Moş Crăciun vine în fiecare zi pe Wall Street

Pentru marile instituţii financiare de pe Wall Street, care şi-au uitat prea repede rolul în declanşarea crizei financiare globale şi laudă neîncetat virtuţile capitalismului, dar numai când este vorba de profituri, Moş Crăciun a venit de două ori în decembrie 2014.

Prima dată a trecut prin Washington, unde a convins majoritatea reprezentanţilor din Congres şi administraţia Obama să includă în legea bugetului un capitol privind garantarea de către contribuabili a tranzacţiilor cu instrumente derivate (n.a. vezi articolul "Marionetele din Congresul american au votat, din nou, în favoarea băncilor", BURSA, 17.12.2014).

"Citigroup ţine ostatică finanţarea guvernului pentru a-şi impune propria reglementare a unui nou bailout", a scris Elizabeth Warren, senator din partea statului Massachusetts, înainte de aprobarea în Congres a legii bugetului. Susţinerea poziţiei Citigroup de către preşedintele Obama poate părea, la prima vedere, de neînţeles. Oare excluderea oricăror negocieri cu "teroriştii" care iau "ostatici" nu a rămas singura constantă a politicii administraţiilor americane din ultimele decenii?

Restricţia referitoare la tranzacţiile cu instrumente derivate, în cadrul entităţilor financiare ale căror depozite sunt garantate de către FDIC (Federal Deposit Insurance Corporation), a reprezentat un pilon de bază al Legii Dodd-Frank, adoptată în 2010, care ar fi trebuit să elimine utilizarea fondurilor publice pentru salvarea băncilor.

Un alt pilon de bază l-a reprezentat Regula Volcker, propusă de Paul Volcker, fost preşedinte al Federal Reserve, al cărei scop a fost limitarea dreptului băncilor de a se angaja în anumite investiţii speculative. Regula ar fi trebuit să intre în vigoare la mijlocul anului viitor, instituţiilor financiare fiindu-le acordat un termen de cinci ani pentru lichidarea poziţiilor care nu respectau prevederile reglementării.

Timpul a trecut şi, pe fondul existenţei unor portofolii de zeci de miliarde care nu au fost lichidate din cauza pierderilor potenţiale, lobby-ul bancar şi-a turat motoarele.

Iar succesul a fost deplin. La câteva zile după includerea "legii" Citigroup în actul normativ al cheltuielilor bugetare, Moş Crăciun a revenit în Washington, de data aceasta la Federal Reserve, care a anunţat amânarea intrării în vigoare a Regulii Volcker până în 2017, în condiţiile în care băncile au dorit extinderea orizontului de conformare până în 2022.

Principalii beneficiari sunt băncile de investiţii Goldman Sachs şi Morgan Stanley, ale căror expuneri faţă de fondurile de hedging şi investiţii private erau de peste 11 miliarde de dolari, respectiv peste 4 miliarde, conform unui articol Bloomberg de la începutul lunii decembrie 2014.

Paul Volcker şi-a exprimat dezamăgirea faţă de această amânare, criticând dur "eternul lobby" al Wall Street-ului, dar şi conducerea băncii centrale.

"Este uimitor cum cei mai importanţi bancheri de investiţii din lume, renumiţi pentru capacitatea lor de a-şi sfătui clienţii cu privire la restructurarea companiilor sau chiar a industriilor, nu pot să administreze reorganizarea propriilor activităţi în mai mult de cinci ani", a declarat fostul preşedinte al Federal Reserve.

Printr-o întrebare, probabil retorică, Volcker şi-a arătat îngrijorarea faţă de viitorul regulii care îi poartă numele: "Să înţeleg că lobby-ul este etern, iar până în 2017 pot fi susţinute chiar aşteptările cu privire la schimbarea legii?"

După cum se manifestă simbioza dintre Washington şi Wall Street, o astfel de "evoluţie" este, într-adevăr, foarte probabilă, în condiţiile în care vocile critice nu par să se audă la Federal Reserve sau pe Dealul Capitoliului.

"Refuzul sau incapacitatea celor mai mari bănci de pe Wall Street de a se conforma legii reformei financiare aduce o dovadă în plus cu privire la ameninţarea serioasă pe care acestea o reprezintă pentru sistemul financiar şi contribuabili", a arătat Dennis Kelleher, preşedintele organizaţiei neguvernamentale Better Markets.

"Este îngrijorător şi faptul că Fed-ul a extins termenul de aplicare a Regulii Volcker fără să ceară justificări sau să determine cauzele care au determinat neconformarea cu prevederile legii", a mai declarat Kelleher.

În presa financiară a apărut, totuşi, un fel de justificare, dar aceasta se referă la "imposibilitatea lichidării poziţiilor până la mijlocul anului viitor fără înregistrarea unor pierderi semnificative", conform unor articole de la Bloomberg şi Financial Times.

Dar de când a intrat în "fişa postului" Federal Reserve şi garantarea obţinerii profiturilor în cadrul instituţiilor financiare, indiferent de natura investiţiilor pe care acestea le-au făcut?

Oare se simte banca centrală a Statelor Unite vinovată de faptul că dobânzile zero şi programele de relaxare cantitativă au eliminat căile clasice de profitabilitate pentru bănci, iar acestea s-au văzut "obligate" să-şi caute "norocul" în investiţii speculative, pe pieţe cu lichiditate aproape inexistentă?

În faţa "amneziei" manifestate de autorităţilor americane cu privire la rolul băncilor în declanşarea crizei globale, sentimentul neputinţei se manifestă din plin la nivelul organizaţiilor neguvernamentale, care militează pentru reformarea sistemului financiar. "Implementarea cu succes a Regulii Volcker a rămas în aer", a declarat Marcus Stanley, director în cadrul organizaţiei nonprofit Americans for Financial Reform, pentru Bloomberg.

"La urma urmelor, trebuie să fim cinstiţi şi să recunoaştem că amânarea nu este doar o simplă amânare, ci timp câştigat pentru lobby-ul bancar în lupta pentru eliminarea completă a Regulii Volcker", arată şi David Weidner, într-un articol de pe site-ul MarketWatch.

În aceste condiţii, se pare că Regula Volcker va ieşi din istorie înainte să intre, după cum estimează chiar autorul ei, iar contribuabililor nu le mai rămâne decât speranţa ca Moş Crăciun să treacă şi pe la ei cu bani mulţi, care să ajungă şi pentru viitoarele programe de bailout bancar.

N.A. Crăciun Fericit şi un An Nou cu sănătate şi speranţă pentru toţi cititorii ziarului BURSA! La Mulţi Ani!