English
Criza este o bună ocazie să ne punem întrebări. Cum ar fi, spre exemplu, aceea relativă la competenţă. Şi la oamenii competenţi. Auzim de atâ-tea ori despre guvernanţi că ar fi "incompetenţi". Arătăm cu degetul către funcţionari publici "in-competenţi". Nici aleşii locali nu strălucesc în materie de "competenţă". Ce bine ar fi, credem, dacă s-ar găsi un sistem de selectare a "competenţelor"!
Acum, las la o parte faptul că fiecare garnitură politică spune cam acelaşi lucru în campanie. Întrebarea pe care mi-o pun astăzi este dacă această retorică a competenţelor are vreun sens în sfera guvernării.
Departe de mine de a predica virtuţile incompetenţei. Dar sunt surprins că necesitatea "competenţei" este, practic, obiectul unui consens.
Rezervele mele au două surse. Prima ţine de valorile pe care se întemeiază o democraţie modernă. Să presupunem că o calitate numită "competenţă" este indispensabilă unui lider politic. Dar la fel de indispensabilă ar fi şi reprezentativitatea sa. Fără aceasta încetăm să vorbim despre o democraţie. La fel de indispensabilă ar fi şi capacitatea sa de a fi responsabil. Echitatea ar fi, de asemenea, cu neputinţă de eliminat din ecuaţie.
Dar dacă aceste valori intră uneori în conflict? Dacă nu le putem avea pe toate?
În acest caz ar fi posibil, desigur, să le aruncăm peste bord pe celelalte şi să pariem pe competenţă. Dar regimul rezultat nu va avea nimic dintr-o democraţie. Astfel încât, dacă dorim să reţinem caracterul democratic al regimului, va trebui să sacrificăm competenţa. În favoarea unui aranjament deloc performant, dar reprezentativ, just şi moderat. Cu lideri mo-deşti intelectual. Votaţi de un public la fel de puţin stră-lucitor.
Brutal spus: alegerea ar fi, la limită, între un despotism inteligent şi o democraţie împiedicată. Sper să nu ajungem acolo. Dar prespunând că aţi fi nevoiţi să alegeţi, ce aţi face? Eu, unul, cu un considerabil dezgust, mărturisesc că a doua variantă...
A doua sursă la care m-am referit ţine de natura competenţelor necesare în administrarea treburilor politice. Realitatea este că multe funcţii publice nu necesită calificări speciale. Pot fi îndeplinite cu succes de orice om normal, cu o inteligenţă medie şi cu un caracter decent.
Ceva similar se întâmplă şi în viaţa de zi cu zi. Priviţi în jur. Controlorul de bilete din tren. Şoferul de taxi. Chelnerul care îţi aduce o salată. Sunt ocupaţii oneste. Departe de mine de a le minimaliza. Dar nu am să cred nici în ruptul capului că un om normal nu le poate face după o minimă instrucţie (cel mult). În numeroase meserii tot ce trebuie să faci este să te înţelegi la salariu, după care îţi tragi un şorţ pe cap şi începi.
Altfel spus: există activităţi unde calităţile obişnuite ale oricărui om sunt suficiente. Şi altele unde povestea e diferită, pentru că necesită calificări aparte. Chirurgul, balerina sau specialistul în sociologia delicvenţei juvenile nu pot fi substituiţi "la moment". Ei fac o muncă specializată. Mintea, mâinile şi picioarele lor poartă adesea marca acestei pregătiri.
Multe dintre funcţiile publice sunt simple, luate în sine. Ce nu e simplu este să le îndeplineşti onest, fără să bagi mâna în sacul cu bani publici. Ele privesc administrarea şi reglementarea unor activităţi banale, de fiecare zi, cum ar fi ştampilarea ori controlul unor hârtii, nu lansarea pe orbită geosincronă a unor sateliţi. De aceea, aproape orice om le poate îndeplini cu succes. Câtă vreme rămâne un om normal, cu frica legilor şi cu simţul datoriei publice.
