Gestionarea economiei presupune mai mult decât atingerea unei ţinte privitoare la inflaţia preţurilor de consum, susţine Mervyn King fostul guvernator al Băncii Angliei, în cartea "Sfârşitul alchimiei: banii, băncile şi viitorul economiei mondiale".
Înainte de criză, singurul obiectiv al unei bănci centrale era stabilitatea preţurilor. Implict, era necesar un cadru care să ghideze deciziile privitoare la ratele dobânzilor, pentru ţintirea inflaţiei, spune King.
Totuşi, în timpul crizei, aceste aspecte au început să fie privite cu neîncredere, pentru că s-a descoperit că modul de înţelegere a economiei şi a sistemului financiar era inadecvat realităţii, continuă autorul.
În opinia sa, cele mai multe modele pe care le-au folosit băncile centrale pentru a face previziuni economice s-au dovedit incapabile să explice dezechilibrul din propria economie şi din cea mondială. Factorii de decizie politică nu au înţeles că perioada prelungită de inflaţie mică şi creştere constantă era nesustenabilă, urmând o prăbuşire, spune King.
"Băncile centrale trebuie să joace un rol în schimbarea euristicii folosite de populaţie şi de companii când constată că se preconizează un dezechilibru major", susţine fostul guvernator al Băncii Angliei.
În aceste cazuri, continuă el, este necesară o explicaţie clară şi convingătoare a motivului pentru care ar fi benefic să se permită inflaţiei să se situeze, pentru o vreme, deasupra sau dedesubtul ţintei, pentru a restabili o traiectorie economică sănătoasă.
Din punctul său de vedere, criza a mai evidenţiat şi importanţa cadrului pentru furnizarea de lichidităţi sistemului bancar. O serie de idei şi instrumente noi s-au dezvoltat în timpul crizei, iar o parte dintre acestea vor persista, subliniază Mervyn King.
"Ceea ce lipseşte este un cadru unic integrat, în funcţie de care să se analizeze modul în care băncile centrale furnizează bani atât în vremurile bune cât şi în vremurile rele", susţine King.
Un astfel de cadru, continuă el, este esenţial pentru a pune capăt alchimiei sistemului monetar şi financiar (transformarea activelor reale nelichide în active financiare lichide).
Fostul guvernator al Băncii Angliei se arată surprins că, în ciuda acestor probleme, băncile centrale au primit responsabilităţi mai mari decât cele pe care le aveau înainte de criză.
El este de părere că, aşteptările prea mari referitoare la băncile centrale vor duce la deziluzie în privinţa independenţei acestora, element ce a jucat un rol important în îmblânzirea inflaţiei.
"Orice bancă centrală, care îşi permite să se lase descrisă ca fiind «singurul mijloc de a rezolva problemele» ar face bine să iasă din joc", spune Mervyn King.
King subliniază că libertatea unei bănci centrale de a acţiona în timpul unei crize depinde de legitimitatea sa. La rândul său, aceasta necesită un mandat clar, oferind legislativului siguranţa de a delega puterea unei bănci centrale independente. Legitimitatea democratică s-a construit în timp, în parte prin transparenţă şi responsabilitate, şi funcţionează la nivel naţional, consideră autorul.
"Cu toate acestea, nu este deloc clar dacă vreun mandat democratic poate funcţiona la nivel supranaţional. Încercarea de a rupe legătura dintre bani şi naţiuni s-a confruntat întotdeauna cu dificultăţi", conchide fostul guvernator al Băncii Angliei.