Mai poate Angela să meargă mai departe?

Vine o vreme şi pentru cel mai indispensabil politician să se retragă. Cancelarul german Angela Merkel a "ratat" această oportunitate, prezentată sub forma ultimelor alegeri parlamentare.

"O victorie de coşmar" a scris cotidianul Bild, după clasarea partidului Uniunea Creştin-Democrată (CDU) pe primul loc, în urma celui mai slab scor electoral din perioada postbelică. Minime postbelice au înregistrat şi procentele electorale ale Partidului Social Democrat şi ale Uniunii Creştin-Sociale (CSU) din Bavaria.

Der Spiegel scrie că "intrarea partidului Alternativa pentru Germania (AfD) în Parlament nu este normală, ci este un atac la adresa democraţiei noastre liberale şi toate partidele trebuie să lupte".

Dincolo de uşurinţa utilizării termenului "nazist" pentru caracterizarea acestui partid care se pronunţă împotriva acceptării în orice condiţii a imigranţilor (n.a. este greu de crezut că nimeni nu mai ştie de unde vine cuvântul), cum a fost posibil acest avans al AfD pe scena politică? Angela Merkel şi establishment-ul german ar trebui să cunoască răspunsul.

"Suntem cel mai puternic partid, avem mandat să construim viitorul guvern şi nu poate exista un guvern de coaliţie construit împotriva noastră", a declarat Angela Merkel după anunţarea rezultatelor alegerilor.

Presa din Germania şi cea internaţională consideră că viitoarea coaliţie guvernamentală va fi formată din CDU/CSU împreună cu Partidul Liber Democrat (FDP) şi Partidul Verzilor. Negocieri se poartă şi cu Partidul Social Democrat, deşi liderul său, Martin Schulz, a anunţat că nu va intra într-o nouă coaliţie guvernamentală. Cei doi posibili parteneri îi vor crea probleme doamnei Merkel nu doar pe plan intern, ci şi pe plan extern, în condiţiile în care sunt "critici violenţi ai ideilor lui Macron pentru Europa", după cum scrie Reuters.

Dar problema imigranţilor, care este acută în prezent, nu este singurul motiv al "performanţei" electorale a partidului condus de Merkel.

Bundesbank, banca centrală a Germaniei, a avertizat recent că actuala creştere economică nu este sustenabilă pe termen lung. Unul dintre motive îl reprezintă îmbătrânirea populaţiei, care "probabil va afecta progresul tehnologic şi va avea un efect de temperare a creşterii productivităţii muncii".

Inclusiv Consiliul Experţilor Economici din Germania consideră că "registrul reformelor pentru actualul guvern este dezamăgitor", deoarece "perioada de succes economic nu a fost utilizată pentru a pregăti economia Germaniei să facă faţă schimbărilor tehnologice", după cum scrie Ambrose Evans-Pritchard în The Telegraph.

Acelaşi Consiliu a constatat o tendinţă deosebit de îngrijorătoare în ceea ce priveşte comerţul exterior al ţării. După ce a fost principalul furnizor de tehnologie şi bunuri de capital pentru China timp de peste un deceniu, exporturile Germaniei către cea mai mare economie a Asiei au stagnat din 2015. Mai mult, "China exportă tot mai mult produse similare celor din categoria exporturilor de top ale Germaniei", se mai arată într-un raport al Consiliul Experţilor Economici.

O altă problemă majoră o reprezintă stagnarea sau chiar scăderea veniturilor reale ale populaţiei. "Oamenii luptă pentru supravieţuire", a declarat profesorul german Richard Werner, de la Universitatea Southampton, pentru The Telegraph, în condiţiile în care "cel puţin un milion de persoane se află în şomaj mascat".

Cotidianul britanic mai arată că "politicile economice ale guvernului sunt criticate deoarece se consideră că au fost capturate de elitele exportatoare şi justificate printr-o ideologie mercantilistă, care glorifică exporturile".

Acest caracter al politicilor economice a fost reflectat şi de scutirea marilor companii industriale de la plata subvenţiilor pentru energia verde, în condiţiile în care era ameninţată competitivitatea externă a industriei germane. Povara subvenţiilor a căzut, desigur, asupra celor care nu se pot apăra şi nu au la dispoziţie grupuri de lobby.

Distrugerea mediului în numele salvării lui are loc tot departe de lumea "civilizată". Bloomberg a publicat recent un articol unde se arată că "politica de tranziţie către energia verde a alimentat cererea pentru cărbune", iar Germania produce 40% din energia electrică în termocentrale pe cărbune.

Agenţia de ştiri oferă şi un exemplu pentru ceea ce înseamnă conservarea mediului în Germania condusă de Angela Merkel. Oraşul estic Poedelwitz, unde se află o biserică din secolul al XIII-lea, va dispărea până în 2030, deoarece este construit deasupra unor zăcăminte importante de cărbune.

"Nu aflăm în faţa unei distrugeri fără precedent a mediului", a declarat un fermier din zonă pentru Bloomberg. Din cele 20 de hectare ale sale i-au mai rămas 3, restul fiind "săpate cu echipamente care parcă vin dintr-un film din seria Mad Max", după cum mai arată Bloomberg.

Normal ar fi fost ca doctorul în fizică Angela Merkel să ştie ce presupune eliminarea rapidă a surselor convenţionale de energie şi înlocuirea lor cu unele care depind de bătaia vântului, însă politicianul Angela Merkel a fost de altă părere.

Acum se află în situaţia de a intra în alianţă cu partidul ecologist, care cere închiderea imediată a celor mai poluante 20 de centrale pe cărbune. Bloomberg scrie că aceasta este "o condiţie minimă cerută pentru participarea la formarea noii coaliţii guvernamentale".

Publicaţia online Deutsche Wirtschafts Nachrichten este mult mai brutală în evaluarea rezultatelor alegerilor. "Partidele politice din Germania au ratat tranziţia către modernitate", scrie DWN, iar "această situaţie este moştenirea erei Merkel, în care noul a fost mereu demonizat ca ameninţare la adresa unui status-quo idealizat".

Publicaţia germană aminteşte de vremurile în care alegerile pentru Bundestag ocupau coperta revistei The Economist. În acest an, numărul pentru săptămâna 23 - 29 septembrie are pe copertă un urs panda, iar spaţiul dedicat scrutinului din Germania a fost mai mic decât cel alocat referendumului din Catalonia.

În opinia editorialiştilor de la DWN, "problema centrală este aceea că Germania, sub conducerea cancelarului Merkel, a fost de acord cu politica Băncii Centrale Europene". Dobânzile zero sau negative şi programul de relaxare cantitativă au condus la erodarea competitivităţii pentru companiile din sectoarele noi ale economiei, în condiţiile în care marile corporaţii sunt "susţinute artificial", iar mediul concurenţial din economie a fost puternic viciat.

Din această cauză, "alegerile pentru Bundestag din 2017 nu au făcut decât să reflecte pierderea însemnătăţii Germaniei într-o lume aflată în schimbare rapidă".

Poate că verdictul DWN este prea dur, însă realismul său nu poate fi pus la îndoială. Pentru ca Germania să nu ajungă la acea realitate, Angela Merkel trebuie să plece.