NOUL GUVERN AL AUSTRIEI VA AVEA DOAR DOUĂ PUNCTE PE AGENDA SA DE LUCRU Mai multă austeritate pentru cetăţeni, mai mulţi bani pentru bănci

Una dintre puţinele oaze de stabilitate din Europa este gata să-şi piardă liniştea în viitorul apropiat. Austria se pregăteşte pentru alegeri generale în 29 septembrie 2013, la doar o săptămână după cele din Germania.

Actualul guvern, numit în decembrie 2008, a lansat un program masiv de stimulare fiscală în 2009, care a dus la creşterea datoriei publice cu peste cinci puncte procentuale în acel an, până aproape de 70% din PIB (n.a. din 1993 datoria publică a Austriei s-a situat constant peste pragul de 60% din PIB prevăzut în Tratatul de la Maastricht).

La sfârşitul anului 2012, datoria publică a urcat până la 72,3% din PIB, iar în primul trimestru din 2013 s-a ajuns la 74,2%, fără perspective de scădere sub 72% până în 2018, conform prognozelor FMI.

Acesta este contextul în care Fondul Monetar Internaţional a publicat recent raportul asupra situaţiei economice a Austriei şi raportul privind stabilitatea financiară.

Deşi "Austria rămâne o zonă de relativă putere economică în peisajul european", "problemele sectorului financiar implică riscuri pentru stabilitatea fiscală", se arată în raportul FMI.

Instituţia financiară internaţională consideră că, din punct de vedere al reformelor structurale, s-au îndeplinit o mare parte din recomandările de anul trecut, dar mai există "posibilitatea unor economii bugetare majore în domenii cum sunt pensiile, sănătatea şi subvenţiile".

În acelaşi timp, FMI a remarcat şi "neluarea în considerare a costurilor de restructurare ale sistemului bancar în planificarea bugetară pe termen mediu".

Constatările Fondului par să indice că viitorul guvern trebuie să impună noi măsuri de austeritate populaţiei pentru a "economisi" fondurile necesare salvării unei părţi importante a sistemului bancar naţional, în condiţiile în care povara fiscală este deja foarte ridicată.

"Principala problemă a sectorului bancar din Austria o reprezintă segmentul naţionalizat", se mai arată în raportul FMI, valoarea activelor celor trei bănci naţionalizate de la începutul crizei - Hypo, Volksbank şi Kommunalkredit - reprezentând 28% din PIB-ul Austriei. În ultimii cinci ani, programele de recapitalizare şi asigurare a lichidităţii pentru cele trei bănci au ajuns la o valoare cumulată de circa 17 miliarde de euro, conform estimărilor Bloomberg, adică 6,5% din PIB.

Cât de gravă este situaţia băncilor naţionalizate sau naţionalizate parţial? Foarte gravă, deoarece guvernul a amânat soluţionarea tranşantă a problemei din considerente electorale.

În cazul Hypo Alpe Adria, naţionalizată în 2009, ajutorul iniţial a fost de trei miliarde de euro. Planul de restructurare supervizat de Comisia Europeană prevede vânzarea masivă a activelor, iar costurile pentru bugetul statului pot ajunge până la 5,4 miliarde de euro până în 2017, conform unor estimări oficiale de la începutul lunii.

După două săptămâni, cotidianul Der Standard a obţinut rezultatele tes­telor de stres ale Băncii Austriei, care arătau un necesar de recapitalizare de circa 17 miliarde de euro doar pentru Hypo Alpe Adria în cazul unui scenariu pesimist şi de 6,2 miliarde în cazul scenariului optimist. Banca centrală a negat existenţa raportului, deşi Der Standard a publicat inclusiv probabilităţile de realizare a scenariilor (n.a. probabilitatea scenariului optimist a fost estimată la 10%, iar a celui pesimist la 40%).

Este greu de crezut că Fondul Monetar Internaţional a inclus şi aceste date în analizele sale atunci când spune că "atât timp cât nu apare altă criză în regiunea CESEE (n.a. Europa Centrală, de Est şi de Sud-Est), sis­temul bancar din Austria este bine pregătit".

