O victorie fără viitor

Duminică, Germania va merge la urne pentru a stabili structura puterii pentru următorii patru ani. Paradoxal, pe cît de important este acest "jucător" pe tabla politicii din Europa şi chiar dincolo de graniţele ei, pe atît de puţin interes manifest există pentru rezultatele acestor alegeri. Dacă te iei după expunerea mediatică, în America, ca şi cînd nu ar fi; în Marea Britanie, aproape la fel; în Franţa, Spania sau Italia, abia dacă sunt menţionate. Există totuşi o excepţie, Turcia, unde regimul Erdogan ţine cu tot dinadinsul să demonstreze că este un jucător de temut pe piaţa electorală a Germaniei, prin influenţa pe care o exercită asupra unor componente sectoriale ale emigraţiei de prima sau chiar de a doua şi a treia generaţie din "Regatul Teuton". Cît despre "Noul Homo Universalis" al vremurilor post-moderne, hiper-conectat şi ultra-bombardat informaţional, el a fost dresat să saliveze maxim pentru orice întîmplare din viaţa de la brîu în jos a ultimei "vedete" de ştiri glossy sau la "bomba" detonată pe platoul de turnare a ultimului episod din serialul cu audienţa maximă din săptămîna curentă, respectiv să nu-i pese nici cît negru sub unghie de ceea ce se întîmplă în lumea "oricum urîtă" a politicii. Dar, vorba ăluia prins de nevastă cu amanta în patul conjugal: "Dragă, nu-ţi pierde firea, există totuşi o explicaţie!"

În cazul nostru sunt chiar două... explicaţii, care se oferă fără nici un efort. Prima ţine de caracterul "supra-predictibil" al rezultatelor. Toată lumea dă ca sigur podiumul, singura necunoscută rămîne cota după care se vor împărţi procentele, respectiv mandatele parlamentare: Doamna Merkel, în şaua bine strunitei alianţe CDU-CSU va trece prima linia de sosire, Schultz, "candidatul imposibil" al SPD-ului o va urma la distanţă de cel puţin o lungime, înclinîndu-se cu respectul cuvenit în faţa celui mai tare, iar locul trei va fi decis la fotografie între social-liberali şi Alianţa pentru Germania (AfD), partidul de care se tem toţi concurenţii şi pe care toţi l-ar vrea cu cît mai puţine voturi; dacă s-ar putea fără nici un loc în Bundestag, cu atît mai bine! Pe fond, există o necunoscută şi anume culoarea coaliţiei pe care o va forma doamna Merkel pentru cel de al patrulea mandat de Cancelar. Dacă cifrele finale ale votului nu vor crea cu adevărat surprize, atunci cel mai probabil Germania va avea la putere o nouă "mare coaliţie", desigur, negociată la sînge de CDU şi SPD, pentru că la ei, nu e ca la noi. Negocierile precedente au durat 86 de zile!!! Ceea ce este de spus, se spune înainte, iar după ce s-a bătut palma, toată lumea se ţine de contract! "Filmul" acesta bine cunoscut a mai rulat în Germania în două din celelalte trei mandate Merkel.

Al doilea motiv este chiar Doamna Merkel, în persoană. De unde să mai vină surprizele? De la Cancelar, în nici un caz! Angela Merkel a făcut politică după capul ei o singură dată şi atunci a dat-o rău de tot în bară, chiar dacă nu a vrut să recunoscă nici picată cu ceară acest lucru, respectiv pe tema emigraţiei din zonele critice de conflict ale lumii musulmane (Siria, Libia, Irak). Oricît ar putea de greu să pară, adevărul este că în toate mandatele sale "politica mare" au făcut-o oamenii de fier ai coaliţiei, de plan doi; în ultima formulă, cuplul Wofgang Schauble, Sigmar Gabriel. Inerţia este singurul spaţiu de joc pe care viitorul Cancelar Merkel îl va avea la dispoziţie!

Dacă acest tablou se verifică duminică la urne, atunci lumea politicii germane va trăi să regrete această victorie electorală. Iar motivele nu sunt deloc lipsite de consecinţe largi.

Primul ţine de nevoia de schimbare şi de clarificare pe care scena politică a Germaniei o reclamă clar, de ani buni, mult înainte de criza refugiaţilor, dar pentru care nici electoratul, nici politicienii care domină actualmente scena, nu au găsit formula de exprimare. Dacă lucrurile merg tot aşa, democraţia germană este în pericol să se dizolve definitiv într-o formulă atot-incapabilă, cu excepţia eternizării propriei inerţii.

Al doilea ţine de nevoia de restructurare şi înnoire a marilor partide politice ale Germaniei. Rugina de care sunt cuprinse CDU şi SPD-ul, înţepenite într-o îmbrăţişare care acoperă patru din ultimele cinci mandate electorale este reţeta sigură pentru prăbuşirea acestor importanţi pilieri ai scenei politice germane. Criza de lider de care suferă, atît unul cît şi celălalt, a fost încă o dată amînată şi vor urma alţi patru ani de aşteptare... poate... poate se va termina seceta. O secetă deloc naturală, de altfel, creată de mecanismele "perverse" ale soluţiei numită marea coaliţie. În tabăra sa, doamna Merkel a rupt din rădăcină, ori a trimis dincolo de perimetrul care contează al puterii, orice contra-candidat din interior, iar în tabăra adversă a împărţit cu generozitate posturi importante ca nimic să nu-i tulbure liniştea. În loc să grăbească procesul de înnoire, de afirmare a unor lideri din generaţia următoare, alegerile de duminică continuă politica ţinutului pîrjolit, pe care o urmează, aproape instinctiv, toţi cei cărora li se dă şansa să se "eternizeze" în spaţiul politic.

Al treilea şi cel mai îngrijorător, o viitoare mare coaliţie nu are, cum nu a avut nici pînă acum, capacitatea să facă faţă schimbărilor şi şocurilor importante pe care atît economia, cît şi societatea germană continuă să le primească, din interior şi din exterior. În această formulă, Germania va continua să nu aibă un proiect nici pentru relaţiile cu Statele Unite, nici cu Rusia, nici unul pentru Europa, în adevăratul sens al cuvîntului. Continuarea improvizaţiilor de azi pe mîine, a pseudo-soluţiilor care amînă fără să rezolve nimic, excesele de autoritarism în relaţiile cu micii răsculaţi ai Europei, Grecia, Ungaria, Cehia, ori cu semi-greii din categoria Polonia, de care s-a lăsat cuprinsă doamna Merkel în precedentul mandat nu fac altceva decît să depărteze Europa de soluţiile de care are nevoie şi să dea apă la moară celor care cred că Proiectul european trebuie îngropat, tocmai pentru că a fost instrumentalizat excesiv ca vector de putere al Germaniei.

De oriunde ai privi, orizontul viitorului mandat pe care, cel mai probabil, Merkel îl va primi duminică, este unul închis Viitorului. Iar acest lucru nu poate rămîne fără grele consecinţe pentru dinamica politică a Germaniei şi, pe cale de consecinţă, a spaţiului european pe care ea îl domină, actualmente.