Dacă este cât se poate de adevărat că, în principiu, fiecare om are anumite preferinţe culinare, observăm că tot mai frecvent apar şi devieri patologice de la ideea de nutriţie, de hrănire a organismului pentru ca toate organele şi părţile sale să îşi susţină funcţiile în mod normal. Fără teama de a greşi, putem numi aceste obiceiuri nu tocmai avantajoase adevărate "obsesii alimentare"-
• Locavorismul - prioritate pentru produsele locale
Termen nou-intrat în vocabular, locavorismul se referă la încurajarea consumatorilor să îşi cumpere produsele alimentare numai de la micii producători din zona în care locuiesc cei dintâi. Această orientare a apărut în Statele Unite (mai exact, la San Francisco), unde o localnică a lansat către concitadini apelul de a nu consuma alte alimente decât cele produse pe o rază de 160 de kilometri în jurul domiciliului! Astfel, din ce în ce mai numeroase persoane au cumpărat şi au consumat cu prioritate fructe, legume, carne, lapte şi derivate din lapte, precum şi alte alimente obţinute de pe teritoriul lor, din regiunea lor, din ţara lor. Argumente?
- Alimentul respectiv este proaspăt, spre deosebire de cel care a parcurs mii de kilometri înainte de a ajunge în raioanele magazinelor alimentare şi care a suportat anumite tratamente cu substanţe chimice, pentru a rezista mai mult timp şi condiţiilor de transport, şi schimbărilor de temperatură, de umiditate, şi condiţiilor de depozitare etc.
- Se cumpără aproape exclusiv produse de sezon (legume, fructe, zarzavaturi) care s-au dezvoltat şi au ajuns la maturitate în condiţii naturale, şi nu forţat, prin stimularea cu substanţe ce le grăbesc coacerea şi le conferă un aspect atrăgător, în detrimentul gustului normal, originar.
- Susţinerea producătorilor locali constituie cea mai bună garanţie împotriva producţiilor intensive, care utilizează tehnici poluante şi un consum energetic ridicat. A fi "locavor" înseamnă, aşadar, şi a participa la protejarea mediului natural.
În acelaşi timp, este evident faptul că a fi sută la sută locavor constituie ceva deosebit de complicat, întrucât nu toate produsele alimentare consumate în mod curent pot fi cultivate şi obţinute de pe o rază de numai 160 de kilometri; de exemplu, cafeaua, ceaiul, fructele exotice, mirodeniile ş.a.m.d. Totuşi, odată cu apariţia acestei mişcări "nutriţionale", consumatorul devine realmente actor în cadrul întregului. El va fi mai exigent faţă de ceea ce consumă, va privilegia o alimentaţie mai sănătoasă şi, totodată, participă la realizarea unui mediu durabil.
• Ortorexia sau "a te hrăni corect"
Nu există nicio legătură între termenul de mai sus şi mult-vehiculata sintagmă despre "corectitudinea politică": pur şi simplu, este vorba despre mâncare! Mai precis, despre obsesia unora de a se hrăni absolut sănătos. Termenul vine din limba greacă (orthos = "corect" şi orxis = "apetit") şi se referă la o tulburare de comportament alimentar caracterizată prin dorinţa obsesivă de a mânca sănătos şi prin respingerea sistematică a alimentelor considerate nesănătoase. Patologia se manifestă prin căutarea permanentă a unor alimente care să aibă calităţi ireproşabile din toate punctele de vedere (de la aspect exterior, miros, gust, până la elementele componente şi absenţa "intruşilor" chimici). Această căutare poate deveni chiar epuizantă din punct de vedere psihologic, sursă de excludere socială şi, în plus, se dovedeşte şi foarte costisitoare.
Termenul a apărut în anul 1977, în urma unor studii efectuate de medicul american Steven Bratman, care a propus ca această obsesie maladivă să fie considerată o tulburare de comportament alimentar, din categoria anorexiei şi bulimiei. De pildă, persoana ortorexică nu consumă legume dacă nu sunt bio, nu mănâncă pâine dacă aceasta conţine gluten, nici compoturi, în caz că acestea au fost îndulcite cu zahăr, nu preferă carnea, decât în cazul în care aceasta provine de la o, crescătorie de animale locală.
Dacă a căuta să mănânci sănătos este, desigur, lăudabil, problema rezidă în excesul de comportament, care, exacerbat, deviază către o tulburare a conduitei alimentare. Atunci când căutarea permanentă a unor alimente sănătoase, în defavoarea oricărei alte preocupări, aceasta poate, într-adevăr, să aibă influenţă asupra organismului, căruia îi provoacă atât carenţe nutriţionale, profund nefaste pentru sănătate, cât şi o izolare socio-relaţională (refuzul de a mânca la restaurant, la prieteni etc.) sau chiar dificultăţi profesionale. Deseori, despre asemenea probleme ia cunoştinţă mai întâi anturajul ortorexicului. În cazul în care ortorexia devine însă prea invazivă, persoana poate apela la ajutorul unui psiholog sau al unui dietetician specializat în tulburări alimentare.