Monte dei Paschi, povestea italiană care se sfârşeşte după o jumătate de mileniu

Banca Monte dei Paschi di Siena a revenit zilele trecute în atenţia presei financiare internaţionale. După scandalul de la începutul anului, în urma descoperirii unor tranzacţii cu derivate al căror scop a fost ascunderea adevăratei situaţii financiare, acum se vorbeşte deschis despre naţionalizare.

Am ajuns la sfârşitul "poveştii italiene din 1472"? Teoretic, acest deznodământ ar putea fi evitat, dacă noul program de restructurare, elaborat împreună cu Ministerul Economiei şi Finanţelor, Banca Italiei şi sub supravegherea Comisiei Europene, ar decurge conform planului.

Din păcate, criza din ultimii ani ne-a demonstrat, de nenumărate ori, că planurile autorităţilor europene nu valorează nimic, iar BMPS poate deveni prima bancă importantă din Europa care să fie trecută prin Mecanismul Unic de Soluţionare din cadrul uniunii bancare, inclusiv printr-un bail-in.

Banca Monte dei Paschi di Siena ocupă locul al treilea, după active, în clasamentul instituţiilor financiare din Italia, bilanţul său fiind de circa 215 miliarde de euro la sfârşitul primei jumătăţi a anului 2013.

Indicatorii de adecvare a capitalului depăşeau limitele impuse de autorităţile europene, în condiţiile în care rata solvabilităţii era de 16,4%, iar rata de adecvare a capitalului de rang I era de 11,7%.

Dar cum este posibil ca o bancă să fie în pragul naţionalizării cu astfel de indicatori de prudenţialitate? Răspunsul trebuie căutat la nivelul ponderilor de risc utilizate în calcularea ratelor de adecvare a capitalului şi la utilizarea lor subiectivă pentru determinarea activelor ponderate în funcţie de risc. Valoarea acestor active a fost de 87,8 miliarde de euro la sfârşitul primului semestru, reprezentând 40,9% din total active.

Situaţiile financiare de pe site-ul băncii arată că valoarea obligaţiunilor guvernamentale italiene din portofoliu era de 29 de miliarde de euro la 30 iunie 2013, în creştere de la 25,8 miliarde în trimestrul precedent şi de la 25 de miliarde de euro în aceeaşi perioadă a anului trecut.

Deoarece titlurile de stat au pondere de risc zero, chiar dacă ratingul Italiei este departe de AAA, deţinerea lor în portofoliu "îmbunătăţeşte" poziţia financiară a băncii şi mai aduce şi un bonus important: utilizarea lor pentru operaţiunile de refinanţare de la Banca Centrală Europeană.

Însă poziţia băncii nu mai este sustenabilă, deoarece portofoliul de credite neperformante şi-a continuat tendinţa accelerată de creştere în prima parte a anului. Valoarea totală a acestora a ajuns aproape la 19 miliarde de euro în T1 2013, după o creştere cu peste 7% faţă de sfârşitul anului trecut, iar rata creditelor neperformante a urcat până la 13,3%, de la 12,2% în 2012.

În raportul din iulie 2013 privind nivelul riscului din sistemul bancar european, European Banking Authority arată că riscul de credit nu este doar foarte ridicat, ci se menţine pe o tendinţă de creştere, ca urmare a deteriorării calităţii activelor şi a incertitudinii legate de nerecunoaşterea la timp a creditelor cu probleme.

Profitabilitatea sistemului bancar este puternic afectată de marjele reduse ale dobânzii, în condiţiile creşterii costurilor de finanţare şi a posibilităţilor limitate de reducere în continuare a costurilor, se mai arată în raportul EBA.

Investitorii în acţiunile BMPS nu au mai aşteptat, însă, astfel de rapoarte şi au trecut la vânzări masive încă din ultima parte a anului trecut (vezi grafic).

După cum arată cotaţia acţiunilor la Bursa din Milano, capitalizarea bursieră a băncii era de circa 2,45 de miliarde de euro la începutul săptămânii, în condiţiile în care preţul mediu zilnic a fost sub 22 de eurocenţi de la începutul anului.

Conform noului plan de restructurare, această valoare este mai mică decât fondurile pe care BMPS este obligată să le atragă de la investitori sub presiunea Comisiei Europene. Programul iniţial de recapitalizare, adoptat după acordarea unui ajutor de stat de circa 4,1 miliarde de euro, a fost de un miliard de euro.

Comisia Europeană a cerut o majorare a capitalului cu 2,5 miliarde de euro şi renunţarea treptată la portofoliul de obligaţiuni guvernamentale italiene pentru a aproba ajutorul de stat din urmă cu câteva luni, scrie Financial Times. "Fără acest ajutor, banca nu este viabilă", se mai arată în FT.

"Dacă majorarea capitalului eşuează, statul trebuie să convertească ajutorul financiar în acţiuni ale băncii", a declarat comisarul european Joaquín Almunia în cadrul Forumului Ambrosetti organizat în nordul Italiei. Implicaţiile politice ale unei astfel de acţiuni sunt foarte grave pentru actuala coaliţiei de la guvernare, în condiţiile în care Monte dei Paschi are puternice legături cu partidele politice de centru-stânga din peninsulă.

În a doua jumătate a anului viitor, BCE şi European Banking Authority vor superviza desfăşurarea unui nou test de stres aplicat principalelor bănci europene, iar rezultatele vor fi utilizate pentru deciziile din cadrul mecanismului unic de soluţionare începând cu prima lună din 2015. BMPS a trecut, la limită, testul de stres din 2011. Îi va ajunge un an pentru a nu fi trecută pe lista băncilor care trebuie naţionalizate sau desfiinţate?

"Nu există nicio şansă pe această planetă ca ei să obţină 2,5 miliarde de euro în următoarele 12 luni. Se îndreaptă către naţionalizare", a declarat un fost bancher italian de la Goldman Sachs şi Morgan Stanley pentru Reuters.

Alţi analişti apreciază că cea mai bună cale ar fi transformarea datoriilor subordonate în acţiuni, în conformitate cu noile norme europene privind bail-in-urile bancare.

Ce bine ar fi dacă lucrurile ar fi aşa de simple! Analiştii de la Zerohedge s-au aplecat asupra structurii capitalului băncii italiene pe baza datelor de la Bloomberg şi au descoperit că ponderea redusă a datoriilor subordonate ridică un mare semn de întrebare privind bail-in-ul: cui îi va fi aplicat haircut-ul, deţinătorilor de obligaţiuni de rang superior sau deponenţilor?

În curând criza bancară europeană va căpăta o nouă dimensiune. Au trecut vremurile în care bănci obscure de la periferia zonei euro primeau miliarde pentru a fi susţinută iluzia stabilităţii şi a controlului situaţiei de către autorităţile europene.

A venit vremea publicării lunare a rezultatelor financiare detaliate pentru toate băncile europene, indiferent dacă sunt listate sau nu. În fond, deponenţii trebuie să cunoască rezultatele, chiar şi "periate", ale instituţiilor financiare pe care vor fi chemaţi să le salveze prin "donaţii" substanţiale. Băncile care nu pot face acest lucru, din motive "tehnice", nu mai au ce căuta pe piaţă.

Astfel populaţia va beneficia, măcar în ceasul al douăsprezecelea, de educaţia financiară necesară supravieţuirii într-o Europă care nu îi mai aparţine.