Manipularea burselor de către băncile centrale nu mai este doar o teorie a conspiraţiei

Stabilirea dobânzii de referinţă în economie este un privilegiu recunoscut al băncilor centrale. Odată cu adâncirea crizei financiare globale, pieţele s-au obişnuit şi cu manipularea costurilor de finanţare ale statelor suverane, prin achiziţionarea directă sau de pe piaţa secundară a obligaţiunilor guvernamentale.

Pe fondul avalanşei monetare fără precedent, bursele internaţionale au început să manifeste un comportament ciudat, dar pe fondul unei tendinţe de creştere a cărei sustenabilitate este pusă tot mai mult la îndoială.

Acestea sunt condiţiile în care au început să apară afirmaţii despre manipularea burselor de către autorităţi, în special băncile centrale, inclusiv în cadrul unor analize ale marilor bănci internaţionale.

Istoria intervenţiilor oficiale pe burse a început, însă, mai demult. Preşedintele Reagan a semnat o ordonanţă de urgenţă în 1988, după cea mai mare cădere a indicelui Dow Jones din istorie, prin care se înfiinţa Grupul de Lucru pentru Pieţele Financiare (n.a. "Echipa de prevenire a prăbuşirii", după cum a fost caracterizat într-un articol din Washington Post). Membrii grupului sunt Secretarul Trezoreriei, preşedintele Federal Reserve, preşedintele SEC şi preşedintele CFTC (Commodity Futures Trading Commission).

Încă de la înfiinţarea sa, au început să apară critici puternice într-o anumită parte a presei americane şi britanice, care acuzau entitatea de manipularea burselor, prin acţiuni care "îi depăşeau cu mult mandatul".

Şi alte analize mai recente, care semnalau comportamentul ciudat al contractelor futures pe S&P 500 înainte de deschiderea burselor americane, au fost incluse rapid în categoria "teoriilor conspiraţiei".

Eticheta se menţine chiar dacă OMFIF (Official Monetary and Financial Institutions Forum), o organizaţie profesională înfiinţată în 2010, a publicat, în iunie 2014, un raport în care se arată că "mai multe bănci centrale au devenit jucători importanţi pe pieţele bursiere internaţionale". Datele din raport, preluate de Financial Times, indicau o expunere de circa 29 de trilioane de dolari faţă de pieţele bursiere a instituţiilor din sectorul public din 162 de ţări.

Compania americană Nanex, un dezvoltator de software financiar şi furnizor de cotaţii bursiere la frecvenţe extrem de ridicate, a publicat în ultimii ani numeroase grafice care ilustrau comportamentul anormal al burselor de peste Ocean.

Eric Scott Hunsader, fondatorul Nanex, a venit zilele trecute cu o dovadă care ar trebui să elimine eticheta de "teorie a conspiraţiei" pentru manipularea pieţelor, după cum scrie Zerohedge. Hunsader a publicat pe contul său de Twitter un fragment dintr-un document de pe site-ul CFTC, care se referă la "modificările programului de stimulare a băncilor centrale".

Documentul este o notificare comună a CME (Chicago Mercantile Exchange), CBOT (Board of Trade of the City of Chicago), NYMEX (New York Mercantile Exchange) şi COMEX (Commodity Exchange) către CFTC, notificare trimisă în ianuarie 2014 (n.a. documentul integral este la adresa http://www.cmegroup.com/market-regulation/files/14-038.pdf).

"Scopul acestui program este de a stimula băncile centrale străine să tranzacţioneze produsele listate mai jos pe platforma CME Globex", se arată în scrisoare, iar "creşterea lichidităţii în produsele enumerate va fi benefică pentru toţi participanţii de pe piaţă".

Participanţi eligibili în cadrul programului sunt toate băncile centrale străine şi nu există o limită a numărului acestora. Perioada de derulare a programului este 1 iulie 2013 - 31 decembrie 2014 (n.a. indicele S&P 500 a crescut cu 24% de la 1 iulie 2013 până la 29 august 2014, ajungând la un nou record în ultima zi de tranzacţionare a verii).

Care sunt stimulentele oferite? Comisioane de tranzacţionare mai reduse pentru 21 de instrumente financiare de tip futures şi options. Băncile centrale se pot "juca" astfel, în condiţii preferenţiale de cost, cu instrumentele futures pentru indicii bursieri, dobânzi, cotaţiile valutare, produsele agricole sau starea vremii la CME, în timp ce CBOT oferă contracte futures şi options pentru titlurile de stat americane. La NYMEX, băncile centrale se pot angaja în tranzacţii cu contracte pe energie, iar la COMEX în tranzacţionarea contractelor futures pe metale.

Notificarea trimisă CFTC se încheie cu expunerea condiţiilor de excludere a participanţilor din cadrul programului. "Bursele (n.a. CME, NYMEX, CBOT şi COMEX) vor monitoriza activitatea de tranzacţionare şi performanţa participanţilor şi îşi rezervă dreptul de revocare a calităţii acestora, dacă nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate şi obligaţiile programului".

În timp ce criteriile de eligibilitate sunt clare, participanţii trebuie să fie bănci centrale din afara Statelor Unite, nu este clar cum pot ajunge aceste instituţii în situaţia de a nu mai îndeplini criteriul prezentat în document. În ceea ce priveşte criteriile de performanţă, să fie vorba de entuziasmul şi sumele alocate pentru susţinerea burselor?

Rămâne de văzut dacă programul de participare a băncilor centrale străine la tranzacţionarea derivatelor financiare în Statele Unite va continua şi anul viitor, având în vedere că noile maxime istorice sunt atinse pe fondul unor volume foarte scăzute.

Până atunci, ar fi interesant să ştim dacă Banca Naţională a României face parte din lista băncilor centrale care susţin activ iluzia creşterii sustenabile a burselor americane. Iar dacă răspunsul este afirmativ, cât de "entuziastă" este participarea sa?