În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, cacealmaua este definită ca "inducerea în eroare a adversarului la jocul de cărţi, căruia îi laşi impresia că ai cărţi mai bune decât ale lui". La cacealma joacă de ani buni şi băncile centrale pe piaţa aurului. Suprimarea preţului acestuia a fost esenţială în construirea unei aparenţe de credibilitate şi stabilitate pentru banii de hârtie.
Raidul de săptămâna trecută a fost un astfel de exemplu, dar investitorii se pare că au înţeles mai bine deosebirea fundamentală dintre piaţa aurului fizic şi a celui "de hârtie", rezultat al nenumăratelor contracte derivate cărora le lipseşte elementul esenţial: activul suport.
În timp ce preţul "aurului" se prăbuşea pe pieţele internaţionale, un articol Reuters ne informa despre creşterea deosebită a interesului japonezilor pentru metalul preţios, în condiţiile în care cetăţenii sunt tot mai îngrijoraţi de efectele noilor politici economice ale guvernului de la Tokyo.
Financial Times scria recent că "în Asia este în curs de desfăşurare cel mai mare val al cumpărărilor de aur din ultimii 30 de ani", iar Haywood Cheung, preşedintele Hong Kong Gold & Silver Exchange Society, a declarat că bursa aurului din Hong Kong şi-a epuizat stocurile. Cheung a mai precizat că "veteranii bursei, care sunt pe piaţă de peste 50 de ani, nu au mai văzut aşa ceva".
Conform ultimelor date de la Monetăria SUA, vânzările de aur din aprilie 2013 au fost de 175 de mii de uncii, din care 63.500 uncii (n.a. aproape 2 tone) au fost vândute în 17 aprilie 2013, acesta reprezentând un nou record istoric. În februarie 2013, Monetăria SUA a livrat dealerilor 80.500 uncii de aur în monede, iar în martie 2013, 62.000 de uncii.
Se pare că baza investitorilor în aur s-a lărgit considerabil în ultimele luni, iar segmente tot mai importante ale populaţiei nu mai au încredere în propaganda băncilor centrale.
Motivele sunt evidente. Deşi statisticile oficiale ne arată că inflaţia s-a temperat în ultimele luni, la nivelul consumatorului se simte o presiune tot mai mare asupra bugetelor de familie, în condiţiile în care preţurile alimentelor şi energiei nu vor să se oprească din creştere. Apoi mai există şi dovezile tot mai multe privind impunitatea cu care guvernele confiscă averea "supuşilor", în numele salvării unor sisteme bancare a căror viabilitate este pusă tot mai mult sub semnul întrebării.
În aceste condiţii, nu este de mirare că s-au înmulţit semnalele de stres pe piaţa aurului fizic. La sfârşitul lunii martie 2013, banca olandeză ABN Amro îşi anunţa clienţii că aurul va fi păstrat de un nou custode, iar aceasta implică şi faptul că "nu se mai poate cere livrarea fizică directă" a aurului din conturile clienţilor. Bineînţeles că avem de a face cu un eveniment de default al unei bănci naţionalizate din zona euro. Orice bancă de aici poate să plătească oricât în euro de hârtie, deoarece tiparniţele BCE funcţionează nonstop, însă această "inginerie financiară" nu poate fi inclusă în categoria onorării cinstite a contractelor.
Andrew Maguire, fost trader la Goldman Sachs şi unul dintre puţinii jucători de pe piaţă care au atras atenţia instituţiilor de supraveghere americane privind manipularea preţurilor de pe piaţa aurului şi argintului, a declarat recent, pentru King World News, că unul dintre clienţii săi a cerut LBMA (n.a. London Bullion Market Association) livrarea aurului specificat în contract. Răspunsul oficial a fost că nu se poate, toate contractele fiind închise doar prin plata în numerar.
Ceea ce a declarat Maguire nu este un caz izolat. Refuzul livrării s-a înregistrat şi la o mare bancă elveţiană, conform relatărilor lui James Sinclair, un veteran al pieţei aurului.
