Mai lăsaţi-l pe Dumnezeu în pace, niţeluş...

....Să-şi caute hodina! Măcar acum, nainte să fie aburcat, din nou, pe cruce.

Dintre toate trăsăturile regimurilor de opresiune asupra Omului şi a Libertăţii sale, oricum s-ar numi ele şi orice ideologie le-ar hrăni dorinţa de distrugere care le animă, apetitul pentru a "organiza" şi stăpîni viaţa interioară a bietului muritor, supus vremurilor, este cea care le uneşte şi le conferă identitate, dincolo de timp istoric şi graniţe politice. Pentru că refuzăm cu ostentaţie şi ostilitate, chiar, să privim în faţă trecutul experienţelor noastre totalitare, să le înţelegem rădăcinile şi moştenirea pe care ne-au lăsat-o, suntem condamnaţi să le repetăm. Pentru că nu (vrem să) le recunoaştem forţa disolutivă şi, deci, nici nu credem că merită cine ştie ce osteneală să le alungăm din miezul vieţii noastre, le retrăim în forme groteşti, dar nu mai puţin nocive.

Faptul pare să nu treacă dincolo de banal şi insignifiant. Primăria Bucureştilor a umplut străzile cu obiecte kitsch, pe motiv.... de Paşte! Ei, parcă-ar fi prima dată! O face cel puţin de două ori pe an cu o consecvenţă justificată doar de urgenţa de a arunca banii din bugetul public în buzunarele firmelor private ale căpuşelor politice, învăţate să bage milioanele în conturi, doar pentru ca să ne putem ului, de fiecare dată, de cîtă nerozie zace prin mapele cu aşa zisele aranjamente urbane.

Unii s-au oripilat pe motive de estetică, perfect întemeiat, de altfel; alţii au găsit cu cale să facă din toată povestea motiv de ciondăneală politică şi să-şi arate colţii polemicii gazetăreşti către cîrcotaşii "anti-pesedişti" care ar spune orice, doar-doar nu o băga lumea de seamă "binefacerile progresului" în care ne îngroapă dumnealor de cînd gestionează guvernarea. Nu acesta este însă aspectul esenţial, îmi pare, ci aceea ce ambele părţi "combatante" nu par să vadă ori nu sunt capabile să înţeleagă, din tîlcul banalei isprăvi.

"Toată lumea creştină face la fel, ce atîta zarvă; las să fie acolo ceva pe stradă, să se bucure lumea!" Prima întrebare ar fi: de ce trebuie să ne spună primăria, pe seama unei enorme cheltuieli din fondurile publice, cînd, cum şi de ce să ne bucurăm, în rînduiala creştină. De unde imboldul acesta irepresibil de a ne "ajuta" să ne bucurăm, din categoria Bulă care se căzneşte să ajute o bătrînă să treacă strada, ca să facă şi el o faptă bună, doar că hoaşca nu voia cu nici un chip să se lase dusă din pragul casei ei, pe trotoarul celălalt?!!! Are instituţia Primăriei jumătate de normă la Patriarhie? A avut primăriţa Bucureştilor vreo iluminare mistică după excursiile de la Muntele Athos în care Dumnezeu i-a poruncit să ne veselească, pe noi nevrednicii păcătoşi, cu "obiecte stradale de tip pascal"? Crede cineva că e chiar atît de neverosimilă ipoteza după care locuitorii Bucureştilor ştiu şi singuri cînd au motive să se bucure iar, la urma urmei, poate au chef să-şi aleagă ei înşişi momentele şi motivele bucuriei, fără ajutorul Primăriei?? Mie, nu!

Mai profund, însă, în gestul acesta, al unora care cred că "Cele Sfinte" sunt un fel de caiet de sarcini pentru serviciul de "Public Relations", stă cuibărită o blasfemie. Cuvîntul şi ideea de sărbătoare lumească sunt în ireconciliabilă antiteză cu semnificaţiile secvenţei întemeietoare de spiritualitate şi credinţă creştină a Patimilor, Ridicării pe Cruce, Morţii şi Învierii lui Hristos! Pe acest patrulater sacru stă aşezată temelia Bisericii Creştine, aceea zidită întru spiritualitate şi abia prin aceasta, pentru cele lumeşti. "Fără de temelii ori zid, temei zideşte! În Duh de eşti cu el, ai să pricepi, fireşte." (Silesius. 42) Redusă aproape jumătate de secol, de regimul comunist, la elementele minimale de ritual, Biserica românească şi-a pierdut aproape total capacitatea de comunicare în această dimensiune esenţială, cea a spirtualităţii textului sacru şi a credinţei. Regăsirea, reconstruirea ei au rămas, din păcate şi astăzi, o mult prea mult întîrziată osteneală. Aşa a ajuns "creştinul nostru", mai ales cel din tînara generaţie şi mă tem că şi o parte a clerului să nu mai distingă sensurile celor două puncte Crăciun şi Paşte, oglindite, dar de naturi radical diferite în ordinea întemeierii: la un capăt temelia pămînteană, la celălalt capitelul pilierului care uneşte Cerul cu Pămîntul, cel în jurul căruia se organizează întreaga Biserică şi credinţă a creştinătăţii. Ei, ce mare scofală....tot sărbători, una la naştere, alta la înviere!!!

