NU ESTE PREA TÂRZIU SĂ RENUNŢĂM LA DRUMUL SERVITUŢII ENERGETICE Idealismul verde se topeşte sub căldura bugetelor în flăcări

După trecerea în noul an, New York Times a anunţat, cu durere în suflet, că desfiinţează biroul specializat în problemele mediului. Propaganda verde continuă, însă, pe blogurile celui care a fost odată un prestigios cotidian american, devenit între timp "Pravda de pe Hudson".

Concluziile unui studiu recent al instituţiei guvernamentale norvegiene Consiliul Cercetării, în care se arată că temperatura planetei s-a stabilizat începând din 2000, sunt puse sub semnul întrebării pe blogul Dot Earth de la New York Times. Motivul? Studiul nu a fost supus procesului de recenzare premergător publicării într-o revistă de prestigiu.

Oare de ce nu s-au aplicat aceleaşi standarde şi pentru nenumăratele studii care propovăduiau sfârşitul iminent al lumii şi construirea arcelor solare propulsate cu mori de vânt?

Presa din Germania, susţinătoare înfocată până de curând a tezei încălzirii globale antropice, şi-a schimbat discursul în ultima perioadă. Au început să apară tot mai multe întrebări despre posibilitatea supraestimării efectelor dioxidului de carbon, iar Der Spiegel scrie că "oamenii de ştiinţă sunt derutaţi de stoparea încălzirii globale". Este vorba de aceeaşi presă care îl ironiza, cu circa un an în urmă, pe profesorul Fritz Vahrenholt, autorul cărţii "Soarele rece".

Cercetătorii britanici au constatat că temperatura globală şi-a oprit creşterea în urmă cu 15 ani, în timp ce Biroul Meteorologic al Marii Britanii a modificat discret şi în scădere prognoza temperaturilor până în 2020.

Ziarele germane au ajuns la concluzia că "natura se comportă altfel decât au prognozat modelele", spre nedumerirea cercetătorilor, şi este nevoie de discuţii deschise şi corecte, "deoarece problema schimbărilor climatice a devenit prea politizată".

Cu o fervoare similară celor mai dogmatice perioade din istoria omenirii, ecologiştii au acaparat discursul public şi au redus la tăcere orice opinie contrară "religiei verzi".

Cavalerii morilor de vânt au ignorat costurile pe care trebuie să le suporte populaţia, în condiţiile în care guvernele au acceptat uşor participarea în cruciada pentru salvarea Pământului.

Dar cavalerii morilor de vânt nu au subestimat doar efectele revoluţiei verzi asupra populaţiei şi economiei, ci şi adevăratele costuri ale investiţiilor. Un studiu recent de la Renewable Energy Foundation din Marea Britanie ("Performanţa parcurilor eoliene din Marea Britanie şi Danemarca") arată că durata medie de viaţă a unei mori de vânt este de 10 - 15 ani şi nu de 20 - 25 ani, conform campaniilor de promo-vare a energiei verzi.

Studiul profesorului Gordon Hughes, de la Universitatea din Edinburgh, reprezintă un serios semnal de alarmă pentru autorităţi, care se vor confrunta cu noi presiuni din partea lobby-ului verde pentru majorarea subvenţiilor.

În perioada următoare, astfel de studii vor avea un impact public tot mai mare, deoarece nu mai există niciun motiv pentru acceptarea scenariilor apocaliptice fabricate din materiale reciclate, în condiţiile în care civilizaţia ajunge un termen eluziv în lumea civilizată.

Chiar şi în Germania? Da, chiar şi în Germania! "Preţul energiei conduce la creşterea furturilor din păduri", scria recent revista Der Spiegel. Asociaţia Chiriaşilor din Germania estimează o creştere cu 22% a costurilor de încălzire doar în această iarnă, iar compania GfK Group, care studiază tendinţele la nivelul consumatorilor germani, arată că vânzările de sobe pe lemne şi cărbune au crescut constant din 2005. Se pare că în Germania se dezvoltă o mişcare subversivă a duşmanilor mamei Gaia. Cum îndrăznesc "cetăţenii" să viseze la o locuinţă caldă?

