Nil nisi bonum

Ştire, Marea Britanie: Suverana Elisabeta a II-a este adînc îndurerată la aflarea veştii decesului fostului Prim Ministru, Margaret Thatcher. Pe străzi, au ieşit oameni să dănţuiască şi să hulească, la aflarea aceleiaşi veşti!

Ce legătură poate fi între mentalităţile care au generat proverbul latin, norma respectului faţă de memoria celor duşi de pe acest tărîm, şi mentalităţile care au animat acele grupuri de supuşi ai Majestăţii Sale? Ai putea crede că spaţiul britanic nu a fost niciodată civilizat de romani, ori că urmele acelei culturi s-au şters sub apăsarea unui ev întunecat, înstăpînit definitiv asupra trufaşei insule! Şi totuşi, acolo s-au născut, au creat, Shakespeare, Marlow, Morus şi, ulterior, întrea­ga pleaiadă de creatori ai ştiinţei moderne, începînd cu Newton. Prostia, răutatea, micimea de suflet şi morală se globalizează, însă, nu doar de ieri de azi, ci de cînd lumea politicii este mîncată pe dinlăuntru de cancerul puterii absolute!

Adevărul despre uriaşa moştenire lăsată britanicilor de Margaret Thatcher se află, undeva, între cele două atitudini: respect pios şi vehementă contestare.

Este, înainte de toate, un adevăr tragic, pentru că a fost dat unei femei să se zidească într-un mit pentru a putea ridica poate pentru ultima dată destinul Marii Britanii, fie şi numai pentru o secundă istorică, la înălţimea Politicii cu majuscule. Iar aceas­tă lucrare s-a săvîrşit într-o societate în care şi astăzi politica are doar genul masculin. Un mit sub greutatea căruia viaţa şi destinul omului Margaret Thatcher s-au dizolvat, pur şi simplu. Este un adevăr foarte greu de digerat, mai ales de către clasa politică actuală şi de noua "populaţie" de zombii care se tem, la propriu, de invazia "românilor şi a bulgarilor", pentru care realitatea este chiar mizeria vomitată ieri la ultimul talk show tv, de succes, reluată apoi de un "politician de succes", în ultimul său discurs electoral.

Moştenirea Thatcher este complicată, bogăţiile zac sub munţi de steril. Un imens castel pe care nimeni nu vrea, nu mai are curajul, nu mai are puterea să-l locuiască, în ale cărui uriaşe dulapuri ferecate zac ascunse scheletele celei mai complexe perioade de istorie britanică a secolului XX. Margaret Thatcher este cîntecul de lebădă al Politicii Mari, ca în sintagma "Marea Britanie"! Politică bazată pe Strategie şi Viziune. Pe lidershipul de tip "Attila, biciul lui Dumnezeu", deşi circumscris unui mediu politic dominat de cele mai statornice norme ale libertăţii individuale şi ale democraţiei. Un lidership bazat pe credinţa nestrămutată că relele şi greutăţile lumii îi sunt date de Dumnezeu, celui care conduce, ca un dar, tocmai pentru ca strădaniile lui lumeşti să aibă sens, iar idealul în care crede să aibă rădăcini, să triumfe, nu de la sine, ci prin trudă. Împotriva tuturor, dacă altfel nu se poate: apropiaţi, prieteni, aliaţi, competitori şi duşmani, deopotrivă! Un lider care a condus Partidul Consevator timp de 15 de ani şi a cîştigat trei mandate de guvernare, consecutive. Un lider care a reconfigurat fişa postului de Prim Ministru al Marii Britanii la standarde în care nimeni nu s-a mai putut aşeza, ulterior. Drept pentru care au fost coborîte în straturile mai lumeşti şi mai lipsite de ideal, ale "post-modernităţii".

Partea negativă a bilanţului guvernărilor thatcheriste este greu de ignorat. A condus cea mai drastică politică de dezindustrializare, mai ales a tradiţionalelor zone miniere ale Marii Britanii; a deschis larg porţile erei dizolvării responsabilităţii pentru gestiunea serviciilor publice; a îmbrăţişat şi a impus politicile de liberalizare economică care au periclitat grav statutul monedei suverane a Regatului Unit şi au măturat de pe teritoriul britanic ultimele vestigii ale marelui trecut, dar şi ale prezentului industrial; a săpat în societatea britanică tranşee ale sărăciei, excluderii şi resentimentelor sociale care între timp au devenit prăpăstii de netrecut; accelerarea forţelor centrifuge din Scoţia şi posibila separare a acestui ţinut din corpul Regatului Unit se află în linie directă de consecinţă cu politicile cunoscute sub denumirea de thatcherism; la umbra unei personalităţi politice accentuate, de un asemenea calibru, nu a mai crescut nimic: la relativ scurtă vreme după încheierea mandatelor sale, Partidul Conservator s-a prăbuşit electoral, pentru două decenii şi jumătate!

Şi totuşi, oricîţi pomi uscaţi ar putea găsi cineva într-un loc sau altul, pădurea este mai puternică şi mai trainică decît uscăciunile sale. Din păcate pentru Regatul Unit, nu mai are cine să urce la înălţimea necesară pentru a cuprinde dintr-o privire şi a înţelege pădurea! Cine ştie, poate într-o altă generaţie, dacă va mai fi vreodată nevoie!

-----

P.S. Poate nu este chiar lipsit de interes să notăm că cel mai cuprinzător, pătrunzător şi subtil portret politic al lui Margaret Thatcher, realizat pe vremea cînd mitul nu luase locul omului cu acelaşi nume, îl datorăm unui român, lui Ghiţă Ionescu.