurt, deoarece se apropie şi finalul celei de-a doua reprize a prelungirilor, iar "portocala mecanică" nu are nicio şansă la penaltiuri.

---------------

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.