O făcătură la cel mai înalt nivel

Media internaţională se străduie din răsputeri să ne facă prizonierii iluziei că ceva de importanţă globală se întîmplă zilele acestea: "Marea întîlnire Putin-Trump". Epocală, piramidală, decisivă... ce mai... supercalifragilisticexpialidocious. În realitate, o simplă făcătură... e adevărat, cu dichis.

Mai întîi, de unde vine dichisul? Păi, să vedem! Poate mai puţin aşteptat, prima sursă este chiar locul ales: Helsinki! De ce nu Washington? Să nu spună cineva că nu se putea. Bush l-a găzduit pe Putin la ranch-ul personal din Texas... de ce nu ar fi venit acelaşi Putin la Washington, într-o "vizită de lucru", ori chiar oficială (cu covor roşu), pentru Trump, un preşedinte mult mai îngăduitor cu "micile" năravuri kaghebiste ale marelui Putin, decît s-a arătat vreodată Bush. De ce nu la Moscova? Trump tot era în Europa, a mai fost pe acolo... s-a simţit bine... ba chiar a fost sedus... de... farmecul locului. De ce nu la Lochnagar, în Scoţia, unde s-a retras strategic acelaşi preşedinte al Statelor Unite, asaltat de manifestaţiile anti-Trump de la Londra, se găsea şi ceva whisky de cea mai bună calitate, ori la Bruxelles, ori undeva pe un vaporaş, ori pe un portavion, prin Mediterană, aşa... pe lîngă Malta şi seducătoarele, plinele de miez amintiri ale relaţiilor dintre URSS (epoca de aur a lui Putin!) şi Statele Unite? Ei bine, nu! La Helsinki! Mai era un simbol de dărîmat şi ceva mă face să cred că propunerea a venit nu de la Trump, care nu ştie despre Europa decît că este dincolo de Atlantic, ci de la bunul său amic Putin.

Helsinki este locul de unde a pornit "coşmarul lui Putin", cel mai important proces politico-diplomatic, multilateral, din epoca post-belică, unul care a adus la aceeaşi masă de negociere Statele Unite, URSS şi aproape toate ţările Europei, inclusiv Vaticanul! Aici, în 1977, a prins rădăcină deznodămîntul din 1989: sfîrşitul războiului rece, căderea zidului Berlinului, retragerea trupelor URSS din Germania, dizolvarea Tratatului de la Varşovia şi în cele din urmă dispariţia juridică a Uniunii Sovietice, apariţia Rusiei ca stat succesor şi independenţa altor 15 state din fostul "coridor sanitar" al URSS. Peste această istorie, legată de Helsinki, s-a aşternut deja uitarea, iar organizaţia moştenitoare, OSCE, este în cel mai bun caz ridicolă în totala ei irelevanţă şi incapacitate de a mai influenţa astăzi mişcările politice ale marilor actori, Rusia şi Statele Unite. Simbolul, însă, trebuia acoperit definitiv, îngropat sub drapajul noilor realităţi şi ale raporturilor de forţe din lume, care au permis Rusiei să schimbe locul învinsului, cu cel al unui semi-învingător care dictează, dacă nu toate, multe dintre regulile jocului de putere în noua lume care s-a născut. Multilateralul a murit - trăiască bilateralul (Rusia-SUA); orizontul păcii eterne s-a dizolvat, trăiască gestiunea mutuală a multirăzboaielor de calibre şi forme atît de diferite care se desfăşoară pe mai toată suprafaţa globului şi nu în ultimul loc, tocmai în Europa!!! Visul egalităţii diplomatice în probleme cruciale ale lumii, dintre "cei mari" şi "cei mici", a fost definitiv îngropat - trăiască condominionul sau marele triunghi geo-politic; ridicarea Germaniei şi a Europei s-au încheiat, trăiască băgarea lor cu capul la fund, cît mai adînc!!! Asta înseamnă întîlnirea Trump-Putin la Helsinki!!!

