OPINII Când devine interesant să împrumuţi statul?

În ultimele zile, mai multe persoane m-au întrebat cum şi de unde pot achiziţiona titluri de stat pentru a beneficia de dobânzile de 5% pe an. Toată lumea reţinuse dobânda oferită în cadrul emisiunii de titluri de stat pentru populaţie Centenar, dar puţini ştiau exact dacă este vorba de titluri de stat sau de ceritficate de trezorerie, dacă să meargă cu banii la poştă sau la Trezorerie, dacă se pot vira banii într-un cont sau dacă trebuie să mergi doar cu ei în sacoşă, dacă există sau nu o sumă maximă pentru această investiţie monetară, dacă au de plătit sau nu impozit pe dobândă, dacă Trezoreria are sau nu are CUI (se cere la bancă dacă vrei să faci un transfer către Trezorerie şi urmează să completezi un ordin de plată) etc. Cum se vede, după ani buni în care statul a renunţat la obiceiul de a se împrumuta direct de la populaţie preferând în schimb băncile, lumea şi-a cam pierdut reflexele de a lucra cu Trezoreria.

Toţi retinuseră, însă, dobânda oferită, una surprinzător de bună în condiţiile în care marile bănci nu urcă peste 1% pentru un plasament pe termen de un an. Or, un randament net de 5%  pe an, fără impozit pe dobândă, spre deosebire de depozitele bancare la termen, sună tare bine, chiar dacă trebuie să-ţi blochezi banii pe termen mai lung (5 ani până la scadenţă).

Am mai fost întrebat ce se întâmplă dacă leul se devalorizează faţă de euro mai mult de 25% în cei 5 ani, cât este perioada de maturitate a titlurilor oferite de stat, cum se procedează dacă suma alocată ar putea fi mai mare de 100.000 lei - limita de achiziţie prin Trezorerie pentru o singură persoană -, ce riscă cei care desfiinţează plasamentul etc.

O depreciere mai mare ar fi oricând posibilă în condiţiile revenirii crizei economice, dar eu am, în acest caz, două argumente pentru temperea spiritelor. Primul ar fi că România cochetează cu un calendar de adoptare a euro, iar în acest context fluctuaţiile prea puternice ale cursului nu sunt privite cu ochi buni. Nu cred, deci, într-o depreciere de 25% a leului care să anuleze câştigul din dobânda plătită de stat, dar, în ipoteza în care aceasta s-ar produce totuşi, este posibil ca cei care au plasat bani la stat să fie mai liniştiţi decât ceilalţi posesori de depozite la termen din băncile comerciale. Asta, pentru că o asemenea amplitudine a deprecierii leului faţă de euro denotă o criză puternică de lichiditate în sisteul bancar şi de încredere în sistemul financiar şi cum, mulţumită noilor reglementări, salvarea băncilor cu probleme nu va mai ocoli creditorii acestora în viitor (deci inclusiv deponenţii), cine are banii la stat nu va tremura la fel de tare. Ştiu, există plafonul de creditare de 100.000 euro la nivel european, dar...şi în cazul crizei din Cipru deponenţii aveau la un moment dat multă siguranţă, însă au tremurat, apoi, serios. Al doilea argument ar fi că, în cazul unei deprecieri masive a leulu,i acelaşi lucru îl vor păţi şi activele imobiliare şi acţiunile listate, aşa că reducerea averii celor care fac plasamente monetare este doar relativă...

În ceea ce priveşte suma maximă pe care o poate aloca fiecare investitor în titluri de stat, limita de 100.000 lei ar putea fi ocolită în cazul mai multor plasamente din partea membrilor aceleiaşi familii (soţ, soţie, bunici, copii majori), iar plasamentul nu poate fi desfiinţat până la scadenţă, cum se întâmplă cu depozitele la termen. Asta, deoarece statul nu vrea să aibă brusc un gol de lichidităţi dacă rascumpărările pot fi masive - în cazul unei deprecieri a leului sau revenirii panicii la bursă poate că mulţi şi-ar dori înapoi banii de la Trezorerie, pentru a cumpăra active depreciate sau pentru a-i păstra în mai mare siguranţă sub pernă.

Una peste alta, dincolo de comparaţia avantajoasă cu dobânzile bancare la termen, să subliniem încă o dată că cei care cochetează cu ideea de a împrumuta statul până la începutul lunii viitoare trebuie să ştie că avantajul acestui plasament va fi dat şi de siguranţa aferentă unor instrumente precum titlurile de stat, în condiţiile în care în următorii cinci ani nu este deloc exclus un nou puseu de panică în pieţele financiare.