Nici marile bănci internaţionale nu mai cred în miracole

Deutsche Bank, cea mai mare bancă din Germania, ţară considerată locomotiva economică a Europei, dar care a lăsat în urmă "vagoanele", a anunţat recent disponibilizări masive. Decizia noii conduceri a DB vine pe fondul scăderii veniturilor din tranzacţionare, determinate, mai ales, de nivelul scăzut al dobânzilor în economiile dezvoltate.

Dar ce înseamnă faptul că o bancă globală nu găseşte altă cale de reducere a costurilor, pe fondul promisiunilor de redresare economică iminentă, decât prin eliminarea masivă a locurilor de muncă? Neîncrederea în miracolul promis de "autorităţi"?

Ştirea a apărut iniţial la Reuters, care a scris că gigantul bancar pregăteşte o reducere a personalului cu circa 25%, până la 75.000, ca urmare a programului agresiv de reducere a costurilor. O mare parte a angajaţilor va ieşi din evidenţele DB în urma planurilor de scoatere din structura organizatorică, prin listare la bursă, a Postbank.

În urma privatizării Deutsche Postbank AG, DB a obţinut majoritatea acţiunilor în decembrie 2010, iar în 2012 a fost utilizată opţiunea de achiziţionare integrală.

În raportul anual pentru 2014, DB anunţa că "integrarea Postbank este în fază avansată" şi se caută "întărirea modelului comun de afaceri prin generarea sinergiilor de cost şi venituri".

Din păcate, "sinergia faptelor" la nivelul conglomeratului bancar german a intrat în coliziune cu "meandrele concretului", iar acum DB încearcă să "scape" de Postbank.

Având în vedere structura şi profilul de afaceri al Postbank, decizia Deutsche Bank arată că cea mai mare bancă din Germania nu mai crede în "miracolul" redresării economice, promis de autorităţile de la Bruxelles şi de Banca Centrală Europeană.

Dar costurile aferente personalului nu sunt cea mai mare problemă a DB. În raportul anual pentru 2014 se arată că valoarea noţională a derivatelor financiare a fost de 52 de trilioane de euro, din care 41,7 trilioane o reprezintă valoarea instrumentelor derivate din dobânzi (vezi graficul).

Acesta este şi motivul pentru care numele Deutsche Bank apare pe toate listele instituţiilor financiare care au primit amenzi, dar nu şi condamnări penale, pentru manipularea pieţelor

Zecile de trilioane ale derivatelor extrabilanţiere ale DB pun în umbră nu doar bilanţul băncii, de 1,71 trilioane de euro la sfârşitul anului trecut, ci şi Produsul Intern Brut al Germaniei (2,9 trilioane de euro) sau al zonei euro (10,1 trilioane).

Majoritatea tranzacţiilor cu derivate ale DB se desfăşoară pe piaţa OTC (n.a. Over The Counter), fără implicarea unei contrapartide centrale care să garanteze bonitatea participanţilor.

Ultimul proces în care a fost implicată banca germană, privind manipularea pieţei instrumentelor CDS (n.a. Credit Default Swap) cu o valoare noţională de 16 trilioane de euro, a condus tot la un verdict "moale": o amendă de 1,9 miliarde de dolari pentru Deutsche Bank şi Barclays, Bank of America, BNP Paribas, Citigroup, Credit Suisse, Goldman Sachs, HSBC, JPMorgan Chase, Morgan Stanley, Royal Bank of Scotland şi UBS.

Deutsche Bank nu reprezintă, însă, un caz izolat. O ştire recentă a postului de televiziune CNBC arată că Barclays va reduce numărul personalului cu 30.000 în următorii doi ani, iar UniCredit cu 10.000, după cum scrie Reuters.

Majoritatea locurilor de muncă eliminate sunt din back-office, însă reduceri masive sunt programate şi pentru diviziile de investiţii.

Acestea sunt condiţiile în care BCE pregăteşte noi teste de stres pentru sistemul bancar european, iar economişti de la Bundesbank, banca centrală a Germaniei, afirmă că "supervizorii nu trebuie să spună tot adevărul privind sănătatea băncilor".

Oare nu mai poate fi menţinută stabilitatea financiară fără minciună? După cum scrie Reuters, propunerea venită din cadrul Bundesbank are ca scop "prevenirea retragerii masive a depozitelor bancare", dar şi "implicarea în tranzacţii cu riscuri excesive a instituţiilor bancare".

Declaraţiile recente ale lui Jeroen Dijsselbloem, preşedintele Eurogrupului şi un "model" al prudenţei financiare europene, pun, însă, în umbră chiar şi aceste propuneri. În opinia lui Dijsselbloem, "zona euro trebuie să împartă şi mai mult riscurile bancare", după cum scrie Reuters. Declaraţia sa se referă la schema de garantare comună a depozitelor bancare, ultimul pilon din cadrul sistemul european unic de supervizare, reglementare şi rezoluţie a crizelor bancare.

Germania se opune acestei idei, deoarece fondurile acumulate într-o anumită ţară ar putea fi folosite pentru garantarea depozitelor din alte ţări, caracterizate printr-o atitudine mai relaxată în ceea ce priveşte administrarea riscurilor bancare.

Având în vedere situaţia celei mai mari bănci din Germania, atitudinea autorităţilor de la Berlin este cel puţin ciudată. Ironia sorţii ar putea face ca tocmai băncile germane să aibă cea mai mare nevoie de schema europeană de garantare a depozitelor.

Până atunci nu ne rămâne decât să "acceptăm" iluzia redresării în care nu mai cred nici marile bănci internaţionale, dar să ne pregătim pentru o lume în care creşterea cu 25 de puncte de bază a dobânzii oficiale reprezintă sfârşitul. Deocamdată, Federal Reserve l-a amânat.