MOTIVAREA CCR PRIVIND ABUZUL ÎN SERVICIU:  Dispoziţiile penale în vigoare sunt formulate în sens larg şi în termeni vagi

Curtea Constituţională a României (CCR) consideră că dispoziţiile penale în vigoare cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu "sunt formulate în sens larg şi în termeni vagi", potrivit motivării deciziei prin care a fost soluţionată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Bombonica Prodana, fosta soţie a preşedintelui PSD, Liviu Dragnea, anunţă Agerpres.

"Dispoziţiile penale în vigoare sunt formulate în sens larg şi în termeni vagi, ce determină un grad sporit de impredictibilitate, aspect problematic din perspectiva art.7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a altor cerinţe fundamentale ale principiului statului de drept, această redactare constituind premisa unor interpretări şi aplicări arbitrare/aleatorii", se arată în motivarea publicată ieri de CCR.

Conform sursei citate, o astfel de omisiune are relevanţă constituţională, deoarece afectează drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei împotriva căreia se formulează o acuzaţie penală. În această situaţie, CCR consideră necesară instituirea unui prag al pagubei şi circumstanţierea vătămării produse prin comiterea faptei, în funcţie de care să se aprecieze dacă este sau nu vorba de o infracţiune.

Curtea Constituţională precizează, totodată, că nu are competenţa de a remedia acest viciu normativ, întrucât ar intra în sfera exclusivă de competenţă a legiuitorului primar sau delegat şi, astfel, şi-ar depăşi atribuţiile legale.

"Curtea subliniază că legiuitorul are obligaţia de a reglementa pragul valoric al pagubei şi intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu, pasivitatea acestuia fiind de natură să determine apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenţa sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii", se mai arată în motivare.

De asemenea, CCR a reţinut că legiuitorul trebuie să ţină seama de principiul potrivit căruia incriminarea unei fapte trebuie să intervină ca un ultim resort în protejarea unei valori sociale, ghidându-se după principiul "ultima ratio" în exercitarea competenţei de legiferare în materie penală.

În motivare se mai menţionează: "Cu alte cuvinte, Curtea a apreciat că, în materie penală, acest principiu trebuie interpretat ca având semnificaţia că legea penală este singura în măsură să atingă scopul urmărit (alte măsuri de ordin civil, administrativ etc. fiind improprii în realizarea acestui deziderat), iar nu ca având semnificaţia că legea penală trebuie privită ca ultimă măsură aplicată din perspectivă cronologică. Mai mult, măsurile adoptate de legiuitor pentru atingerea scopului urmărit trebuie să fie adecvate, necesare şi să respecte un just echilibru între interesul public şi cel individual".

Curtea Constituţională a României (CCR) a respins, pe 6 iunie, excepţia privind articolul 297 alineatul l din Codul penal, referitor la "Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos (...)" şi a considerat că nu este de competenţa Curţii să reglementeze pragul valoric al prejudiciului în cazul abuzului în serviciu.