Operaţiunea "micşorarea facturilor", la graniţa infracţionalităţii

Reducerea facturilor la întreţinere este una din principalele priorităţi ale celor care locuiesc la bloc şi nu numai. Diminuarea consumului este prima soluţie, dar mai există o portiţă, pe care sunt destui dispuşi să intre chiar dacă ştiu că pătrund pe câmpul ilegalităţii. "Păcălirea" aparatelor care înregistrează consumul de apă, gaze, energie electrică şi termică a devenit o îndeletnicire care presupune ceva inventivitate, unele cunoştinţe tehnice şi o profundă lipsă de moralitate.

Iarna, principalul inamic este repartitorul montat pe calorifer. Confortul termic costă, iar cine nu-şi permite, se vede obligat să mai pună o haină în spate, aşa sună una din ultimele recomandari comuniste. "Descurcăreţii" au găsit metode pentru a evita cheltuielile mari, dar şi frigul. Trebuie precizat, din start, că multe dintre ele sunt doar simple legende, care mai mult păgubesc, contrazise vehement de către specialişti.

Cea mai utilizată metodă, cea mai simplă şi cea mai puţin ilegală, este următoarea: se închid caloriferele şi se folosesc gazele, care până acum au fost plătite la comun. Cărămizi puse pe ochiurile de la aragaz, oale de apă încălzite în cuptorul lăsat deschis sau pur şi simplu montarea unor arzătoare pot asigura un confort termic chiar dacă sunt suspendate caloriferele. Factura la gaze creşte ameţitor, dar cum este plătită de toţi locatarii imobilului, cheltuiala personală este mult diminuată. O altă inovaţie: fâşii de prosop, subţiri dar lungi, sunt legate în jurul repartitorului, iar capetele sunt introduse într-un vas cu apă rece. Materialul textil umed reduce temperatura înregistrată, care nu mai reflectă consumul real, cu aproximativ 50%. Pe acelaşi principiu funcţionează şi următorul procedeu: într-o pungă sunt puse cuburi de gheaţă care sunt plasate în jurul repartitorului. Aceasta presupune destulă muncă, deoarece gheaţa se topeşte relativ repede şi trebuie înlocuită ritmic. Al patrulea procedeu, mai invaziv şi care presupune o oarecare îndemânare, presupune demontarea repartitorului, punerea acestuia la "păstrare", departe de sursele de căldură şi remontarea lui cu două-trei zile înainte de citire. Instalarea unui ventilator puternic, de preferat unul demontat de pe o unitate de calculator, creează un curent puternic, iar aparatul nu mai sesizeză diferenţa de temperatură. În toate aceste cazuri, principalii păgubiţi sunt vecinii cinstiţi.

Consumul de apă reprezintă o problemă pentru toate sezoanele, aşa că nici apometrele nu sunt iertate. Picătura chinezească ajută la strângerea apei în diverse recipiente şi folosirea ei în diverse scopuri, fiind păcălit astfel apometrul, destul de grosier în măsurătorile sale, mai ales când este unul ieftin. O altă metodă este montarea repartitorului, cu complicitatea celui care îl instalează, pe o conductă falsă, care este racordată ceva mai rar la circuitul folosit în mod curent. Doi magneţi puternici pot de asemenea să deregleze un apometru, care nu mai înregistrează consumul real. Ruperea sigiliului şi demontarea apometrului este o treabă pentru "specialişti". După această primă operaţie, apometrul este montat invers, şi astfel consumul începe să scadă, ceasul învârtindu-se în sens contrar.

Agresiunile la adresa contoarelor care înregistrează consumul de energie electrică sunt extrem de vechi, procedeele fiind foarte variate şi de multe ori mortale, în cel mai strict sens al termenului. Îngheţarea contoarului, băile de aburi realizate prin fixarea sub acesta a unui recipient cu apă clocotită, magnetizarea sunt câteva din metodele curente. Mai dificilă este racordarea la sursa de energie înaintea contoarului, fiind evitată înregistrarea, dar aici este necesar un specialist. De asemenea, capacul din plexiglas al contoarului poate fi găurit cu un burghiu foarte fin, iar prin fanta obţinută este introdusă o sârmă care are rolul să blocheze discul care înregistrează consumul.

La final trebuie făcut şi anunţul: "nu încercaţi aşa ceva la dumneavoastră acasă".