Exclusiv: Statul, ajutat cu bani de acţionarul majoritar în afacerea "Roşia Montană"

• Gabriel Resources a venit cu banii şi pentru stat la majorarea de capital de la Roşia Montană Gold Corporation

• Ministerul Economiei, Minvest şi, respectiv, Gabriel Resources au variante diferite faţă de ce s-a întâmplat cu majorarea de capital la Roşia Montană

Noi amănunte legate de capitalizarea companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) ne înfăţişează o operaţiune fără precedent în cei douăzeci de ani de tranziţie la capitalism: un acţionar privat vine cu banii săi ca să ajute statul român să participe la o majorare de capital.

Ajutorul investitorului se poate dovedi însă o vânzare mascată a acţiunilor statului în una dintre cele mai controversate afaceri: exploatarea zăcămintelor de aur de la Roşia Montană (unul dintre cele mai mari zăcăminte din lume neexploatate - 300 de tone de aur).

Explicaţiile actorilor implicaţi în afacere sunt contradictorii, dar cert este un lucru: Guvernul nu a mai venit cu bani să-şi mai susţină ponderea în afacerea "Roşia Montană", dar a primit, surprinzător, sprijinul investitorului - Gabriel Resources. Cum s-a ajuns la acest ajutor şi în ce condiţii s-a realizat este greu de spus, căci fiecare parte are propria variantă.

Adriean Videanu, ministrul economiei, cel care gestionează participaţia statului în proiectul de la Roşia Montană, susţine că s-au luat măsurile necesare ca ponderea statului în această afacere să nu fie diminuată, în ciuda faptului că societatea statului nu a venit cu banii (115 milioane de lei din cele 597 de milioane de lei, la cât s-a ridicat valoarea totală a noilor acţiuni emise).

Compania Naţională Minvest Deva (subordonată Ministerului Economiei) s-a angajat să participe la creşterea capitalului social al societăţii RMGC, pentru pachetul de 19,3%.

Doar că nu a venit şi cu banii, pentru că susţine că nu-i are. Nici Guvernul nu i-a sărit în ajutor. De aici a pornit o întreagă operaţiune, în care investitorii privaţi, avocaţi şi reprezentanţi ai statului, şi-au dat mâna ca să salveze participaţia statului în proiect.

Cel puţin aşa reiese din declaraţiile oficiale.

Neoficial, stăm prost. Căci întreaga operaţiune seamănă, mai degrabă, cu o cedare a acţiunilor statului investitorului, decât cu o operaţiune de conservare a cotei sale de profit.

La capătul acestei operaţiuni, statul riscă să nu mai conteze, practic, în afacerea Roşia Montană, iar partea sa din profitul afacerii să scadă spre zero.

Ministrul Adriean Videanu ne-a declarat că formula agreată cu investitorul canadian reduce, în opinia sa, riscul ca interesele statului să fie afectate în afacere: "Majorarea de capital social necesită contractarea unui credit. Acţionarul majoritar, Gabriel Resources, va garanta împrumutul pentru acţionarul minoritar, compania Minvest Deva. Plata creditului se va face către Gabriel Resources din dividendele care îi vor fi atribuite companiei de stat în cadrul acestei afaceri. Statul s-a asigurat, astfel, că-şi va menţine cota de 19% din proiectul Roşia Montană şi în urma majorării capitalului, pentru că acţionarul majoritar (n.r.- Gabriel Resources) va avea tot interesul să asigure Minvest Deva resursele necesare achitării acestui credit".

Adriean Videanu este un om de afaceri cu experienţă, de aceea este greu de înţeles cum de consideră că este sufiecient acest împrumut ca să fie salvată partea statului.

Ce garanţii avem că peste un an, investitorul Gabriel Reosurces nu va bloca distribuirea dividendelor, preferând ca în locul celor 115 milioane de lei împrumutate statului să preia participaţia acestuia în proiect?

Cu cele 115 milioane de lei, Gabriel Resources şi-ar putea asigura 99% din afacerea "Roşia Montană". Adică, pentru aproape 27 de milioane de euro, Gabriel Resources şi-ar asigura, ulterior, venituri de sute de milioane de euro, dacă nu chiar miliarde de euro din profit (greu de estimat acum care va fi profitul companiei în anii următori, dacă va demara exploatarea zăcământului, căci ele vor depinde de cum va evolua preţul aurului).

Poate că ar fi fost mai simplu ca Guvernul, reprezentat de domnul Videanu în acest caz, să spună franc că poate bloca oricând proiectul dacă investitorii atentează la acţiunile statului şi că astfel este sigur pe partea sa din afacere.

Dar ministrul Videanu susţine că investitorul va fi direct interesat ca statul să încaseze dividendele din afacere, la cota actuală de 19%, ca să-şi recupereze împrumutul.

Cealaltă perspectivă logică este aceea că şi statul va fi direct interesat ca exploatarea aurului să demareze cât mai repede ca să poată încasa dividendele, cu care să-şi achite apoi împrumutul faţă de Gabriel Resources.

Ceea ce aşază Guvernul într-un conflict de interese, pentru că Guvernul este cel care trebuie să analizeze imparţial impactul proiectului pentru a-i acorda sau nu avizele necesare exploatării, în special pe zona de mediu.

Dacă tot a introdus proiectul în programul de guvernare, Guvernul putea găsi şi banii să-şi păstreze cota în afacere (considerată de unii specialişti şi aşa destul de redusă).

Istoria afacerii de la Roşia Montană ne arată că statul a mai acceptat o dată să-i fie redusă participaţia în compania Roşia Montană Gold Corporation, acum zece ani, tot în urma unei majorări de capital.

Atunci, participaţia Minvest a fost redusă de la 33%, la 19%. Acum, Minvest riscă să-şi reducă cota de la 19%, la doar 0,6%.

Varianta prezentată nouă de ministrul Videanu nu este nici măcar confirmată de celălalt actor major al afacerii, Gabriel Resources (după cum puteţi citi alăturat).

Pe de altă parte, şeful Minvest Deva are o altă perspectivă asupra modului în care statul îşi va păstra cota în afacere.

Adică, o singură operaţiune, trei actori, trei opinii diferite. Ceea ce arată modul cel puţin ciudat în care Guvernul tratează o afacere pe care tocmai a inclus-o printre priorităţile din programul său de guvernare.

Exact când pare că Guvernul vrea să se implice făţiş în susţinerea proiectului lasă deschisă posibilitatea să iasă din el. Gratis.