Soluţia nu este disoluţia !

• (Episodul II)

• Faza B - Re-construcţia structurală a cinematicii demo-economice care guvernează bunăstarea populaţiei

Reluarea creşterii, indiferent că vorbim de creşterea economică, de creşterea performanţei demo-economice ori de creşterea bunăstării populaţiei presupune cazarea fermă a complexului de măsuri în sfera performanţei, observând cu parcimonie dezvoltarea ei negentropică (favorizarea ne-echivocă a externalităţilor pozitive). Realizarea Fazei B constituie o problemă de viziune sistemică şi voinţă politică şi este, esenţial, negentropică.

Finalităţi aşteptate

- restaurarea ocupării salariale în economia reală ca sursă primară de bunăstare (venituri curente) şi ca sursă fondatoare în finanţarea economiei publice şi economiei veniturilor de înlocuire;

- consolidarea fluxurilor licite de capitaluri, de valorificare a acestora şi stimularea propensiunii lor spre investiţii în economia reală;

- destructurarea fluxurilor ilicite de valori şi capitaluri prin re-convenţionalizarea mecanismelor economice şi scoaterea la suprafaţă a economiei subterane, inclusiv a muncii la "negru";

- recondiţionarea eficace şi eficientă a raportului între furnizorii de securitate socială (economia publică) şi consumatorii de securitate socială (persoanele fizice şi morale în calitatea lor de contribuabili).

În fapt, vorbim de:

1. Stimularea investiţiilor presupune atragerea capitalului investiţional disponibil (intern şi extern) în ambientul economiei reale autohtone prin stimulente instituţionale (garanţii guvernamentale, tratament nediscriminatoriu, mecanisme fiscale prietenoase) şi prin oportunităţi certe - consistent remuneratorii - de fructificare (debuşee concurenţiale, acces liberalizat pe pieţele de interes etc.).

2. Perfecţionarea regimului proprietăţii presupune un proces de consolidare pe două dimensiuni:

- juridică [consolidarea prin normă de drept a raţiunii de finalitate în constituirea drepturilor de proprietate (de posesie, de folosinţă, de uzufruct, de dispoziţie) în economia de piaţă; în domeniul proprietăţii este nepermisă "tăcerea legii"];

- judiciară (tratament non-discriminatoriu în încuviinţarea/ne-încuviinţarea/restaurarea drepturilor de proprietate, exclusiv în temeiul normei de drept).

3. Consolidarea prin piaţă a fluxurilor de mărfuri, servicii şi valori presupune separarea regimului fluxurilor economice (bunuri şi servicii marfare) de regimul fluxurilor non-economice (bunuri şi servicii ne-marfare) prin delimitarea non-ambiguă (convenţionalizarea consistentă) a naturii acestora ca precept în tratamentul lor diferenţiat. Ca urmare a faptului că operaţional, criza de resurse şi dezinteresul dezvoltatorilor de afaceri sunt alimentate şi susţinute şi de ineficienţa paradigmei fiscale (arieratele fiscale şi cvasi-fiscale, de coruperea pe flux a circuitelor economice, de corupţia endemică şi contrabandă) se impune regândirea pe fond a cinematicii proceselor de constituire şi afectare a resurselor financiare necesare finanţării economiei publice şi economiei veniturilor de înlocuire (schimbarea paradigmei).

Pornind de la premiza că în stimularea proceselor investiţionale stimulentele sunt superioare ca eficacitate opreliştilor şi că performanţa - măsurată prin eficienţa economică apropriată - este criteriul fondator în dezvoltarea oricărei afaceri în mediu concurenţial, schimbarea de paradigmă ar trebui, în condiţii corespunzătoare de adecvare, să fie încredinţată pieţei!

Redescoperind roata, cred că scăderea ratei de fis­calizare a fluxurilor de producere a valorii adăugate de la 19% la 16% (o regularizare cerută de regularitate!) nu este - dat fiind impactul minor - decât o parte a soluţiei!

Soluţia care poate fi creditată cu necesarul suficient de stimulente (dar şi cu valenţe restauratoare în sfera concurenţialităţii, a fiscalităţii stimulative şi a normalităţii economice) a devenit ne-ortodoxă pe calea coruperii - în numele autorităţii - a mecanismului prin care piaţa, guvernând instituţional schimbul, guvernează şi sancţionarea eşecului în afaceri.

În consens plenar cu logica liberalismului economic autentic (performanţa economică prevalează august în orice economie de piaţă!), impozitarea non-critică a profitului constituie un demers nesăbuit care limitează capacitatea de consolidare a performanţei economice.

Tratamentul just al performanţei economice exclude "impozitarea succesului" în afaceri!

În circumstanţele actuale, schimbarea de paradigmă în fiscalizarea fluxurilor economice, în fapt, renunţarea necondiţionată la impozitul pe profit, trecerea la fis­calizarea consolidată a valorii de schimb confirmate marfar prin introducerea impozitului pe cifra de afaceri (inclusiv tranzacţiile cu monedă marfă) şi punerea în dis­cuţie a regimului TVA (discutabil, atât ca principii, cât şi ca niveluri, vezi poziţia fiscului american!) se impune ca parte strategică - de neevitat - a soluţiei!

