Jocul iraţional al politicii cu lumea

Ca şi când nu ar fi fost suficientă demonstraţia de marţi, 1 iunie, când politicienii israelieni la putere şi-au dovedit, odată în plus, incapacitatea şi iresponsabilitatea ordonând asaltul comandourilor israeliene asupra aşa zisei "flotile a păcii", joi, declaraţiile unui politician maghiar au ilustrat o altă faţetă a inconştienţei politice.

Aşa că, vineri, 4 iunie, bursele de pe Wall Street au mai căzut cu încă 3% după ce comentariile vice-preşedintelui partidului de guvernământ maghiar, Fidesz, Lajos Kosa n-au fost contrazise de purtătorul de cuvânt al primului ministru maghiar Viktor Orban, Peter Szijjarto.

În Israel, guvernul condus de Benjamin Netanyahu şi avându-l ca ministru de externe pe radicalul anti-arab Avigdor Lieberman a ajuns într-un asemenea punct critic încât lipsa oricărei viziuni strategice devine o problemă nu doar pentru ţară, ci pentru întreg mapamondul.

Căci, într-o epocă a globalizării, erorile unui guvern sunt resimţite peste tot. Iar dacă vorbim de Israel, al cărui rol simbolic nu mai trebuie amintit, împietrirea într-un neoconservatorism pur şi dur, de tristă amintire, nu face decât să sublinieze incapacitatea politică.

Căci, dintre toate scenariile posibile pentru a rezolva problema "flotilei păcii"guvernul israelian l-a ales pe cel mai rău, singurul care ar fi putut scăpa total de sub control.

Moartea a şase militanţi de pe unul din vasele "flotilei păcii" nu mai lasă nicio marjă de mişcare unui guvern care are deja o imagine internaţională dezastruoasă.

Ca şi când criza economică nu ar fi fost de ajuns, situaţia din Orientul Mijlociu riscă să înrăutăţească şi mai mult climatul politic mondial, în vreme ce orice evoluţie pozitivă a situaţiei din "teritorii" care ar fi interpretată ca o deschidere, pare imposibilă cu un guvern ideologic blocat precum actualul guvern israelian.

În celălalt exemplu de inconştienţă politică, în Ungaria, jocul electoralist al lui Viktor Orban a ajuns la final. După ce a promis orice pentru a obţine o majoritate parlamentară care să îi ofere posibilitatea modificării Constituţiei, Viktor Orban anunţă prin intermediari că nu îşi poate ţine promisiunile. Dar investitorii de pe bursele newyorkeze, deloc familiarizaţi cu politica maghiară, interpretează declaraţiile privind situaţia financiară din Ungaria ca pe o parte a politicii europene şi consecinţele unor declaraţii de acest gen sunt globale.

Şi, când Peter Szijjarto, purtătorul de cuvânt al lui Viktor Orban, a afirmat că declaraţiile lui Lajos Kosa că există şanse mici de a evita o criză similară cu cea din Grecia nu au fost exagerate, situaţia devine gravă. Căci, foarte puţini vor cunoaşte de fapt comentariile purtătorului de cuvânt care, pentru a nu-l contrazice pe adjunctul pe linie de partid al şefului său, a făcut trimitere la declaraţiile de acum mai bine de un an şi jumătate ale fostului prim minis-tru socialist, Ferenc Gyurcsany.

După Reuters, Szijjarto trimite la Gyurcsany care recunoştea atunci că Ungaria risca să se prăbuşească şi în acest context purtătorul de cuvânt adaugă "din acest punct de vedere nu cred deloc că (declaraţiile lui Lajos Kosa) sunt exagerate".

Pe celălalt versant al politicii, cel în care acţiunile raţionale încearcă să asigure previzibilitatea şi stabilitate proceselor politice, economice şi sociale, miniştrii de finanţe şi guvernatorii băncilor centrale din ţările membre ale G20 s-au angajat sâmbătă, 5 iunie, la Busan, în Coreea de Sud, să "ajungă rapid la un acord" cu privire la reforma normelor financiare şi s-au declarat dispuşi să contribuie "la consolidarea cerinţelor de capital şi lichiditate". Însă, câtă vreme jocul iraţional al politicii cu lumea va continua, va fi aproape imposibil ca lumea să devină nu neapărat mai bună, ci pur şi simplu mai stabilă.