Sinclair a declarat, pentru King World News, că unui prieten i s-a refuzat livrarea aurului din contul său alocat, din cauza directivelor băncii centrale. Trebuie precizat că investiţiile în aur fizic se pot face în conturi alocate, în care fiecare investitor ştie exact seriile lingourilor, şi conturi nealocate. În primul caz, investitorul este proprietarul direct al aurului, iar banca îl ţine în custodie în schimbul unui comision. Aurul din conturile nealocate este considerat proprietate a băncii, conform definiţiei de la BullionVault, iar acest tip de investiţie îl transformă pe cumpărător într-un creditor negarantat al băncii.
Prietenul lui Sinclair a încercat să-şi pună la adăpost aur cu o valoa-re de peste 200 de mii de franci elveţieni, dar banca centrală a "instruit" băncile comerciale să nu onoreze astfel de cereri, din cauza procedurilor privind combaterea terorismului şi a spălării banilor.
După cum se observă, dreptul de proprietate a devenit un moft chiar şi în Elveţia, iar cei care încearcă să-şi protejeze averea pot fi uşor incluşi în categoria teroriştilor şi a spălătorilor de bani. Toată lumea este vinovată, până la proba contrarie, ceea ce contravine flagrant chiar şi celui mai elementar sistem de drept în care se aplică prezumţia de nevinovăţie.
James Sinclair a mai declarat pentru King World News că "manipularea deschisă a preţului aurului s-ar putea dovedi drept cea mai mare greşeală a manipulatorilor", deoarece a iniţiat o cerere enormă pentru aurul fizic şi expune sistemul financiar unor retrageri masive de numerar, în condiţiile în care "nu există suficient aur în spatele hârtiei".
De parcă tribulaţiile băncilor centrale nu ar fi fost de ajuns, Gold-man Sachs (n.a. Et tu Brute?) a trimis ieri o notă clienţilor privind "închiderea recomandării de vânzare short a aurului la COMEX", după cum scrie Zerohedge şi Bloomberg.
În curând, băncile centrale vor fi nevoite să pună cărţile pe masă, deoarece numărul celor care le suspectează jocul la cacealma a crescut exponenţial. Oare suntem pregătiţi să aşteptăm evenimentul, mai ales că singurele cărţi pe care pot să le arate nu sunt decât de hârtie?
"Cea mai mare greşeală a planificatorilor centrali a fost suprimarea preţului aurului de hârtie, crezând astfel că vor opri cererea masivă pentru aurul fizic. Ei au ignorat faptul că planul aplicat în Cipru pentru confiscarea depozitelor şi apelurile pentru naţionalizarea fondurilor de pensii s-au transmis rapid la nivel global. Acum toată lumea caută alte mijloace pentru a-şi proteja avuţia". (James Sinclair)
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 24.04.2013, 03:02)
Cred ca ne asteapta inflatia galopanta, altfel nu se pot onora datoriile uriase acumulate. Intre timp, aurul trebuie discreditat, altfel moneda fiduciara nu mai poate fi folosita ca instrument de manevre. Germania a cerut livrarea a 600 tone de aur tinute in custodie in sua si Franta si i s-a raspuns ca asta ar dura cam 7 ani. Concluziile le trage fiecare.
2. defaltie?
(mesaj trimis de sorin în data de 24.04.2013, 10:18)
Cred ca ne indreptam spre o perioada de dezinflatie sau chiar deflatie combinata cu default-uri. In trecut, cand un stat intra in default, acesta avea posibilitatea sa-si deprecieze moneda, sa-si mareasca astfel competitivitatea si sa iasa relativ rapid din criza. Acum insa, toate statele dezvoltate sunt intr-un potential default si niciunul nu va fi lasat de celelalte sa-si deprecieze semnificativ moneda si sa-si mareasca competitivitatea. Cat despre aur, acest metal tocmai a esuat in aspiratia de a deveni un activ de refugiu. Nici nu mai conteaza motivele acestui esec. Conteaza doar ca la o depreciere de 10% in doua zile aurul nu mai poate fi privit ca un activ de refugiu.