În acest punct, mîna a rămas încleştată pe plaivaz şi refuză să mai scrie ceva! Tot ce pot să fac este să ridic în gînd o rugăciune odată cu şi pentru cei ce se pregătesc să treacă prin acest "portal" al destinului creştin, numit "Înviere", cu speranţa că Lumina pogorîtă în suflet ne va întoarce căile acestei vieţi către esenţă: Iubirea, darul identităţii Omului cu Dumnezeu!

Angelus Silesius, Călătorul Heruvimic, 167:

"Pe cît ţi-e sufletul în Dumnezeu,

Pe-atît sălăşuieşte El în tine,

Nici mai puţin şi nici mai mult,

Mă crede omule!

Căci El se-adevereşte-n tine".

Opinia Cititorului ( 14 )

Secţiunea de comentarii la articolele domnului Cornel Codiţă este abuzată grav, continuu, de unul şi acelasi cititor, de ani de zile, motiv pentru care, în acord cu autorul, am limitat textul oricărui comentariu la maximum 500 de semne.

1. De data asta greșești
(mesaj trimis de Svejk în data de 16.04.2017, 07:11)

Ignori faptul că marile sărbători religioase s-au transformat în lumea modernă în sărbători populare, iar primăriile, inclusiv cea a capitalei, nu fac decât să se adapteze la o evoluție pe care chiar și bisericile creștine se feresc să le condamne și asta chiar în toată lumea (creștină). Iar sărbătorile populare înseamnă cultură populară - urbană și rurală - de masă, cu kitch-uri, manele, petreceri, băuturi, surplus de mâncare, lumini, artificii etc. și nu...
1. 1.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de MAKE în data de 16.04.2017, 08:53)
  
  Astfel poti justifica orice. Trucul argumentatiei tale sta in expresia "marile sărbători religioase s-au transformat", ca si cind ele sint cele care ar fi facut asta sau s-ar afla la cheremul vreunei stihii impersonale.
  Sacrul sarbatorilor sta in ritualurile omenesti; decalotarea lor de semnificatie le varsa in sarbatori populare.
  Judecatile statistice nu au ce cauta in problema.
  1.2.  Nici vorba! (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de Autorul în data de 16.04.2017, 09:17)
  
  Drag si bunele al meu cititor Svejk
  Sarbatorile nu se transforma, oamenii se schimba.
  In cazul de fata este vorba de o schimbare profund ruinatoare a omului modern, in general, cea care a distrus relatia lui cu Sacrul. Consecinta, in afara de uriasul deficit moral pe care omul modern l-a acumulat, pe cale sa-i scufunde corabia lumii pe care si-a construit-o cu atita efort, este pierderea dimensiunii spirituale a existentei si, prin aceasta uriasa saracire, unidimensionalizare a cimpululi...
  1.3.  Mircea Eliade ne explica (răspuns la opinia nr. 1.2)
  (mesaj trimis de Salomeea în data de 17.04.2017, 11:13)
  
  Religiozitatea este privita ca structura ultima a constiintei, independenta de numeroasele si efemerele opozitii dintre „sacru“ si „profan“, asa cum apar ele in decursul istoriei. Caci ea este o trasatura umana definitorie, chiar daca societatile moderne par a fi areligioase. In gesturile cele mai simple ale vietii cotidiene, omul religios de tip arhaic nu este cu nimic deosebit de omul logic al traditiei culturale europene. „Profanul“ nu este decat o noua...
  1.4.   “Homo Religiosus” (răspuns la opinia nr. 1.3)
  (mesaj trimis de Silvia în data de 17.04.2017, 11:36)
  
