Nevoia de standarde profesionale

Tabloidizarea media a început de mult timp. Procesul a fost lent iniţial, legat mai mult de copierea stilului senzaţional pe care îl vedeam în media din occident. Competiţia, nevoia de rating şi audienţa care aduc publicitatea au determinat alunecarea către subiecte şi personaje "de rating" în detrimentul celor "intelectuale". Desigur, vocile diverşilor oameni-emblemă din presă au criticat această tendinţă de tabloidizare, dar de multe ori cu jumătate de gură... pentru că la sfârşitul lunii trebuia să fie plătite salarii, din veniturile obţinute. Implicarea puternică a politicului în media şi reducerile de costuri din perioada crizei au fost loviturile, dacă nu finale atunci măcar dure, date presei româneşti în ultimii ani.

Astfel, pe lângă vedetele din muzică, fotbal sau pur şi simplu din viaţa de noapte şi cluburi, au apărut politicienii sau afaceriştii cu vocaţii media. Aceste personaje, marginal mai "intelectuale" decât playboy-ii obişnuiţi, au fost create în special de posturile de ştiri. Oa-meni care ar trebui pur şi simplu ignoraţi total sau subiecte care ar trebui să apară în ştirile serii doar odată cu sentinţele definitive ale instanţelor de judecată, ţin cu săptămânile emisiunile sau reportajele acestor posturi şi reviste de ştiri - din toate trusturile concurente, de peste tot din ţară...

Aşa am avut telenovela Dan Diaconescu - Oltchim, sau cea Cristi Sima - WBS. Ambele subiecte puteau fi epuizate în două ştiri de câte 30 de secunde, res-pectiv în două articole de cel mult 500 de caractere, cu tot cu spaţii: unul atunci când a apărut "bomba" respectivă, altul la finalizarea evenimentului. În schimb, am avut nenumărate emisiuni TV şi acoperire media largă întinsă pe câte o săptămână pentru fiecare eveniment în parte... iar exemple de astfel de ştiri "breaking news" abundă din păcate în media. Nu doresc să mai consum şi eu cerneală şi hârtie pentru a le oferi o publicitate nemeritată personajelor respective; dar îmi dau seama că apare tot mai puternic nevoia de a vorbi (din nou) despre standardele profesionale, atât în meseria de jurnalist - acolo unde nu îmi sunt competenţele primare, aşadar nu voi da sfaturi şi doar remarc fenomenul şi nevoia - cât şi în cea de analist financiar/ economic, acolo unde ca deţinător al titlului CFA , dar şi ca manager al portalului financiar efin.ro, lider de piaţă pe segmentul său, mă simt obligat să iau o poziţie clară.

În cazul Dan Diaconescu, lucrurile sunt simple: incompetenţă grosolană din partea autorităţilor statului (şi ar fi trebuit să cadă mai multe capete din guvern pentru asta), populism ieftin şi lovitură de imagine pentru jurnalistul-politician. Dacă va exista o soluţie juridică onestă, rămâne de văzut... Mai mult nu merită să comentăm despre subiect.

Pe Cristi Sima l-am cunoscut acum prea mult timp - 15 ani - şi pentru prea puţin timp (cam 8-9 luni) ca să îl mai judec astăzi şi să pot avea o opinie credibilă. Meseria de broker sau trader, însă, este una care cere respectarea unor standarde profesionale. Poţi câştiga sau pierde banii proprii la libera ta alegere, dar atunci când este vorba despre banii clienţilor... intervin anumite constrângeri. Profesionistul în investiţii trebuie să pună interesele clientului său înaintea intereselor personale sau a companiei pentru care lucrează - pare "din alt film", dar face pur şi simplu parte din Codul de Standarde Profesionale al CFA Institute. Acelaşi profesionist trebuie să ţină totdeauna cont de situaţia materială, dar şi de cunoştintele în domeniul financiar, ale clientului - indiferent dacă îi oferă acestuia sfaturi de investiţii, sau execută doar ordinele primite de la acesta. Folosirea de informaţii confidenţiale - şi aş include aici legături politice, cumetrii diverse, prietenii de ocazie etc - este condamnabilă şi oricum trebuie făcute toate eforturile pentru a face informaţiile respective publice, cât mai repede.

Cam aşa ar trebui să se întâmple lucrurile în investiţii - sau altfel spus, în toate operaţiunile legate de piaţa de capital, indiferent dacă persoana sau compania care tranzacţionează instrumentele financiare respectiv este sau nu controlată de CNVM sau altă autoritate, dacă sunt tranzacţionate instrumente din România sau indici bursieri şi produse derivate din SUA, Marea Britanie sau de oriunde din lume. Cât de mult este răspundere morală şi cât răspundere juridică, sper că se va stabili şi în acest caz - deşi am mari îndoieli, de fapt... Dar cât timp afaceri de tipul Caritas, FNI, imobiliare, Sima şi altele asemenea vor apărea pe piaţa din România, iar cei care le-au generat nu vor fi pedepsiţi - din considerente juridice, nu pentru că dă bine politic să îţi atragi electorat dintre cei "păcăliţi" - imaginea pieţei de capital va avea de suferit. Pentru a diminua numărul şi impactul acestor "păcăleli" este nevoie de educaţie pentru publicul larg în general şi pentru investitori în special. Dar educaţia nu aduce rating pentru media, costă mult, iar efectele ei se simt abia mai târziu... şi, de obicei, elimină posibilitatea unor câştiguri mari pentru "băieţii deştepţi".