Bursa de Valori Bucureşti a câştigat de la începutul anului 6% (despre indicele BET este vorba), cam de 6-7 ori mai mult decât un depozit la termen de un an în prezent. Deci, într-o lună şi un pic câştigi cât 6 ani cu banii blocaţi la bancă. Sau, într-un singur an la bursă, ai parte de un randament egal cu aproape 72 ani de plasamente monetare la termen. O viaţă de om petrecută ca deponent silitor este ştearsă cu buretele de un an plin de curaj cu banii plasaţi în acţiuni. Morala? Decât o viaţă cioară la bancă, mai bine un an vultur la BVB.
Recunosc, cu excepţia primei propoziţii decupate dintr-un cotidian financiar, restul "raţionamentelor" reprezintă forţările mele logice şi manipulări suave prin extrapolări liniare. Gândiţi-vă ce frumos s-ar fi putut întoarce acest slogan în 2009: "banii economisiţi într-o viaţă tocaţi de prăbuşirea indicelui BET-FI în câteva luni! (că de la aproape 100.000 puncte bietul indice al SIF-urilor intrase sub 10.000)".
Mai citesc cum preţul apartamentelor vechi a ajuns la un nou maxim post 2008. Veste bună, nu? Mai ales pentru posesorii de credite Prima Casă care se felicită deja pentru investiţie - au şi dobânzi mici şi au deja profit (în ideea că ar putea să vândă înainte de scadenţă, ceea ce nu se va întâmpla din simplul fapt că banca este proprietara casei timp de 20-30 de ani). Cum reacţionează majoritatea la acest gen de articole? O ia ca pe un fapt divers, va considera că evoluţia începe să fie deja riscantă sau se va gândi că e pe punctul de a rata o mare oportunitate dacă nu se grăbeşte?
Bineînţeles, este vorba de o întrebare retorică, n-ar mai exista bule dacă cei mai mulţi ar deveni temători în faţa creşterilor susţinute. De fapt este exact invers, scăderile de durată pun pe fugă cumpărătorii, nu creşterile fără fundament, iar investitorii veritabili profită de fiecare dată şi de reţinerea exagerată şi de euforia fără motiv a marii majorităţi a participanţilor în piaţă.
Nu vreau să spun că suntem din nou pe vârful unei bule, ar fi şi greu de afirmat asta privind de unde venim şi ce sus erau cotaţiile bursiere şi imobiliare în urmă cu 8 ani. Remarc însă că nu s-a schimbat mare lucru în modul în care acest gen de "ştiri" ajung la public. Tot extrapolări liniare (vezi paralela între dobânzi şi randamente bursiere), performanţe prezentate fără disecarea contextului în care apar (preţul apartamentelor versus dobânzi bancare/creştere economică), lipsa unor opinii în oglindă (articolele optimiste citează analişti încrezători, cele pesimiste au păreri descurajate incluse, rareori avem în acelaşi articol opinii contrare şi bine argumentate pentru a lăsa cititorul să îşi formuleze singur o concluzie). Bine, şi ce ar mai înţelege lumea dacă jurnalistul livrează texte cu concluzii incerte, în care analiştii citaţi par să nu cadă de acord? Păi asta e ideea, să eliminăm victimele articolelor livrate pe vârful bulelor când toţi sunt încrezători că preţul mai are loc de creştere, sau cele de pe fundul recesiunii când tonul de înmormântare predomină şi multe oportunităţi reale trec nebăgate în seamă....
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 08.02.2017, 09:08)
Bun articol!Investitorii mai putin experimentati au nevoie de asemenea articole.Si nu e numai asta,rar un articol legat de bursa si explica miscarile pe care trebuie sa le faca un investitor in anumite momente cum ar fi cele de euforie sau de panica.Cred ca presa isi poate asuma o parte din rolul de a face si un pic de educatie ,daca vrem o piata de capital matura.Desigur,restul ramane pe umerii investitorului la bursa sa faca...