OPINII Capcana liberalizării preţurilor energiei

Liberalizarea preţurilor energiei este o capcană în care ţara noastră va cădea dacă autorităţile nu iau urgent măsurile necesare pentru ca acest proces să fie suportabil pentru consumatori, respectiv să aibă loc într-o perioadă de timp cât mai mare. Guvernul, Preşedinţia, Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Comisia Europeană (CE) vorbesc, de un an, despre liberalizarea preţurilor energiei, avansând diverse termene, dar, de fapt, nu există nimic stabilit. Nici măcar nu a fost demarat procesul de informare a populaţiei şi mediului de afaceri asupra implicaţiilor şi riscurilor, în condiţiile în care autorităţile ar fi trebuit deja să negocieze la sânge un grafic de creştere a preţurilor pentru gaze şi electricitate.

Cel mai recent mesaj pe tema liberaliză pieţei de energie a venit de la preşedintele Traian Băsescu. Domnia sa a declarat că o liberalizare completă a preţurilor gazelor şi electricităţii pentru populaţie ar trebui să fie amânată până în anul 2015, odată cu intrarea în zona euro. "Dacă pentru economie trebuie avut în vedere un calendar accelerat, pentru populaţie nu este posibilă aplicarea unui astfel de calendar", a arătat domnia sa.

Preşedintele a afirmat că, dacă România trebuie să concureze cu statele europene, pentru că acesta este obiectivul ţării noastre - economie competitivă, "populaţia nu poate sta în competiţie, din cauza salariilor mult mai mici decât ţările zonei euro".

Ieri, şeful misiunii FMI de evaluare, Jeffrey Franks, a anunţat că preţurile la gaze vor fi liberalizate în etape, până în 2013 în cazul companiilor şi din 2013 în 2015 în cazul populaţiei. Domnia sa a precizat: "Decizia a fost ca preţurile să fie ajustate în timp, într-o primă fază pentru companii şi mai târziu pentru consumatorii casnici. Pentru companii, decizia a fost ca ajustarea să se producă gradual, până în 2013, iar pentru cei casnici, ulterior, până în 2015".

Şeful misiunii CE în România, Istvan Szekely, a arătat că, în perioada următoare, va trebui stabilite formulele de liberalizare a preţurilor.

Liberalizarea presupune ca toţi consumatorii să plătească pentru energie un preţ care nu este stabilit de autorităţi, ci de companiile furnizoare, în funcţie de jocul cererii şi al ofertei. Pentru gaze, este vorba de cel puţin o dublare a preţului producţiei interne (150 de dolari/1.000 mc) pentru a se apropia, cât de cât, de media europeană (350-400 de dolari/1.000 mc).

Pentru energie, unde avem o bursă funcţională, diferenţa de preţ dintre România şi Statele europene este de maxim 10-15 euro/MWh.

Este clar că economia noastră nu-şi permite un preţ liberalizat pentru gaze şi electricitate. Şi populaţia, nici atât. Este clar că toţi consumatorii au nevoie de mai mult de 4-5 ani ca să treacă prin procesul liberalizării pieţei. De liberalizare nu avem cum să scăpăm. Vine la pachet cu apartenenţa noastră la Uniunea Europeană.

Economia noastră nu este competitivă pentru că preţul mic al energiei, controlat de stat, nu a încurajat investiţiile în retehnologizări, modernizări ale fluxurilor de producţie şi nici în eficienţă energetică. Astfel, şi salariile populaţiei sunt acum, la patru ani de la aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană, mult mai mici decât majoritatea statelor membre.

Economia are nevoie de timp pentru retehnologizare şi eficientizarea consumului de energie, astfel încât să facă faţă creşterii preţurilor energiei şi să fie competitivă.

Autorităţile au amânat prea mult momentul liberalizării. Preţurile ar fi trebuit să fie lăsate libere încă din 2007 sau să crească gradual, conform unui calendar stabilit cu furnizorii. Guvernanţii ar fi putut impune în schimb şi mult mai multe investiţii în energie.

Acum, "buba" a explodat şi s-ar putea ca, în doi - trei ani, economia noastră să treacă prin şocul dublării preţurilor.

Furnizorii de gaze susţin că o dublare a preţurilor într-un timp scurt nu va fi soluţia pe care o vor aplica după liberalizare pentru că ar distruge economia. Ei cer un calendar de majorare a preţurilor, care să fie stabilit cu autorităţile şi cu mediul de afaceri. Furnizorii de utilităţi solicită, de mai bine de doi ani, acest calendar, iar autorităţile noastre nici măcar nu au comandat studiul de impact al liberalizării asupra economiei, care să indice ritmul de creştere potrivit. De altfel, firmele trebuie să mai aibă şi resursele financiare necesare pentru retehnologizare şi măsuri de eficienţă energetică.

Pentru ca ţara noastră să nu cadă în capcana liberalizării preţurilor, autorităţile trebuie să urgenteze stabilirea unui calendar cât mai lung posibil pentru creşterea tarifelor, astfel încât niciun consumator să nu fie afectat.