O lectură politică

Ce ar mai fi de citit printre rîndurile comunicatelor BEC care, lîngă nume de oameni şi partide, aşază un procent. Cine are mai multe voturi cîştigă primăria şi, proporţional, un număr de locuri în consiliul local. Mai simplu de atît, nici că se poate! Desigur, din punct de vedere al efectului electoral-administrativ nu mai este nimic de adăugat. Însă, nici numele, nici sigla partidului şi nici procentul electoral nu dezvăluie ceea ce se întîmplă, în adîncuri, cu politica din România.

"Cîştigători şi învinşi" pare o axă capabilă să dea sens interpretării spaţiului politic. Întrucîtva, dar nici pe departe atît de mult pe cît au dorit lecturile simpliste şi interesate ale comentatorilor şi ale ţuţărilor de pe statele de plată ale televiziunilor "angajate". Am în faţă cele două hărţi cu previziunile, respectiv rezultatele electorale publicate de ziarul "Bursa" la patru zile distanţă (3/7. 06.2016).

O performanţă! Gradul de suprapunere este mai mare de 80%!!! Toată hărmălaia mediatică despre "catastrofala înfrîngere a PNL-ului" are o bază, dar una foarte mică şi fragilă. Faţă de previziunile făcute cu două zile înainte de alegeri, PNL a pierdut Timişul (la PSD), Bihorul (la PSD), Sălajul (la PSD), Satu-Mare (la PSD) şi Mureşul (la UDMR), dar a smuls, nesperat, din îmbrăţişarea PSD-ului, Călăraşul şi Suceava. Nu e un succes, dar nici o catastrofală înfrîngere! Cît despre Bucureşti, aici, în afară de sectorul 3, unde mandatul lui Negoiţă era dat ca sigur, de mai toată lumea, competiţia pentru restul sectoarelor, ca şi pentru primăria cea mare a Municipiului a fost multă vreme deschisă. Bifarea Bucureştiului, după alegeri, în tabăra PSD-ului este mai puţin o victorie a acestui partid şi mult mai mult, hotărîtor chiar, un cadou făcut de PNL, prin şirul neîntrerupt de gafe, inconsistenţe şi crasă batjocură cu care inepta conducere a "istoricului partid" a tratat electoratul bucureştean. Să nu fii în stare să profilezi un candidat credibil, competitiv, pentru primăria Bucureştilor, nici cu o săptămînă înainte de începerea campaniei electorale, este dovada clară că acest partid nu are nici pe departe o conducere politică, ci doar una nominală. Ori că, politică sau nu, conducerea PNL a desconsiderat, pînă la batjocură, cel mai fidel şi mai prestigios bazin electoral al său, ceea ce nu poate fi calificat decît ca "prostie politică". Altfel spus, la Bucureşti, PNL-ul s-a împuşcat singur în picior şi nu văd nici un motiv să se mai mire cineva că nu a putut să alerge prea repede, ori să cîştige cursa!

Alte două concepte politice au fost folosite pentru lectura politică a rezultatelor alegerilor locale. În ziarul "Bursa", Cristian Pîrvulescu a dat o descifrare din perspectiva "valorii intermediare", o situaţie care se întîlneşte în multe alte sisteme electorale, unde între două termene, pentru alegerile "majore" (parlamentare/prezidenţiale), se intercalează un moment al alegerilor locale sau parţiale, ceea ce dă o coloratură specială cîmpului psihologic în care electoratul îşi manifestă votul.

Cealaltă abordare conceptuală, aproape sacralizată la noi, a fost folosită de Alina Mungiu Pippidi: votul de penalitate.

