Maidanezii pot sta liniştiţi, eutanasiem doar câinele de pază al democraţiei

Presa este de vină! Pentru ce anume? Pentru orice. Acest refren, mai vechi, este din nou la modă. Există modalităţi mai mult sau mai puţin subtile de a decridibiliza mass-media şi aşa greu încercată de criza economică, de propriile greşeli şi de războaiele mai vechi (preşedinte - moguli) sau mai noi (premier - posturi incomode). Dacă unele acuze sunt absolut ridicole şi ca exprimare şi ca fond, în alte cazuri problema este foarte pervers lansată pe piaţă.

Iată un exemplu: preşedintele Comisiei pentru Roşia Montană, Darius Vâlcov, a anunţat că lista primită de la RMGC conţine "foarte multe" nume de jurnalişti care au mers pe banii companiei în diferite ţări la diferite mine, precizând că nu a identificat nume de politicieni actuali sau membri ai Guvernului: "Pentru ştiinţa dumneavoastră nu vă pot spune ce este în documente, dar vă pot spune ceea ce nu este şi anume nu am găsit niciun parlamentar actual sau membru al Guvernului care să fi făcut parte din aceste deplasări în diferite ţări la diferite mine. Nu sunt nici foşti parlamentari, nici politicieni. Lista conţine foarte multe, foarte multe nume din mass-media. Lista a fost pusă la dispoziţia tuturor membrilor comisiei şi fiecare a consultat-o. Ea nu e publică pentru că a venit într-un document pe care scrie «Secret de serviciu» şi suntem obligaţi prin lege să nu divulgăm acele date. Noi trebuie să respectăm legea. Avem acces la nume, dar nu le putem face publice". În mod evident deplasările repective nu sunt ilegale, dar pot fi considerate imorale. Felul cum un şef de comisie parlamentară pune problema este clar în defavoarea presei. Ştiind că nu are posibilitatea să ofere nume de oameni sau instituţii, Darius Vâlcov face totuşi anunţul, care, la prima mână, pune într-o lumină proastă o întreagă breaslă.

Un alt episod, dintr-o altă lume, dar bine mediatizat se referă la povestea unui manelist cu nume de mezel şi faimă de Salam de Sibiu, care este anchetat într-un caz cu ramificaţii în lumea traficanţilor şi consumatorilor de stupefiante. De altfel, într-un acces de sinceritate omul a şi recunoscut că a consumat droguri. În ciuda evidenţei, familia respectivei celebrităţi acuză presa că i-a stricat imaginea, că nimic din ceea ce spune nu este adevărat şi că toate probleme prezente şi viitoare se datorează ziarelor şi televiziunilor. În acest caz există o vină evidentă a presei, legată de popularizarea unor astfel de personaje, dar tocmai această vină nu e pusă de nimeni în discuţie.

Căpitanul echipei naţionale de fotbal, Răzvan Raţ, a găsit şi el de cuviinţă să susţină că generaţia lui de jucători va fi considerată una de rataţi din cauza presei. Argumentaţia fotbalistului, la fel de slabă ca jocul echipei, se bazează pe faptul că presa a tot susţinut că naţionala are unele şanse să ajungă la Campionatul Mondial, iar în cazul în care acest obiectiv nu este atins - din cauza adversarilor, care pot profita de jocul nostru mai puţin inspirat - toată lumea îi va considera pe Raţ & Co. nişte rataţi. Interesant punct de vedere venit tocmai de la un jucător care în ultimul deceniu a evoluat la nivel înalt şi ar trebui să ştie care este corelaţia dintre muncă, performanţă, faimă şi bani.

Cu doi ani în urmă eram informaţi, de la cel mai înalt nivel că, dacă renunţăm să mai privim câteva zile un anumit post TV, vom vedea că viaţa este mult mai frumoasă. Mai nou aflăm că, în curând, putem fi scutiţi de efortul de a schimba canalul, insolvenţa urmând să facă puţină curăţenie în grila de programe. Presa este de vină! Nici măcar nu mai e amuzantă această propoziţe.