2.1. Cred ca e o neintelegere (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de CD în data de 24.04.2013, 12:46)
Probabil n-ati citit cu atentie articolul. In conditiile de care vorbeste autorul, ceea ce vrea sa spuna dansul (si sper sa intervina ca sa confirme/infirme interpretarea mea) este ca deprecierea de care vorbiti dvs. pur si simplu e lipsita de sens. Daca pana maine dimineata astia mai tiparesc cateva vagoane de hartie si le baga-n piata, pretul activelor fizice va creste - asta inseamna ca va razganditi cu privire la aur?
Altfel, in opinia mea, aveti dreptate cu aurul, ins adin alt motiv; problema e bine formulata tot de dl. Rechea (care insa nu ofera si o solutie :-(...) atunci cand scrie "Apoi mai există şi dovezile tot mai multe privind impunitatea cu care guvernele confiscă averea "supuşilor", în numele salvării unor sisteme bancare a căror viabilitate este pusă tot mai mult sub semnul întrebării."
Cum se confisca banii din conturi, se poate confisca si aurul. Sau, asa cum cei dintre noi trecuti de prima tinerete ne amintim, chiar detinerea aurului fizic poate deveni, peste noapte, "cam" ilegala. La fel cum si detinerea altor active fizice poate deveni cam ilegala, si tot peste noapte.
Si iac-asa ne intoarcem de unde credeam c-am plecat.
2.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de cr în data de 24.04.2013, 17:54)
Aurul nu a ajuns sa indeplineasca rolul de bani prin decret guvernamental sau imperial. Dimpotriva, autoritatile au incercat de-a lungul istoriei sa dilueze continut de aur al monedelor pentru a castiga o putere de cumparare suplimentara. Spre deosebire de banii actuali, obtinerea aurului presupune munca si investitii importante. Daca privim fluctuatia pretului aurului exprimat in banii de hartie pierdem din vedere un element esential: aurul este acelasi metal inert de mii de ani, iar valoarea sa este data de caracteristicile sale fizice (durabilitate, raritate, etc), caracteristici care au determinat alegerea sa pentru a juca rolul banilor.
Intr-adevar, totul se poate confisca, dar nu trebuie sa uitam ca arheologii inca mai gasesc monede de aur din antichitate, monede care si-au pastrat puterea de cumparare. Oare ce asigura mai bine anonimitatea tranzactiilor, un transfer bancar sau plata directa intre doi cetateni care se angajeaza voluntar intr-un schimb comercial?
Pentru cititorii care sunt nedumeriti de scaderea pretului in conditiile unei cereri in crestere, trebuie sa mai precizez ca exista o diferenta fundamentala intre piata aurului fizic si cea a derivatelor (aurul de hartie). Acum asistam la o confruntare impresioanta intre cele doua tabere. Valoarea aurului nu este data de faptul ca ne tine de caldura sau putem sa-l digeram. Nici banii de hartie nu indeplinesc aceste conditii. Dar aurul ofera protectie impotriva agresiunii tot mai evidente a statului impotriva individului.
