MAI POATE FUNCŢIONA TERORISMUL STATELOR ÎMPOTRIVA CETĂŢENILOR CARE ÎŞI DORESC INDEPENDENŢA? O şansă istorică pentru Scoţia, o mare speranţă pentru popoarele Europei

La început a fost indiferenţa autorităţilor britanice. Apoi a venit un sondaj care arăta că scoţienii ar putea să voteze pentru independenţă la referendumul din 18 septembrie 2014.

Ca la un semnal, înalţi oficiali guvernamentali, în frunte cu premierul David Cameron, precum şi foşti locatari din Downing Street 10, au "invadat" Scoţia.

Lipsa de reacţie în faţa apelurilor lacrimogene la păstrarea unităţii şi istoriei comune a condus la schimbarea radicală a tacticii guvernamentale, pe fondul susţinerii totale din partea presei tipărite la sud de Zidul lui Hadrian.

Pentru un observator extern, pare incredibilă parada "ameninţărilor teroriste" cu care se va confrunta Scoţia dacă votează pentru independenţă, precum şi tonul abordat la umbra rămăşiţelor unui imperiu care, altădată, îşi extindea nestăvilit misiunea civilizatoare.

În perioada premergătoare obţinerii independenţei de către India, reprezentatul imperiului a declarat în faţa lui Gandhi că "fără administraţia britanică, ţara va fi cuprinsă de haos". "Vă rog să acceptaţi faptul că nu există oameni pe Pământ care să nu prefere propriul lor guvern, indiferent cât de rău este, unui guvern bun al unei puteri străine", i-a răspuns Gandhi. Replica oficialului britanic, care s-ar putea aplica la fel de bine şi în cazul Scoţiei, nu mai are nevoie de comentarii: "Dragă domnule! India este britanică. Cu greu se poate spune că suntem o putere străină!"

Pentru câteva zile, presa britanică a pus accentul chiar pe înţelesul original al noţiunii de terorism, după ce David Cameron a sugerat că "riscul atacurilor teroriste va creşte dacă Scoţia devine o ţară independentă", conform unei ştiri din The Telegraph. "Scoţia va beneficia de o siguranţă mai mare ca parte a Marii Britanii într-o lume periculoasă şi nesigură", a mai precizat premierul Cameron.

Absurditatea acestor afirmaţii a fost confirmată prin dispariţia lor din presă la scurt timp şi înlocuirea cu terorizarea economică a scoţienilor.

Marile bănci au anunţat că sunt gata să părăsească piaţa, iar Goldman Sachs a publicat nişte prognoze sumbre, generate şi de perspectiva ieşirilor masive de capital. Inclusiv implicaţiile independenţei pentru producţia şi comercializarea whisky-ului scoţian au fost analizate, concluziile fiind, de asemenea, negative, pe fondul apariţiei barierelor comerciale în Europa.

Despre "bancherii care încearcă să manipuleze alegerile pentru propriul profit", analistul american Martin Armstrong scrie că aceleaşi ameninţări au fost utilizate şi când Marea Britanie a refuzat să intre în zona euro. "Dacă Scoţia va ieşi din Marea Britanie şi va rămâne în afara UE, în timp ce se va îndepărta de Marx şi se va îndrepta către Adam Smith, va deveni o nouă Elveţie a secolului 21", mai scrie Armstrong pe blogul său.

În opinia sa, "Scoţia poate deveni centrul financiar al Europei dacă va fi inteligentă", iar fluxurile de capital vor reprezenta o compensare mai mult decât suficientă pentru o eventuală reducere a fluxurilor comerciale, mai ales că "UE are nevoie de Scoţia pentru petrolul din Marea Nordului".

Într-un editorial din ultimul număr al revistei The Economist se arată că "renunţarea la uniune va fi o greşeală pentru Scoţia şi o tragedie pentru ţara lăsată în urmă", în condiţiile în care taxele aplicate veniturilor petroliere din Marea Nordului nu vor fi suficiente pentru acoperirea costurilor aferente funcţionării statului.