Impozitul pe cifra de afaceri este indiferent la performanţa economică şi contorizează prin volumul valoric al schimburilor rulajul efectiv prin care se marfarizea­ză bunurile şi serviciile dedicate pieţii. Sesizând fis­cal traficul preţurilor efective din fluxul "in-out" de bunuri şi servicii marfare, impozitul pe cifra de afaceri sanc­ţionează impactul intrărilor asupra demografiei preţurilor în piaţa de referinţă, exonerează de la impunere "succesul just în afaceri", limitează masa şi întinderea tranzacţiilor speculative (vezi economia uzurară şi "re-vinderea vânzării"!), constată unitar performanţa pieţei şi permite selecţia naturală a agenţilor economici în funcţie de performanţa de piaţă pe care o degajă (aşezat pe rezultatul tranzacţiilor şi indiferent la profit, impozitul pe cifra de afaceri constată neutral lipsa de performanţă prin faliment!).

n.b. Din testarea prin modelare economică a impactului fiscalizării tranzacţiilor rezultă că impunerea cifrei de afaceri nu afectează semnificativ comportamentul capitalurilor dacă, agregat, dimensionarea sa nu excede ratei de 3,5%!

4. Consolidarea concurenţei presupune minimal,

- în primă instanţă, restaurarea ei ca mecanism cu acte în regulă - "de jure" şi "de facto" în sistemul consolidat al pieţei (în cinematica schimbului),

- în secundă instanţă instituţionalizarea prin normă juridică a stimulentelor de practică onestă (+/-),

- în terţă instanţă, integrarea în asieta fiscală (baza de impozitare) a tranzacţiilor cu monedă marfă (tranzacţiile monetare, valutare şi cu titluri de stat) şi,

- în ultimă instanţă, perfecţionarea mecanismelor de contracarare a proceselor uzurpatorii (exonerare fis­cală, creaţie ex-nihilo de valoare adăugată, speculă, contrabandă, arierate fiscale şi cvasi-fiscale etc.)

• Precizări

1. Soluţia propusă se întemeiază în integralitate pe un "credo": ieşirea din criză şi reluarea creşterii economice nu pot avea loc decât prin rezolvarea de fond a problemei, care, ne-alternativ, presupune: restaurarea ocupării salariale în economia reală (1), resorbţia mecanismelor de "corupţie, fraudă, furt şi birocratism" (2) şi re-construcţia pro-dezvoltare a fiscalităţii (3). Alternative sunt nivelurile de profunzime, de randament şi celeritate conferite re-amenajării mediului demo-economic naţional prin deciziile politice efective ale autorităţii (reglajul fin prin "minore"!).

2. Soluţia de ultimă oră adoptată de Executiv - creşterea TVA de la 19% la 24% - este o "gafă" impardonabilă!

Creşterea cu 26% a TVA are ca finalităţi, de primă instanţă:

- o creştere în cascadă a preţurilor care se va materializa într-o creştere a ratei inflaţiei la 8,0% ;

- o scădere a puterii de cumpărare a câştigurilor salariale din economia publică cu peste 35 % (25% din reducţia nominală + 10% din creşterea TVA şi inflaţie);,

- o scădere a puterii de cumpărare a veniturilor din economia reală şi din economia veniturilor de înlocuire cu circa 15 %;

- o contracţie a cererii de consum final al populaţiei cu peste 15%;

- o scădere a performanţei economice a dezvoltatorilor de afaceri în economia reală şi în economia financiară cu circa 12%! ;

- o înrăutăţire de durată a multiplicatorilor venitului naţional;

- o creştere a volatilităţii cursului de schimb şi a valorilor mobiliare (o creştere a transferului fără echivalent de VA);

- o contracţie a PIB real cu încă 2-3 puncte procentuale (- 3,8 . - 4,5 p.p).

n.b. Aplicarea măsurii de creştere a TVA în 2010 este în dezacord flagrant cu norma juridică care guvernează schimbarea regimului fiscal şi, dacă România mai este un stat de drept, nu poate fi operaţională decât (însoţită de normele de aplicare) de la 1 ianuarie 2011!

**

D-l Daniel Ionescu este doctor în economie (specialitatea Cibernetică şi Statistică Economică, ASE), cercetător ştiinţific principal în Economie Agrară (atestare ASAS), expert internaţional în Statistică (atestare INS & BLS), specialist pieţe de capital (ates­tare SEC). Domnia sa şi-a consolidat expertiza profesională prin cursuri şi studii post-universitare urmate şi absolvite în Austria, Australia, Canada, Franţa, Italia, Olanda, Portugalia şi SUA (Teorie şi modelare macroeconomică, Managementul resurselor financiare în condiţii de risc, Globalizare - modelarea cibernetică a proceselor economice, Pieţe de capital - managementul reglementării şi exploatării, Teoria impunerii şi bugetarea finanţelor publice, Doctrine politice şi politici publice în tranziţie, Economia justiţiei, Administraţie publică şi afaceri publice).