Din păcate pentru Austria, de la începutul anului s-au înmulţit semnalele privind iminenţa unei noi crize nu doar în Europa de Est ci şi în zona euro, iar situaţia financiară a guvernului de la Viena s-a deteriorat considerabil în ultimii ani.

Conform bilanţului guvernamental prezentat de FMI, valoarea netă a acestuia a fost de -157 de miliarde de euro în 2012, pe fondul unei relative stabilităţi a activelor financiare, în jurul a 100 de miliarde, şi a unei creşteri cu 39 de miliarde de euro a pasivelor în perioada 2010 - 2012, până la 263 de miliarde.

După alegeri, cetăţenii Austriei vor descoperi, sub presiunea evenimentelor care vor forţa mâna autorităţilor, cât mai trebuie să contribuie pentru salvarea sistemului bancar. "Bucuria" le va fi dublată şi de o altă descoperire: nivelul pierderilor generate de un nou haircut major al datoriilor Greciei, fără de care noile sume trimise către Atena nu vor avea nicio valoare şi nici nu vor mai "cumpăra" prea mult timp.

Băncile naţionalizate nu reprezintă, însă, singurele probleme ale sistemului bancar austriac. "Calitatea activelor bancare se deteriorează în continuare şi este dificilă o estimare corectă a tendinţei din cauza insuficienţei datelor privind expunerile din Europa Centrală, de Sud-Est şi de Est", se arată în raportul asupra stabilităţii financiare de la FMI. Conform datelor oficiale, rata creditelor neperformante din regiune a ajuns aproape de 17%, media fiind puternic influenţată de situaţia portofoliilor de credite ale băncilor austriece din România şi Ungaria.

Într-un raport recent de la PricewaterhouseCoopers se arată că volumul creditelor neperformante din portofoliile primelor şase bănci din sistem este de 150 de miliarde de euro, ceea ce reprezintă circa 48% din PIB-ul Austriei, iar prognozele PwC indică o creştere cu încă 20 de miliarde până la sfârşitul anului.

Mai mult, nivelul provizioanelor "s-ar putea să fie necorespunzător în ţări cum sunt Cehia, România, Ungaria, Croaţia şi Slovenia", mai arată raportul de la FMI, pe fondul unei expuneri a sistemului bancar austriac faţă de ţările CESEE şi din fosta Uniune Sovietică de circa 105% din PIB-ul Austriei.

Creşterea puternică a sistemului bancar nu ar fi fost posibilă fără atragerea unor surse semnificative de finanţare de pe pieţele internaţionale. Anii de criză au determinat o reducere a raportului dintre credite şi depozite până la 120%, dar nivelul este încă foarte ridicat şi implică riscuri semnificative de refinanţare, mai ales într-un mediu marcat de accentuarea tendinţei de creştere a costurilor de finanţare.

Pentru îmbunătăţirea stabilităţii financiare, FMI recomandă crearea unui cadru mai puternic de soluţionare a problemelor bancare, care să includă un sistem mai bun de garantare a depozitelor, precum şi constituirea unui fond de salvare a băncilor finanţat de către sistemul bancar. Nu a lipsit, bineînţeles, nici apelul pentru îmbunătăţirea instrumentelor macroprudenţiale.

Actualul guvern a amânat rezolvarea problemelor în ultimul an din cauza apropierii alegerilor. În condiţiile în care sondajele de opinie indică menţinerea la guvernare a coaliţiei dintre Partidul Social-Democrat şi Partidul Popular, cetăţenii speră, probabil, că abordarea graduală va fi suficientă şi în următorii cinci ani.

Dar avansul datoriei publice şi deteriorarea perspectivelor de creştere economică nu mai fac posibil acest lucru. Indiferent de promisiunile sale electorale, noul guvern al Austriei va avea doar două puncte pe agenda sa de lucru: mai multă austeritate pentru cetăţeni şi mai mulţi bani pentru bănci.