Petrolul are, într-adevăr, o importanţă specială pentru relaţiile dintre o Scoţie independentă şi ce mai rămâne din Marea Britanie. O analiză recentă a lui Albert Edwards, de la Societe Generale, arată că Marea Britanie se confruntă cu un deficit de cont curent "extraordinar pentru această etapă a ciclului economic", de aproape 5% din PIB, şi asta fără a lua în considerare influenţa petrolului din Marea Nordului, ceea ce va determina declanşarea unei crize majore pentru lira sterlină. Consecinţa? Un vot în favoarea independenţei Scoţiei va determina şi ieşirea, voluntară sau involuntară a restului Marii Britanii din Uniunea Europeană.

Printre pericolele economice enumerate, articolul din Economist aminteşte că activele bancare din Scoţia sunt de 12 ori mai mari decât PIB-ul regiunii, dar susţine poziţia lui Alex Salmond, preşedintele Partidului Naţional Scoţian, dintr-un punct curios de vedere: dacă Scoţia nu va ieşi din Marea Britanie, ar putea fi scoasă, împotriva voinţei sale, din UE.

Acesta este şi motivul pentru care Nigel Farage, preşedintele UKIP, şi-a exprimat opoziţia faţă de mişcarea pentru independenţă. După ce a adresat un apel Reginei să se pronunţe în favoarea unităţii, Farage l-a acuzat pe Alex Salmond, că "nu oferă o independenţă reală scoţienilor", ci doar transferă centrul decizional la Bruxelles, după cum scrie presa britanică.

Reacţii negative la adresa independenţei Scoţiei au venit, în ultimele zile, şi de peste Ocean. "Avem interesul ca Marea Britanie să rămână puternică şi unită", a declarat un purtător de cuvânt al Casei Albe pentru Financial Times.

"Consecinţele economice ale independenţei vor fi surpinzător de negative", a declarat şi Alan Greenspan, fostul preşedinte al Federal Reserve şi unul dintre "arhitecţii" crizei globale. În opinia sa, Banca Angliei nu va fi de acord să fie bancă centrală şi pentru Scoţia, cu implicaţii deosebit de negative pentru păstrarea lirei sterline ca monedă a Scoţiei. Având în vedere că şi Paul Krugman, laureatul Nobel pentru economie din 2008, susţine acest punct de vedere, se poate aprecia că viitorul economic al Scoţiei are toate şansele să fie "surprinzător de pozitiv".

Un alt insider al cercurilor politice şi economice americane, Pippa Malmgren, are o opinie diferită. "Independenţa Scoţiei va funcţiona, într-un fel sau altul", a declarat aceasta pentru televiziunea Bloomberg.

"Mişcările de independenţă indică faptul că cetăţenii nu mai cred în funcţionarea în propriul interes a structurii financiare a naţiunii în care trăiesc", a mai precizat Pippa Malmgren, care a remarcat şi extinderea la nivel global a tendinţelor separatiste.

Iar în Europa acestea sunt tot mai puternice. Recent, aproape două milioane de susţinători ai independenţei Cataloniei au mărşăluit prin Barcelona, în condiţiile în care populaţia totală a regiunii semi-autonome este de circa 8 milioane. Naţionaliştii din Bavaria privesc cu speranţă către Scoţia, după cum scrie The Telegraph, deoarece "nu va mai fi aşa de uşor ca mass-media să ignore subiectul". "Cu cât o unitate politică este mai mare, cu atât există mai puţine şanse ca vocile individuale să fie auzite", a declarat Florian Weber, liderul partidului Bavaria, pentru cotidianul online The Local.

Poate că Scoţia va reuşi, având în vedere susţinerea covârşitoare a independenţei din partea tinerilor. Sau poate că votul celor mai în vârstă va fi decisiv, pe fondul speranţei că promisiunea unui stat al bunăstării poate fi susţinută doar în cadrul uniunii.

Însă status-quo-ul nu mai poate fi menţinut. Chiar şi un vot majoritar împotriva independenţei nu poate opri schimbarea radicală a Marii Britanii, după cum mai scrie presa engleză.

Să sperăm că "duşul scoţian" va trezi întreaga Europă. Dincolo de incertitudinile politice şi economice, independenţa este factorul care "va forţa oamenii să gândească la aspectele economice şi de guvernare, ceea ce nu poate fi un lucru rău", a mai precizat Pippa Malmgren la televiziunea Bloomberg.

Sealbh math dhuit, Alba! Fie ca visul lui William Wallace să devină realitate!