Noul "război rece", între diplomaţie şi economie

Din ce în ce mai des se vorbeşte despre un nou "război rece", iar situaţia tensionată din estul Ucrainei, provocată de intervenţia indirectă, dar efectivă, a Rusiei, întăreşte această percepţie. Încercarea Europei (căci ce altceva reprezintă Angela Merkel şi Franşois Hollande, dacă nu acea Europă care se detaşează timid de punctul de vedere american) este un ultim efort de a opri evoluţia către un război cu geometrie variabilă. Negocierea prin care Angela Merkel şi Franşois Hollande încearcă să-l convingă pe Vladimir Putin că o soluţie diplomatică pentru conflictul fratricid din estul Ucrainei este şi în interesul Rusiei nu face decât să confirme, odată în plus, că "războiul rece", prin formele sale propagandistice şi economice, este în plină desfăşurare. La a 51-a ediţie a conferinţei asupra securităţii ce s-a desfăşurat la sfârşitul săptămânii trecute la Munchen Angela Merkel spunea, oarecum sceptică,că "nu este sigur că discuţiile (purtate cu Putin s.n.) vor duce la un rezultat ... dar noi împărţim, împreună cu preşedintele Franşois Hollande, punctul de vedere că merită să încercăm". În ce-l priveşte, preşedintele Franţei declara sâmbătă 7 februarie, pentru France 2, că negocierile cu Putin sunt "una din ultimele şanse" pentru găsirea unui acord privind Ucraina, altfel va fi "război".

Simple figuri de stil, declaraţiile celor doi politicieni? Nu tocmai! Tot la Munchen, Joe Biden, vicepreşedintele american, se referea la "practicile barbare" ale lui Vladimir Putin, în vreme ce Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, considera că actuala criză este rezultatul "obsesiei Statelor Unite" de a "domina Europa".

În acest context, poziţia noului guvern al Greciei în ce priveşte impunerea de noi sancţiuni asupra Rusiei de către UE, chiar dacă nu a avut încă un impact direct, poate influenţa singurul "joc" din care Europa poate ieşi cu fruntea sus. În acest sens, tot la Munchen, Angela Merkel spunea, referindu-se la conflictul din Ucrainei cu aşa zişii insurgenţi, că "militar, acest conflict nu poate fi câştigat. E dur să o spunem dar asta este!", în schimb ar trebui să ne concentrăm asupra soluţiei diplomatice şi să trecem la sancţiuni acolo unde este punctul nostru forte: economia". Dar chiar este punctul forte al Europei economia?

O analiză interesantă publicată de La Tribune pe 7 februarie, fără nicio legătură cu situaţia din Ucraina, ne poate da un indiciu semnificativ asupra situaţiei economice. În fiecare zi cotidianul economic francez avea câte o analiză privind un subiect de actualitate, iar pe 7 februarie a fost postată o analiză a "meciului creşterii economice dintre (statele din) zona euro şi SUA". Iar rezultatul este simptomatic: din 1998 zona euro a pierdut 22 de puncte de creştere în raport cu SUA. Dar, partea cea mai interesantă a analizei priveşte situaţia de după 2008, când după o prăbuşire dură, situaţia se îmbunătăţeşte rapid în 2009. Şi aceasta datorită stimulilor monetari non convenţionali pe care Statele Unite i-au folosit pentru a susţine economia şi sectorul financiar. Acelaşi lucru l-a făcut în prima fază şi Europa. În SUA politicile bugetare au mărit deficitul, dar au activat toate instrumentele posibile pentru a susţine industria (inclusiv prin încurajarea exploatării gazului şi petrolului de şist), pe când, în zona euro, mai ales din 2010, politica de austeritate bugetară a avut drept consecinţă o recădere a economiei fără să reuşească însă să rezolve problema datoriei suverane a statelor. Aşa că Europa nu prea are astăzi, cel puţin în economie, un punct forte. Iar noul "război rece" nu o poate în niciun fel avantaja. E ceea ce, prin acţiunile lor, par să creadă atât SUA, cât şi Rusia.