2.3. @CD (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de sorin în data de 24.04.2013, 20:30)
Cred ca dl Calin vrea sa ne zica ca bancile centrale au tot interesul pentru un pret al aurului cat mai mic sau cat mai volatil sau, oricum, cat mai neatractiv ca si investitie/plasament si a pastra astfel credibilitatea fiat money. Insa parerea mea este ca dimpotriva, bancile centrale au mizat pe faptul ca investitorii le vor percepe suficient de puternice pentru a crea inflatie la discretie, iar aurul era cel mai bun etalon in acest sens. Perceptia inflatiei ar fi determinat marirea consumului, acordarea de noi credite (la dobanzi foarte mici sustinute chiar de bancile centrale), chiar si cei cu plasamente in aur poate ar fi fost determinati sa consume mai mult, incurajati fiind de dublarea valorii acestor active intre 2009 si 2011. Insa din 2009 si pana acum inflatia nu a depasit niciodata 4% in SUA, iar incepand din toamna lui 2011 s-a intrat intr-o perioada de dezinflatie. Probabil ca nu ca o coincidenta, incepand din acel moment a inceput sa scada si pretul aurului (ma rog, a celui de hartie). In ce priveste aurul fizic sunt foarte multe probleme legate de acesta: unde-l depozitezi, cat de costa depozitarea, cat de sigura este aceasta, care este gap-ul intre bid si ask (ar trebui sa fie mai mare decat la paper gold din cauza ca piata este mult mai mica), la cine-l vinzi in caz de o posibila deflatie. Sincer, cu atatea probleme, nu stiu cine ar investi in aur fizic – ar trebui sa fii foarte sigur de capacitatea si vointa bancilor centrale de a genera inflatie.
3. Cerere mare=scadere de pret?
(mesaj trimis de Toma Necredinciosu' în data de 24.04.2013, 12:47)
Nu mai inteleg nimic... Pai articolul tocmai specifica faptul ca exista o cerere neegalata in istorie... ceea ce normal ar duce la o majorare teribila a pretului aurului. Ori in ultimile 2 luni am asistat la o micsorare a pretului aurului. Si imi mai aduc chiar aminte ca anul trecut toti brokerii si agentii recomandau cumpararea masiva de aur chiar daca el atinsese maximele istorice. Oric de atunci a scazut cu aproximativ 20%. Deci, unde este adevarul?
3.1. asa functioneshte economia capitalista (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de jegu în data de 24.04.2013, 13:19)
ce productie, ce mecanisme economice, ce mecanisme financiare?
dai doua trei zvonuri, banii s-au dus la cine poate si gata cu economia mondiala!?
3.2. in asta consta manipularea (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de oreste în data de 24.04.2013, 13:51)
cand se doreste o cumparare mai ieftina, dai niste stiri nasoale ca sa pice pretul, si in timpul asta tu cumperi. Peste cateva luni vei afla ca fondurile lui soros si buffet au cumparat aur la 1400 dar atunci va fi deja 1600-1700
3.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de cr în data de 24.04.2013, 18:32)
Va rog sa nu uitati ca exista o diferenta foarte mare intre pret si valoare. Valoarea aurului se schimba foarte greu in timp, dar nu acelasi lucru se poate spune despre pret. Daca aurul este o relicva barbara, dupa cum spun adeptii statismului, de ce au ajuns sa refuze marile banci internationale livrarea aurului fizic catre clienti si le ofera echivalentul de hartie?
4. Aur= activ neproductiv
(mesaj trimis de Cristi în data de 24.04.2013, 14:54)
Cred ca gogoasa cu aurul o sa se dezumfle cat de curand. Care sunt argumentele pt care o bucata de metal are o anumita valoare diferita de cerea industriala/productiva pentru acesta? Nu cred ca mai suntem acum 1000 de ani sa-i dam conotatii mistice. Bancile nationale il folosesc ca si rezerva mai mult ca si mesaj pt ca stiu foarte bine ca daca ar dorii sa-l transforme in alte active ar prabusii piata. Scaderea din ultimele saptamani vine de la zvonul ca Cipru/Grecia vor sa vand din rezerve...daca chiar o s-o faca poate stimatul autor sa intre la cumparare , dar ceva imi spune ca a facut-o deja cand zbura spre 2000.
5. fără titlu
(mesaj trimis de Pt Cristi în data de 24.04.2013, 17:43)
Ce spune Cristi pare de bun simt. Ciudat cum se pot scrie lucruri de bun simt in conditiile in care in scoala chiuleai exact la orele de gramatica.