La capătul celălalt al spectrului e ştiinţa propriu-zisă, "profesională". Dar aceasta este, iremediabil, "de nişă". Auzim adesea că un Prim-ministru ar trebui să fie, de pildă, un "bun economist". De ce nu jurist? Sau specialist în administraţie publică? Ori diplomaţie?
Să considerăm exemplul clasic al regelui-filozof. Pe timpul lui Platon poate că ideea avea un sens. Dar acum nu mai există "filozof-în-general". Există arii de specializare aproape complet străine una de alta. Unul e specialist în Wittgenstein II, altul în estetica secolului XVIII.
Ştiinţele politice alcătuiesc un domeniu specializat. Aici amatorul e la fel de binevenit ca un "urechist" la Operă. Analiza comparată a regimurilor totalitare sau istoria Constituţiei franceze sunt la fel de inaccesibile cititorului mediu precum fizica nanostructurilor, matematica fractalilor sau gramatica limbilor altaice.
Expertul însă nu este, în sine, nici reprezentativ, nici responsabil şi nici just. El enunţă doar un adevăr tehnic. Este necesar ori măcar dezirabil să îl întrebăm atunci când aspectele tehnice sau istorice ale problemei ne depăşesc. O democraţie competentă este o democraţie cu experţi buni. Care sunt ascultaţi când este cazul.
Dar funcţia omului politic presupune, de regulă, un exerciţiu de autoritate moderată într-o lume de oameni normali. Competenţele specializate, în limitele vieţii de fiecare zi, nu ne sunt aproape de niciun folos. Indispensabil e doar bunul-simţ.
Notă: Domnul Cătălin Avramescu este consilier prezidenţial.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Daca v-ati urma sfaturile !
(mesaj trimis de Moftangiu în data de 01.06.2010, 08:12)
"între un despotism inteligent şi o democraţie împiedicată"
"Sa faci ce sune preotul nu ce face preotul."
Dumneavoastra intre un despotism meschin si o democratie impiedicata militati pentru prima varianta.
Cicero spunea "Caracterul fara intelepciune poate mult, dar inteligenta fara caracter nu valoreaza nimic."
Democratia presupune participarea cetatenilor la actul de guvernare prin intermediul partidelor politice, care ar trebui sa fie incubatoare de solutii, nu doar pepiniere de politiceni.
De acord ca daca ideile ar fi discutate de oameni mediocrii, ele ar putea fi mai valororase decat ale unui specialist.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 01.06.2010, 11:00)
"mediocri" cu un singur "i", tataie...
2. Clişeul competenţei şi obiectivarea excesivă
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 01.06.2010, 11:02)
Aşa este. Nu ar fi nimic grav dacă prezumţia de competenţă nu ar adormi simţul critic al oamenilor. Uitaţi-vă la orice procedură din legile româneşti şi încercaţi să o simplificaţi raţional. Veţi descoperi că 80% din cerinţe sunt bullshit. Dar un bullshit care pe cetăţean îl costă bani. Uneori pînă la ruină. Cerinţe ce violează bunul simţ, cerinţe redundante, cerinţe în cerc vicios. Oricărui pachet de legi îi corespunde un pachet de nervi. Iar asta, doar pentru alimentarea unei clase parazite dar "competente".
2.1. En recherche du japonais perdu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Natafletz în data de 01.06.2010, 20:40)
In graba dumitale de a vopsi gardul, vrand sa pui cuvenita proptea la evangheliile maestrului, de fapt i'ai tras o scatoalca....ca maestrul de data asta nu deplange lipsa competentei, dimpotriva, ne indeamna sa n'o mitizam... nah, dupa ce sase ani de zile a sters furculitza ragaitorului care reformeaza statul de tziganci imputzite, pasarici si gaozari, acuma ne spune ca nu'i asa mare smecherie cu competentza asta ca in fapt, cu oleaca de bun simtz oricine isi poate face treaba... Si dumneata dai asa pufaind din lulea ca intzeleptul ASA ESTE, ADEVAR GRAIT'AI dupa care o dai pe jalea nascuta din incompetentza. Pai AI DREPTATE...singura propozitie gresita este "Asa este"... Spuneam deunazi ca nu mai esti zelosul de altadata intru slujirea maestrului, ca daca nu'l ia nimeni in raspar nu mai vii nici dumneata sa aferimezi, dar acu constat ca nici cand vii nu mai dai tot ce ai mai bun. nici nu'l mai citresti calumea. Dai direct din arhiva. se vede treaba ca v'a redus si voua bugetul....ori poate se schimba "obiectivul"...?
