Marea coaliţie

Cele douăsprezece nopţi ale bucuriei şi sărbătorilor au trecut. Epifania, iluminarea înţelesurilor îngemănării sensurilor vieţii spirituale şi ale celei lumeşti, într-un nou ciclu, abia dacă mai reverberează în viaţa căreia îi aparţinem. Pur şi simplu, s-a terminat huzureala, înapoi la jug! Mă rog, fiecare cu jugul lui! Unii, cu cel greu, de lemn lat, al secolului al XVI-lea, păstrat de nevoie şi nu din cine ştie ce înclinaţii muzeologice de cei mai mulţi dintre băştinaşii României pînă, hăt, în zilele noastre, alţii cu jug modernizat, 4x4, reglare automată a presiunii în roţi şi sistem de comunicare prin satelit, cu net încorporat. Majoritatea covîrşitoare cu grija istovitoare a zilei de mîine, vreo mînă-două de "aleşi" cu grija milioanelor, a DNA-ului şi a săpătorilor profesionişti de gropi, numai bune să cadă alţii în ele, binevoitori cu care se întreţin amical, fac "afaceri", ori "politică" zi de zi. După intrarea în pîine a Preşedintelui cel nou, ne-am întors, aşadar, la ale noastre. Cu o întorsătură, însă! Una deloc banală.

Pierderea bătăliei pentru Cotroceni de către PSD continuă să producă consecinţe, în bună măsură altele decît cele aşteptate de cea mai mare parte a actorilor şi a spectatorilor vieţii noastre politice. Prima linie de aşteptări a fost "bilanţul". În orice context, cît de cît normal, echipa PSD care a dus bătălia pierdută a prezidenţialelor, începînd cu candidatul şi terminînd cu responsabilii naţionali şi locali ai echipei de campanie, ar fi trebuit să depună bilanţul şi odată cu el, demisia. Dezbaterea era necesară doar pentru a pune în ramă greşelile şi a le sublinia cu roşu, ca să nu se mai repete altă dată. Punct şi de la capăt! Adică... de la alt capăt, căci dacă o iau de la acelaşi, nu există şanse să ajungă decît într-o altă fundătură. Congresul de bilanţ a fost anunţat, dar... mai la primăvară, după ce ies ghioceii şi brînduşele, ori chiar după ce o da floarea de cireş. Obiectivul lui nu este cîtuşi de puţin bilanţul eşecului, ci spălarea de păcate a celor greşiţi, căci... nu-i aşa... Domnul nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui! Echipa Ponta-Dragnea a luat-o deci hotărît pe drumul pocăinţei, cu intenţia fermă de a rămîne la putere... şi în PSD, şi la guvernare. Ca să le reuşească manevra, însă, au fost nevoiţi, ori sfătuiţi, să arunce peste bord "balastul", respectiv opoziţia internă organizată (de cine oare?, ghici ghicitoarea mea!) în jurul tandemului Geoană-Vanghelie. Zis şi făcut, doar că abia acum încep să se zărească consecinţele nedorite ale cursului pe care au luat-o evenimentele. Unul care duce nu la reformarea PSD-ului (altfel imposibilă!), ci tot mai clar la "restructurare prin ruptură"! O ruptură în trei plus unu: rămăşiţele şandramalei Ponta-Dragnea, platforma de salvare a "vechiului" sau dacă preferaţi "tradiţionalului" PSD, Geoană-Vanghelie, respectiv construcţia psd-iştilor "noii generaţii", (Ghiţă & comp), unde, desigur, Ponta este invitat special. Cea de a patra rezultantă a rupturii ar putea să constituie masa, deloc nesemnificativă, de mutanţi şi mutaţi politici din barca PSD în cea a PNL-ului "deplin fuzionat". Impulsul pentru această direcţie de mişcare a fost dat chiar de către Preşedintele Iohannis, care nici nu se aşezase bine pe scaunul cotrocenean, cînd a anunţat cît se poate de premonitoriu şi programatic că doreşte şi că va lucra pentru a avea o altă formulă politică de guvernare decît cea pe care o reprezintă guvernul Ponta IV! Problema este că nimeni nu se grăbeşte să i-o dea! PNL-ul nu este deloc "deplin fuzionat", iar necunoscutele evoluţiilor sale viitoare sunt mult mai multe şi mai mari decît datele pe care le cunoaştem. Desigur, perspectiva, ba chiar "directiva" de la Cotroceni ar putea să grăbească şi să "paveze" drumul spre limpezirea fuziunii PNL-PDL. Semn că lucrurile nu sunt deloc simple: au împins şi ei finalizarea proiectului tot spre vremea florilor de cireş. Ceea ce va rezulta, cel mai probabil, din aceste mişcări va fi o formulă politică slabă pe stînga (PSD-ul Geoană-Vanghelie), plus o formulă încă neconsolidată pe dreapta (noul PNL) şi diferite componente "volante" gata să se alăture oricărei invitaţii care le-ar facilita accesul la guvernare. Acestea sunt premisele pentru "soluţia" unei mari coaliţii de guvernare, în alianţă Stînga-Dreapta, după modelul german, care a fost deja invocată de Mircea Geoană. Cum, la noi în politică, de la proiect la realizare, este un drum la fel de greu şi încă mai misterios decît cel făcut de Baltazar, Melchior şi Gaspar pînă la ieslele din Bethlehem, nu ne rămîne decît să aşteptăm şi să vedem cum vor arăta lucrurile odată ieşite de pe "planşeta de proiectare". Asta, dacă nu cumva vor fi "îngheţate în proiect" de gerul Bobotezii!