Marea teorie: astăzi, despre prostie

Ca orice curs teoretic serios, şi acesta are o introducere. În termeni academici: prolegomene. Aşadar, prostia omenească, singura care există de altfel!, este un subiect grav şi păgubitor marginalizat în ştiinţele despre Om şi Societate. Pierderile de conţinut şi relevanţă pentru înţelegerea universului uman sunt pur şi simplu uriaşe. Este ca şi cînd cineva ar vrea să dea seamă despre caracteristicile planetei Pămînt, iar pentru asta s-ar mulţumi să cerceteze doar ţinuturile care se ridică deasupra nivelului mării, cu mai mult de o mie de metri. O parte infimă în raport cu uscatul şi încă şi mai mică faţă de întregul planetei care ar trebui să se numească "Apă", nicidecum "Pămînt". Tot aşa cu oamenii şi comportamentul lor. Partea raţională, "deşteaptă", nu le ocupă nici măcar 25% din ceea ce şi cum fac. Restul este prostie, în diferite stadii de puritate şi grade de manifestare. Prelegerea de faţă este un modest început al lungului drum menit să corecteze această uriaşă eroare, care deformează cunoaşterea.

Pentru a ilustra contribuţia clasicilor, ne vom referi la Carlo M. Cipolla, cu a sa lucrare, deschizătoare de drumuri şi formatoare de paradigmă, "Legile fundamentale ale prostiei umane". (The Basic Laws of Human Stupidity), pe care, din prostie, a tipărit-o în 1976, pe banii lui, în cîteva exemplare, doar pentru a oferi prietenilor un cadou de Crăciun. Nu vă mai bateţi capul cu Wiki, autorul nostru a fost un distins profesor de istorie a economiei, care a învăţat unde şi de la cine trebuie, (între altele, Sorbona, de la Braudel!), pentru a ajunge să predea, ca profesor, acolo unde contează, (între altele), Berkeley University, California!

Vom aprofunda, în continuare, conţinutul şi relevanţa teoretică a celor cinci legi ale prostiei omeneşti formulate de Cipolla, introducînd mici corecturi care rezultă din teoria personală (a autorului de faţă) asupra prostiei.

Legea 1: "Numărul proştilor este mereu şi inevitabil subestimat de toată lumea!" Altfel spus, este întotdeauna şi inevitabil mai mare decît s-ar putea aştepta oricine. Înspăimîntat, el însuşi, de consecinţele legii pe care a formulat-o, Cipolla a încercat să mai îndulcească culoarea dezastrului, amăgindu-se, pe baza unui fals raţionament, că numărul proştilor nu poate fi totuşi infinit, de vreme ce numărul oamenilor, pe Pămînt, este finit, într-un moment oarecare! Pentru asta trece chiar şi peste cuvântul Bibliei (Eclesiastul 1,15) care avertizează clar: Stultorum infinitus est numerus. Greşeala lui Cipolla vine de acolo de unde, inconsecvent cu propria teorie, operează iniţial cu ideea că unii şi aceeaşi oameni sunt mereu "proşti", iar ceilalţi mereu "deştepţi". O susţinere evident falsă. În realitate, "comportamentele prosteşti" sunt parte din activitatea tuturor muritorilor, chiar dacă proporţiile nu sunt cîtuşi de puţin aceleaşi la toţi oamenii!!! De aici, rezultă faptul că, în orice colectivitate umană, în fiecare secvenţă temporal-acţională, se constituie noi şi noi submulţimi de proşti, fără încetare; prin urmare, avem o infinitate de submulţimi, iar suma elementelor lor este infinită!!!

Legea 2: "Probabilitatea ca un individ să fie prost (să recurgă la un comportament prostesc) este independentă de orice altă însuşire a respectivei persoane." În această lege se oglindesc împreună, întregi, splendoarea şi derizoriul condiţiei umane. Un uriaş şi atotnivelator spirit egalitarist ne domină condiţia: cu toţii putem fi proşti, cu toţii suntem proşti, într-o situaţie sau alta, independent de orice alte caracteristici dobîndite sau cu care ne-am născut. Un corolar foarte important al legii a doua este constatarea lui Cipolla, verificată empiric, ea însăşi cu valoare de lege, după care "proporţia proştilor" (a actelor de prostie) în orice comunitate, după orice criterii ar fi ea constituită, este mereu o constantă universală.

Legea 3. Definiţia prostiei, prostului: "O persoană care prin decizia-acţiunea întreprinsă cauzează simultan pierderi, atît pentru sine, cît şi pentru cei afectaţi de decizia-acţiunea sa. Pe baza unei matrici de atribute, simplă, 2/2, (dar genială!) Cipolla combină efectele pozitive şi negative ale deciziei-acţiunii umane, pe două axe, în raport cu sine, respectiv cu ceilalţi, cei afectaţi de acţiunea respectivă. Rezultatul este o tipologie umană cu 4 "caractere": "Deşteptul" (acţiune = avantaje pentru sine; avantaje pentru ceilalţi); "Hoţul" (acţiune = avantaje pentru sine, pierderi pentru ceilalţi); "Neajutoratul" (acţiune = dezavantaje pentru sine, avantaje pentru alţii); "Prostul" (acţiune = dezavantaje pentru sine, dezavantaje pentru ceilalţi).

Legea 4. Oamenii subevaluează în mod constant efectele nocive ale acţiunilor întreprinse de "proşti", sau ale asocierii cu aceştia în orice întreprindere umană.

Legea 5. "Proştii" reprezintă categoria cea mai periculoasă din orice comunitate umană, în sensul în care generează şi sporesc cel mai consistent riscurile, ameninţările şi dezastrele, pentru ei şi pentru cei care trăiesc în jurul lor; mult mai periculoasă decît, spre exemplu, categoria hoţi şi bandiţi!!!

P.S. Avertismentul Autorului: Orice comparaţie, verificare practică sau echivalenţă cu realitatea guvernărilor din România, cu deosebire a actualei guvernări PSD, se face exclusiv pe răspunderea şi nu poate fi pusă decît în cîrca "deşteptului" pe care îl duce mintea la o asemenea enormitate!!!