Partea cea mai acută a costurilor suplimentare se manifestă, însă, la nivelul firmelor. Efectele asupra întreprinderilor mici şi mijlocii, Mittelstand-ul care reprezintă mândria economia Germaniei, nu au întârziat să apară. Bloomberg scria recent că "politica energiei verzi din Germania muşcă mâna care hrăneşte economia", deoarece jumătate din PIB-ul Germaniei este produs de milioanele de IMM-uri.

După o activitate de aproape un secol pe pământ german, un producător de vopsele a fost nevoit să-şi mute o parte importantă a producţiei în Turcia, pe fondul unei creşteri cu 47% a costurilor energiei electrice, după cum arată Bloomberg, costurile suplimentare fiind echivalente cu 10 salarii anuale.

Importanţa întreprinderilor mici şi mijlocii pentru economia Germaniei este reflectată de rezistenţa lor în faţa crizei. Conform unui studiu de la ESSEC Business School din cadrul Universităţii din Köln, citat de Bloomberg, sectorul a creat peste 100 de mii de locuri de muncă în perioada 2007 - 2010, în timp ce companiile mari au renunţat la 120 de mii de angajaţi.

Firmele cu o mai mare influenţă politică au cerut să fie exceptate de la plata costurilor suplimentare. Şi, în buna tradiţie a intervenţioniştilor economici, autorităţile germane au răspuns apelurilor nu prin renunţarea la energia verde, ci prin alcătuirea unei liste a companiilor exceptate de la plata tarifelor majorate ale electricităţii. Totul s-a făcut în numele competitivităţii externe a firmelor germane.

Sub titlu "Cadou mare pentru companiile mari", Der Spiegel scrie că 1.550 de firme se află pe această listă şi aminteşte de criticii măsurii, care o consideră nedreaptă pentru populaţie şi firmele mici. Marile companii vor economisi astfel circa 4 miliarde de euro, conform estimărilor Partidului Verde, iar facturile celorlalţi vor creşte pentru a compensa deficitul, după cum mai scrie revista germană.

Aflarea numelui norocoşilor de pe listă l-a revoltat pe Felix Mathes, analist la Institutul Öko. Mathes a declarat că cel puţin jumătate dintre companii nu aveau ce să caute pe lista excepţiilor, în condiţiile în care apar firme din minerit, abatoare, producători de furaje, producători regionali de ciocolată şi brânză, compania petrolieră Exxon şi chiar un ziar regional.

În toată această luptă pentru favorurile autorităţilor, este omis un element crucial: limitele fizice ale energiei regenerabile.

Leo Smith, profesor emerit de inginerie mecanică la Universitatea Hartford din Statele Unite, a publicat recent un studiu cu titlul "Limitările energiei regenerabile". În opinia sa, rezultatele aşteptate de la energia regenerabilă nu vor fi obţinute niciodată, indiferent de sumele alocate.

Profesorul Smith prezintă trei concepte fundamentale care sunt necesare în evaluarea surselor de energie: promptitudinea (capacitatea de reglare a producţiei pentru a satisface cererea), intermitenţa (fluctuaţia producţiei la sursă) şi densitatea energetică (suprafaţa care trebuie ocupată de sursă pentru o putere instalată prede-terminată).

Dacă o centrală similară celei de la Fukushima (4,7 GW) ar fi înlocuită de un parc eolian cu o putere egală, suprafaţa necesară ar fi echivalentă cu cea a zonei metropolitane a Londrei, arată profesorul american.

În funcţie de tipul centralelor electrice, datele prezentate de profesorul Smith arată că densitatea energetică a biocombustibilului este de 0,4 W/m2, a vântului de 2 W/m2, a energiei solare de 25 W/m2, iar a cărbunelui sau combus-tibilului nuclear de 4.000 W/m2.

