Neîncrederea creditorilor în guvern continuă să crească şi ameninţă programul de guvernare

Asemeni unui Pristanda, a cărui "misie" îi ordona "să fie scrofulos la datorie", guvernatorul Mugur Isărescu a condus Consiliul de Administraţie al BNR către o nouă majorare a dobânzii de politică monetară, tot cu 0,25 puncte procentuale, până la 2,5%.

"Tată să-ţi fie, trebuie să-i ridici costurile de finanţare", pare a spune "poliţaiul" dobânzilor de pe piaţa noastră.

Acest nivel, aflat la jumătate din rata oficială a inflaţiei, nu este, însă, nici pe departe suficient pentru a stăvili presiunile inflaţioniste, dar măcar banca centrală poate spune că face ceva.

Întâlnirea care a urmat scrisorilor "cu năbădăi" dintre preşedintele Camerei Deputaţilor şi conducătorul Băncii Naţionale, şi care părea că s-a terminat cu "pupat toţi Piaţa Endependenţei", a fost deja dată uitării, în condiţiile în care majorarea dobânzii de politică monetară are loc pe fondul creşterii neîncrederii creditorilor în guvern şi în program său de guvernare.

Prospectul emisiunilor de titluri guvernamentale pentru luna mai 2018 arată intenţia guvernului de a împrumuta 3,4 miliarde de lei prin emisiuni de certificate de trezorerie (500 de milioane) şi obligaţiuni de tip benchmark (2,9 miliarde), la care se poate adăuga suma de 435 de milioane din alocările suplimentare de oferte necompetitive.

Nici în acestă lună nu au apărut informaţii concrete referitoare la programul Tezaur, prin care se va oferi populaţiei "oportunitatea" de a împrumuta guvernul, prin cumpărarea unor obligaţiuni cu valoarea nominală de 1 leu.

Conform programului de emisiune, în primele două licitaţii ale lunii guvernul ar fi trebuit să împrumute 1,265 de miliarde de lei, dar a reuşit să atragă de la bănci doar 324,3 milioane, adică un sfert din suma programată.

În ambele licitaţii, oferta băncilor a fost, de la început, mai mică decât valoarea anunţată a împrumuturilor, fenomen care reflectă creşterea neîncrederii în guvern.

Deosebit de îngrijorător este nivelul ofertei băncilor în cadrul licitaţiei de ieri, pentru titlurile cu ISIN-ul RO1624DBN027, care au maturitatea în aprilie 2024 şi un cupon de 3,25%.

În condiţiile în care guvernul dorea să împrumute 600 de milioane de lei plus 90 de milioane prin oferte necompetitive, băncile au subscris 352,1 milioane de lei, iar rezultatul final a fost zero. Această licitaţie este a noua din acest an în care guvernul nu a împrumutat nimic, deoarece costurile de finanţare au crescut prea mult. Anul trecut s-au înregistrat 16 licitaţii eşuate.

La licitaţia anterioară pentru obligaţiunile cu ISIN-ul RO1624DBN027, de la mijlocul lunii trecute, guvernul a dorit să împrumute 500 de milioane de lei, băncile au oferit 435 de milioane, iar suma efectiv împrumutată a fost de 300 de milioane (20 de milioane în cadrul ofertei necompetitive), la un randament de 4,18%.

Ultimele date de la BNR arată că randamentul cerut pentru certificatele de trezorerie cu maturitatea la 6 luni a crescut cu 377% faţă de minimul istoric înregistrat în 2016, până la 2,48%, iar randamentul obligaţiunilor de 3 ani a crescut cu 200%, până la 3,56% (vezi graficul).

Randamentul cerut pentru emisiunea RO1624DBN027, a cărei maturitate reziduală este de 6 ani, s-a aflat, probabil, în jurul valorii de 4,5%, în condiţiile în care randamentul cerut pentru obligaţiunile de 5 ani a fost de 4,29%, iar cel al obligaţiunilor de 10 ani de 4,71%.

Pe lângă majorarea dobânzii de politică monetară, un rol important în creşterea costurilor de finanţare ale guvernului l-a avut şi noua operaţiune de atragere a depozitelor de la bănci de către BNR.

Valoarea acestora a fost de 3 miliarde de lei în 7 mai 2018, cu maturitatea în 14 mai 2018, la o dobândă anuală medie de 2,25%.

În declaraţii oficiale recente se arată că fondul de rezervă al guvernului poate asigura derularea programului bugetar pe un interval de până la 4 luni fără împrumuturi. Ce se întâmplă după aceea nu este greu de "prognozat".

Bineînţeles că apelarea la această opţiune nu va reprezenta decât un semnal de alarmă şi mai mare pentru investitorii interni şi externi, urmat de creşteri suplimentare ale costurilor de finanţare.

Acum nu ne mai rămâne decât să ghicim cât de aproape de final este numărătoarea inversă pentru naţionalizarea integrală a Pilonului II de pensii sau măcar a componentei sale reprezentate de expunerile pe obligaţiuni guvernamentale.