Nimic despre Europa

Campania electorală pentru alegerile europene a început, dar despre Europa şi probleme sale nu se vorbeşte deloc. Paradoxal, dar la acest început de campanie Europa pare foarte departe de România. Partidele politice şi-au lansat manifeste sau concepte de campanie în care se vorbeşte despre România, nu despre Europa. Sigur, majoritatea partidelor româneşti nu au fost familiarizate cu temele europene şi nu ar fi sensibile la argumente europene, dar, măcar formal, o abordare a problemelor Europei ar fi putut fi făcută. Însă, în încercarea lor de a se prezenta drept "realiste" şi "naţionale", partidele româneşti au sfârşit prin a deveni penibile. Competenţa pe teme europene a partidelor româneşti importante, pentru a nu mai vorbi de restul formaţiunilor înscrise pentru alegerile din 25 mai, nu poate fi în niciun fel evaluată pe baza documentelor prezentate la acest început de campanie. Prin "pragmatismul" lor prea puţin responsabil partidele politice dau tonul populismului şi naţionalismului într-o campanie electorală care ar trebui să informeze publicul despre Europa. Şi asta cu atât mai mult cu cât, chiar ultimele evoluţii geopolitice din regiune arată că România nu are alternativă la Uniunea Europeană. Şi atunci, de ce nu discutăm despre politicile europene şi impactul lor asupra României?

Din nefericire, ca şi în 2009, la precedentele alegeri europene confruntarea politică românească de primăvară pare a fi o cursă cu obstacole în vederea calificării la competiţia de final de an: alegerile prezidenţiale. În acelaşi timp, publicul este fie captiv, fie reactiv, şi concentrat doar pe teme pe care mass media le generează. Iar pentru mass media Europa nu există decât ca subiect negativ. Aşa că, pentru a menţine vie motivaţia "politică", mai ales în condiţiile în care criza economică şi politică a redus beneficiile clientelei de partid, au fost improvizate o serie de "măsuri" menite să orienteze dezbaterea. Şi cum, în această campanie totul este dat de PSD, temele campaniei sunt stabilite de consultanţii politici ai social-democraţilor în funcţie de modul în care aceştia "interpretează" anchetele electorale. În aceste condiţii, strategia de campanie a partidele cu şanse de reprezentare în Parlamentul european - chiar şi pentru UDMR, doar că aici indirect - pare să se reducă la moştenirea USL. PSD şi aliaţii săi invizibili electoral (PC şi UNPR) îşi revendică moştenirea USL, PNL este obligat la defensivă, iar PDL şi PMP nu pot fi decât critice.

Toată această mascaradă are ca scop punerea pe picior de război a aparatului de partid pentru ultimele bătălii ale actualului ciclu electoral. Mizând pe o viziune mecanicistă asupra electoratului, pesediştii speră ca, astfel, să se conserve electoratul USL şi să realizeze totodată mobilizarea clientelei politice atât pentru europene, cât şi pentru prezidenţiale.

Deşi s-a intrat pe ultima linie dreaptă înaintea alegerilor europene din 25 mai, partidele preferă să adopte un comportament "sportiv" şi nu politic. Adevăratele problemele politice sunt eludate sistematic. Criza economică şi socială care a afectat Europa, precum şi consecinţele acestora abia dacă este regăsesc undeva într-un fundal prea puţin vizibil. Iar în ce priveşte Europa - în fond subiectul acestei campanii, - referinţele lipsesc cu desăvârşire. Ca de obicei, politicienii şi consultanţii lor încearcă să compenseze slăbiciunea de idei şi de viziune prin violenţă de limbaj expusă în forme cât mai variate. Pentru aceştia, de la preşedinte la ultimul militant, alegerile europene nu sunt decât preambulul alegerilor prezidenţiale.