  Cateva explicatii despre cum vede Eliade notiunea de “Homo Religiosus”. Teoria dezvoltata de Eliade despre Sacru si Profan se bazeaza pe 3 elemente distincte. Sacrul definit prin transcedental: Zeii politeismului, Dumnezeul monoteist, Divinitatile animiste sau Nirvana, (locul in care se concep minunile). Al doilea termen este hierofania, termen specific lui Eliade, care defineste aparitia temporala a sacrului in lumea profana, este un fel de teofanie minora sau daca vreti o...
  1.5.  tot Eliade (răspuns la opinia nr. 1.3)
  (mesaj trimis de Penelope în data de 17.04.2017, 13:51)
  
  în ce măsură„profanul“ poate deveni în sine „sacru“; în ce măsură o existenţă radical
  secularizată, fără Dumnezeu şi fără zei, poate fi punctul de plecare pentru un nou
  tip de „religie“? Problema depăşeşte competenţa istoricului religiilor, cu atît mai mult
  cu cît procesul este încă în stadiul iniţial. Se cuvine însă să spunem de la bun
  început că acest proces se poate desfăşura pe mai multe planuri şi poate avea
  scopuri diferite. Este vorba mai întîi...
  1.6.  crestinul traieste in istorie nu in cosmos (răspuns la opinia nr. 1.5)
  (mesaj trimis de Penelope în data de 17.04.2017, 13:54)
  
  Există apoi evoluţiile posibile pornind de la concepţia după care religiozitatea
  reprezintă o structură ultimă a conştiinţei şi nu depinde de nenumăratele şi
  efemerele (istorice fiind) opoziţii dintre „sacru“ şi „profan“, aşa cum le întîlnim de-a
  lungul istoriei. Cu alte cuvinte, dispariţia „religiilor“ nu implică nicidecum dispariţia
  „religiozită ţii“; secularizarea unei valori religioase nu este decît un fenomen religios
  care reflectă de...
  1.7.  diluate de ateism si de consumerism (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 17.04.2017, 14:12)
  
  Adevarate traditii crestine de Craciun au fost diluate de ateism si de consumerism, existand o diferenta foarte mare intre felul in care se petreceau sarbatorile de iarna in perioada interbelica si modul in care le traim noi astazi. "Craciunul era, alaturi de Paste, una dintre sarbatorile de reper din calendarul societatii, indeosebi a celei taranesti. Era o sarbatoare a bucuriei", a declarat directorul Muzeului Taranului Roman, antropologul Vintila Mihailescu pentru Adevarul. Craciunul era...
  1.8.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
  (mesaj trimis de Ana în data de 17.04.2017, 14:15)
  
  Au fost diluate de ateism si de consumerism, deliberat.
  1.9.   Mai este loc de Hristos? (răspuns la opinia nr. 1.8)
  (mesaj trimis de anonim în data de 17.04.2017, 14:30)
  
  Cine a furat Crăciunul si Pastele? Mai este loc de Hristos în sărbătoare de azi a Crăciunului
  Consumerismul, ateismul şi materialismul au atins cote alarmante în Uniunea Europeană. De câţiva ani Crăciunul, ca sărbătoare religioasă a Naşterii lui Hristos, s-a transformat într-o fiestă a cumpărăturilor. Lumea nu mai aşteaptă să meargă la slujba de la biserică de marele praznic, ci să se deschidă mall-urilor pentru o nouă frenezie şi omofonie a cumpărăturilor. Europenii se închină deja la...
  1.10.  multumiri Autorului (răspuns la opinia nr. 1.2)
  (mesaj trimis de Salomeea în data de 17.04.2017, 14:37)
  
  Va multumesc pentru acest articol care mi-a oferit prilejul sa meditez asupra scopului existentei terestre...sa incerc sa comunic cu spatiul sacru, cel care reprezinta realitatea si sa evadez din iluzia realitatii pentru o zi.
2. O precizare
(mesaj trimis de anonim în data de 16.04.2017, 10:41)

Primarita bucurestenilor nu a putut avea nicicum o iluminare mistica pe Muntele Athos din cauza ca femeile nu au acces acolo,doar daca nu cumva s- a deghizat in barbat...
1. 2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 17.04.2017, 11:42)
  
  Oricine poate merge in vizita...dar nu poate intra in biserica...
  2.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 22.04.2017, 10:14)
  
  Treaba cu iluminarea a zis-o si ea asa intr-o doara; s-a pierdut cu Firea! cand te urci pe munte multe ti se pot intampla.