Mai sunt, însă, cîteva aspecte importante, ale acestor alegeri, care vorbesc despre structurile spaţiului politic al României şi despre deformările sale electorale, şi ele necesită o lectură conceptuală. Unul este "victoria morală", în spaţiul bucureştean, al unei formaţiuni care a fost catalogată, fără prea multe motive, ca "anti-sistem", "Uniunea Salvaţi Bucureştiul", formaţiunea pe care şi-a inventat-o Nicuşor Dan pentru a-şi putea accentua profilul electoral. Nici liderul, nici mantia în care s-a drapat nu a dat, însă, vreun mesaj anti-sistem. A lărgit gama acţiunilor şi a tipurilor de interacţiuni electorale. S-a hrănit din gradul înalt de insatisfacţie, al unei mari părţi din electoratul dedicat al PNL şi PD, din Bucureşti. De spus, însă, a spus exact ceea ce au spus ceilalţi, o să facem mai bine sau pur şi simplu o să facem ce n-au făcut ceilalţi pînă acum. Pe fond, însă, Nicuşor Dan s-a vrut candidatul PNL sau, altfel spus, a vrut să convingă PNL-ul că este o locomotivă electorală viabilă şi performantă care, alimentată cu ceva lemne şi cărbuni din tenderul partidului, ar putea să sosească înaintea PSD-ului în gara Primăriei Bucureştilor. Rezultatul final al alegerilor i-a confirmat premisa şi nimic mai mult. Faptul că PNL nu a cuplat este doar rezultatul inepţiei politice a celor care au avut pe mînă deciziile privind aceste alegeri, mai ales în spaţiul Bucureştiului. Un alt aspect important este aşa zisa victorie a "penalilor". În fapt este vorba despre faptul că electoratul a continuat să investească în reprezentanţi ai puterii locale, cunoscuţi, cu rezultate, chiar dacă unele dintre ele i-au plasat pe coordonatele de coliziune directă cu DNA. Popularitatea bate integritatea!!! Două aspecte sunt aici de desluşit, unul circumstanţial, celălalt de structură. Primul se referă la reacţia inevitabilă a electoratului, un alt fel de vot de penalitate, faţă de acţiunile vădit politizate ale DNA, faţă de intervenţiile sale menite să trieze candidaţii, mai precis să-i deraieze pe cei prea bine înfipţi în "inima" fiefurilor lor electorale, pentru a mai putea spera cineva la o victorie la urne. Aspectul de structură este însă mult mai semnificativ, politic: fiefurile locale au devenit şi se dovedesc instrumente de legitimitate şi de succes politic, mult mai importante decît cele oferite de "valorile morale" cu care sunt proboziţi liderii locali de "eminenţele" de la centru, desigur, doar pentru ca să-şi satisfacă propria lor agendă de interese. Ajungem, astfel, la unul dintre cele mai semnificative concepte care permit lectura-radiografie a acestor alegeri: axa centru-local. După ce PSD-ul a trecut prin marea răsturnare a polilor, localul a preluat puterea în partid, iată, acum este rîndul PNL să încheie acelaşi parcurs. Faptul că PNL-ul a selectat, la centru, o colecţie de personaje fără greutate şi autentic profil electoral-politic nu a făcut decît să grebească rezultanta finală. Faptul că ai fost într-o funcţie de stat, într-un guvern sau altul, nu face pe nimeni "om politic important", capabil să manevreze şi să capitalizeze electoral. Dacă nu l-ar ţine în poză pe venerabilul Ionescu Quintus, actuala conducere a PNL nu ar avea pe nimeni capabil să fie identificat de public cu vreun mesaj, vreo politică, ori vreun program "Liberal". Ceea ce au demonstrat aceste alegeri locale este faptul că existenţa şi performanţa electorală a PNL nu mai datorează aproape nimic centrului şi oamenilor săi, dar datorează în schimb aproape totul liderilor locali şi reţelelor de sprijin pe care ei şi le-au creat, întreţinut şi dezvoltat, în timp. Aproape un deceniu mai tîrziu, PNL trece prin aceeaşi transformare pe care a cunoscut-o şi PSD. Şi, cum cele două partide formează structura bipolară a politicii din România, se poate spune că schimbarea de polaritate a axei centru-local a devenit o caracteristică generală şi fundamentală a spaţiului nostru politic. Le place unora sau nu, Bucureştiul este, deja, doar o altă "provincie" politică.