Testul de stres al Zonei Euro: o plimbare în parc?

Deutsche Bank, Societe Generale şi Banco Santander sunt doar 3 bănci din lunga listă de nume mari ale industriei incluse în testul de stres pentru sectorul bancar european, ale cărui rezultate vor fi anunţate în curând. Piaţa aşteaptă cu nerăbdare rezultatele ce cuprind în total 91 de instituţii financiare; acestea urmează să fie publicate pe 23 iulie. Mads Koefoed, Market Strategist al Saxo Bank, apreciază ca rezultatele să ofere aceeaşi perspectivă optimistă asupra sectorului pe care testele de stres ale SUA o arătau anul trecut:

"Nu există tăieri majore în datoria suverană sau contracţii economice accentuate, iar presiunea asupra efervescenţei pieţei este doar la nivelul din luna mai. Aşadar, de ce ne aşteptăm ca acest test să fie la fel de simplu ca o plimbare în parc pentru majoritatea băncilor?

În primul rând, este probabil ca testele de stres să forţeze datoria suverană într-o măsură foarte mică. Aceasta înseamnă că Zona Euro realizează o serie de teste care minimalizează exact scenariul care a alarmat cel mai mult piaţa în 2010. Există zvonuri că o tăiere cu 17% a datoriei Greciei este inclusă în teste, dar piaţa deja tranzacţionează mult mai jos. Comitetul European al Inspectorilor Bancari (CEBS), care realizează aceste teste, ar putea, deci, foarte bine să subestimeze impactul unei datorii suverane neplătite, deşi obligaţiunile pe 10 ani ale Greciei au scăzut deja cu 76 de cenţi pe Euro şi schimburile deficitelor de credit indică o probabilitate mare a neîndeplinirii obligaţiilor financiare. Iar Grecia nu este singură. Datoriile suverane ale altor ţări - inclusiv ale celorlalte ţări PIIGS - vor fi, cel mai probabil, forţate doar în scenarii ce presupun tăieri mici.

Toate acestea se petrec într-o perioadă în care se spune că Grecia deja restructurează o parte a datoriei sale. Se presupune că sistemul sanitar este în curs de a-şi restructura datoria; până acum, cu o tăiere suplimentară de 19%. Iar aceasta nu este vreo operaţiune secretă, ci este precizată explicit într-un comunicat de presă comun din iunie al Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului de Finanţe din Grecia. Acesta este calculul propriu al statului grec, ce arată, alb pe negru, că vechea datorie a sistemului sanitar grec nu valorează cât s-a estimat înainte. Adăugarea acestei sume tăierii de 19% ar fi avut consecinţe mai grave, dacă piaţa ar fi avut un cuvânt de zis. Într-adevăr, creditorii se pare că nu au acceptat încă tăierea, în timp ce actorii de pe piaţă se aşteaptă ca datoria să fie tranzacţionată mult mai jos. Aşadar, este probabil ca testele de stres să minimalizeze un scenariu care, într-o anumită măsură, deja se desfăşoară.

Totodată, am fost informaţi că scenariul nefavorabil va fi modelat ca o deviere de 3 puncte pe durata a doi ani de la prognoza cu privire la PIB a Comisiei Europene şi, deşi aceasta înseamnă o scădere abruptă în activitatea economică, avem nevoie de mai multe informaţii despre indicatori-cheie, precum rata de şomaj şi preţurile. Nu trebuie să uităm nici că au trecut doar doi ani de când Comisia Europeană preciza în publicaţia sa de Prognoză Economică (primăvara, 2008): "Per ansamblu, în comparaţie cu prognoza din toamna lui 2007, creşterea PIB pentru UE a fost recalculată cu o scădere de aproximativ ½ pp. atât pentru anul acesta, cât şi pentru anul următor: 2,0% în 2008 şi 1,8% în 2009 (1,7% şi respectiv 1,5% în Zona Euro).

Aşadar, acum 2 ani ni s-a spus că va avea loc o creştere de 1,7% în 2008 şi de 1,5% în 2009. Dar ce s-a întâmplat de atunci? PIB-ul a crescut cu 0,45% în 2008, dar a scăzut cu 4,1% în 2009. Aceasta înseamnă o deviere de 3,4% şi, deşi Marea Recesiune nu a fost o recesiune obişnuită, ea subliniază necesitatea încorporării unor consecinţe atât de nefavorabile ca acestea. Problematic este şi faptul că se aşteaptă ca orice perioadă dificilă să dureze doar doi ani. Dacă nu scăpăm sistemul de datorie, există posibilitatea reală a unei perioade prelungite de creştere slabă, ce va dura mai mult de doi ani.

Cele mai noi previziuni ale Comisiei Europene ţintesc spre o creştere a PIB de 1% în 2010 şi de 1,5% în 2011. Scenariul - atenţie, nu este vorba de un punct de referinţă nefavorabil - presupune deci o situaţie în care PIB scade cu 2% în 2010 şi cu 1,5% în 2011. Primul sfert al lui 2010 a fost martorul unei creşteri trimestru-pe-trimestru de 0,8% a PIB ajustat pe un an în Zona Euro. Din aceasta, 4,1% a fost determinată de schimbări în stocuri - de unde şi contribuţia pe termen scurt - în timp ce contribuţiile personale şi guvernele au contribuit cu -0,4, respectiv 0%.

Ne confruntăm cu un consumator supraîndatorat, incapabil de a cheltui la fel de mult ca înainte şi cu guverne aflate în cursul implementării unor măsuri stricte de austeritate ce vor trage în jos creşterea. Cu toate acestea, scenariul nefavorabil reclamă o creştere mai roz decât am resimţit în timpul recesiunii globale şi o restructurare nesemnificativă a datoriilor suverane. Pe 23 iulie, când rezultatele vor fi publicate, rezultatele testului de stres ar fi bine să fie destul de exigente încât să convingă piaţa de valoarea lor. În caz contrar, Zona Euro va fi neplăcut impresionată, iar întreaga operaţiune va părea un joc de noroc al cărui scop este doar de a câştiga timp."