În condiţiile în care cererea de electricitate din Marea Britanie este de circa 35 GW, ar fi nevoie de un parc eolian de 35 de mii de km2 pentru o producţie similară. O centrală atomică ar ocupa o suprafaţă de 8,75 km2.

Problema crucială a densităţii energetice îl determină pe Smith să afirme că "energia regenerabilă se află în competiţie directă cu alte moduri de utilizare a terenurilor, apei şi aerului", iar "densitatea energetică a energiei regenerabile nu poate fi schimbată prin tehnologia actuală".

Din acest motiv, "energia regenerabilă va avea, în mod necesar, un impact negativ masiv asupra mediului", mai arată profesorul Leo Smith, care nu uită să abordeze şi problema "stocării". Pentru o centrală solară de 10 GW, calculele profesorului american arată că stocarea energiei produse în trei luni, circa 21 TWh, se poate face într-un lac de acumulare cu o adâncime medie de 500 de metri şi o suprafaţă de 20.000 km2!

Să sperăm că studiul profesorului american a fost văzut şi de autorităţile noastre. O mică licărire a acestei speranţe este întreţinută de apariţia recentă în presa financiară a unei ştiri privind "punerea pe jar a investitorilor şi avocaţilor" de posibila reducere a schemelor de finanţare pentru energia eoliană şi solară.

Ţintele pe care şi le-au asumat faţă de Bruxelles autorităţile noas-tre nu sunt fezabile şi ar trebui revizuite de urgenţă. Mediul economic şi politic european, în care tratatele eterne au o existenţă efemeră, este favorabil unui demers de această natură.

Pierderea unor investiţii potenţiale de câteva miliarde de euro este insignifiantă comparativ cu pierderile potenţiale determinate de servitutea energetică.

Vrem automobile electrice? Dacă da, cu ce le alimentăm? De curând, a apărut în presa noastră o ştire confrom căreia "România ar trebui să aibă 10.000 de puncte de încărcare până în 2020" pentru automobilele electrice.

Oare vrem să depăşim Germania? Pentru că acolo, un cotidian cu numeroase insigne verzi, Süddeutsche Zeitung, tocmai a început să cânte prohodul automobilului electric. "Proiectul E-Auto se apropie de moarte", conform opiniei unui profesor de la Universitatea Duis-burg-Essen. Süddeutsche Zeitung mai scrie că "revoluţia funcţionează bine pe hârtie, dar nu şi pe stradă", iar "proiectele pilot dispar în mod discret".

Reducerea valorii certificatelor verzi nu ar trebui să reprezinte decât primul pas către o soluţie de piaţă pentru siguranţa energetică a naţiunii, chiar dacă apar tot mai multe semnale ale şantajului cu arbitrajul internaţional privind contractele asumate de autorităţi ignorante şi iresponsabile. Interesele politice din spatele investiţiilor "verzi" ne determină să credem că România se va afla, din păcate, printre ultimele ţări care să vadă adevărata "lumină" a energiei regenerabile.

Între timp, "publicul aşteaptă în suspans să vadă dacă următorul raport IPCC (n.a. Intergovernmental Panel on Climate Change) de la ONU, din septembrie 2013, va dis-cuta despre stoparea încălzirii", după cum scrie Der Spiegel.

Până atunci, idealismul verde va continua să se topească sub căldura bugetelor în flăcări. Dar poate fi "căldura" aşa de intensă încât să "destructureze" şi puternicele grupuri de interese politico-economice?

"Creşterea excesivă a ceva cauzează de multe ori o reacţie în direcţia opusă, şi acest lucru este valabil nu numai în anotimpuri şi în legume sau în viaţa animală, dar mai ales în toate formele de guvernare", scria Platon în cartea a VIII-a din Republica.

Acum am ajuns foarte aproape de pragul în care civilizaţia este gata să îşi apere dreptul la existenţă.

----------------

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.