De ce o făcătură? Primul motiv este chiar lipsa agendei! Ce discută şi sub imperiul căror forme de angajament se află cei doi interlocutori? Putin poate să îşi ia ce mandat doreşte el, ante şi post-factum! Nu trebuie să anunţe nimic; oricum nu pe noi... ăştia... muritorii de rînd. Omul face ce vrea şi nu trebuie să dea socoteală nimănui, de nimic. Trump, nu prea! Cutumele democratice ale diplomaţiei la nivel înalt, în America, cer ca Preşedintele să formuleze şi să anunţe agenda cu care intră în asemenea convorbiri/negocieri. Trump nu a făcut-o! O să spună cineva că are omul o agendă, dar este secretă! Ce, la Malta ne-a spus Bush senior ce o să dis­cute cu Gorbaciov? Nu ne-a spus! Această "mirifică" agendă secretă, însă, nu prea are din ce să se constituie. Absolut toate problemele care pot fi inventate şi aduse în discuţie între SUA şi Rusia puteau fi şi se cereau anunţate public: de la arme nucleare, la situaţia şi acţiunile în regiuni de conflict, Siria, Ucraina, pînă la relaţiile cu Europa şi cu terţi. În realitate, Trump nu are nimic de discutat cu Putin, care să intre în sfera relaţiilor politico-diplomatice dintre cele două ţări şi care să fie ţinut sub obrocul unui mare secret!

Bun, dacă agendă nema, ce mai chichirez gîlceava? Cel de-al doilea motiv care ar putea susţine "marea întîlnire" de la Helsinki este dorinţa fierbinte a lui Trump de a "reseta" relaţiile cu Rusia, nu de alta, dar este o ocazie minunată să arate că el poate şi reuşeşte acolo unde neputinciosul şi netrebnicul Obama a dat chix! Să reseteze, să reseteze... dar ce poate însemna asta? Va declara Trump la Washington, sub pînza unor măreţe focuri de artificii, deschiderea erei "Marii Prietenii a Statelor Unite cu Rusia"?? De făcut, ar putea să o facă... doar că nu o să fie nimeni prin preajmă să îl asculte. Despre democraţi nu mai este cazul să vă spun ce e la gura lor, iar republicanii din Congres sunt obligaţi să reacţioneze, deloc favorabil, la declaraţiile Preşedintelui, date anterior întîlnirii cu Putin, în care a susţinut sus şi tare că de vină pentru degradarea relaţiilor SUA cu Rusia sunt investigaţiile privind implicarea Rusiei în alegerile prezidenţiale, declanşate de instituţii cum ar fi Departamentul Justiţiei şi, res­pectiv, Congresul SUA!! Cuvîntul trădare a fost pronunţat deja la Washing­ton, iar de data aceasta nu de inamicii înrăiţi ai Preşedintelui Trump, ci de diplomaţi, oameni politici, membri cu greutate ai Partidului Republican.

Dacă de resetat relaţiile cu Rusia, nu prea are cum să le reseteze, atunci, ce mai rămîne? De ce se întîlneşte Trump cu Putin?

Nu rămîn decît două posibilităţi: prima, omul nu are ceva mai bun de făcut şi, în derapajele comportamentale de tip paranoid, care se succed tot mai des, crede sincer că e predestinat să schimbe lumea după capul lui; a doua, fript de la spate de focul tot mai arzător al investigaţiilor oficiale privind implicarea Rusiei în distorsionarea alegerilor prezidenţiale care l-au dus pe Trump la Casa Albă, are disperată nevoie de ajutor, iar singurul loc de unde ar mai putea veni ajutor este cel de unde i-a venit şi prima dată, în braţele lui Putin.

Cam asta-i tot ceea ce se alege de pe urma "Întîlnirii la nivel înalt" de la Helsinki! O făcătură.