3. Democratie si despotism
(mesaj trimis de natafletz în data de 01.06.2010, 11:14)
Ce spui dumneata e teoretic corect luat din cartzi VECHI. Trebuie sa te mai actuualizezi, dar esti in marja... Bunaoara, teoretic, reprezentrativitatea asigura ca puterea REFLECTA PERFECT societatea. Adica pentru guvizi> daca 70% sunt ghiortzani, tot 70% ghiortzani o sa fie si'n parlament. DAR aici intervine CONTEXTUL. O societate normala ar regla totul pe o "piata" libera si la piata includ si politica, dar o societate bazata pe media si pe o pondere a informatiei peste 50% din valoare medie a bunurilor, piata nu mai poate regla asa simplu un sistem concurential, pt ca ideile nu se vand precum covrigii. Asa se face ca la concurentza o manea poate sa bata o simfonie pt ca este "promovata" si tot asa se face ca cei 30% intelectuali pot vota tot ghiortzani. Bunaoara, daca Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu se uita la Nashul si la OTV si aud acolo melodia care le place "cu anticomunismul, cu mineriadele, cu dosarele securitatii, cu eu vreau dar nu ma lasa altzii sa fac" vor merge cu entuziasm sa puna stampila pe ghiortzan fara sa se mai uite CE S'A INFAPTUIT concret. Nu mai au timp sa analizeze sa cumpaneasca. Iau informatia in fuga, pt ca peste o ora tre sa trimeata un editorial, peste doua tre sa fie la o emisiune de "cultura" peste trei tre sa scrie despre ingeri sau scrisorele catre progenituri si mai au si cursuri a doua zi. Atunci iau informatia bruta, se uita care'i dreapta Base, care'i stanga, Geoana si zic Base sa fie ca'i dreapta... fara sa mai proceseze ca Base ne lasa pe mana lui Boc in timp ce comunistul, securistul, prietenul lui Vantu si prostanacul Geoana insemna, probabil, Johannis... Am dat si eu neste exemple... numele alese sunt pur intamplatoare si n'au legatura cu realitatea....
3.1. D'aia zic... (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de Natafletz în data de 01.06.2010, 11:30)
... ca o fi democratia impiedicata superioara despotismului inteligent, dar ce te faci cand democratzia produce un DESPOTISM SMECHER (nu inteligent) si MAHALAGESC? Ca daca sunt incompetentzi, dupa logica dumitale, cetatenii pot vota si suprimarea democratiei TOTAL DEMOCRATIC...s'a si intamplat, dar nu dau exemple ca'i sa spui ca fac comparatzii deplasate.
Si as avea o intrebare. Cum se face ca sunt tari care reusesc sa se "tzina pe picioare" cu democratia... Oare nu cumva prin competentza? Ca vad ca, iarasi pe logica dumitale, daca e asa sufiecient sa fii functionar fiind om obisnuit si cu bun simtz, ar trebui sa mergem ceas sau oricum sa n'avem probleme, ca te asiogur, in ciuda arogantzei dumitale, la nivele mai joase ale functionarimii exista MULT MAI MULT BUN SIMTZ DECAT LA COTROCENI SAU LA VICTORIA. Si oricum bunul simtz in Romania scade proportional cu functia ocupata. Din pacate competentza cam lipseste
Ce'ar fi sa'tzi faci datoria de consilier si sa'tzi consiliezi seful cum ca si treaba lui nu'i chiar asa complicata de'a putut'o face cu diploma de comandant de vas doar ca I'AR TREBUI CEVA MAI MULT BUN SIMTZ!!!...merg pe mana dumitale, iarasi.