OPINII Cum ar putea să crească averea asiguraţilor la Pilonul II

Suntem bombardaţi în ultima vreme cu scenarii privind pensiile private obligatorii. Unii acuză că statul vrea să îi jefuiască pe viitorii pensionari, alţii că administratorii pensiilor private ii jumulesc prea tare. Aşa că e momentul să aruncăm o privire asupra afacerii în sine şi costurilor asociate.

Să începem însă cu un ocol. În acest moment, un depozit la 12 luni are un randament cuprins între 0,6% pe an la băncile mari şi aproape 3% pe an la băncile mici. Să ne imaginăm că riscăm pentru un randament mai bun şi mergem la cea mai avantajoasă ofertă din piaţă (2,8% pe 12 luni). Dacă am fi un fond de pensii din Pilonul II şi nu o persoană fizică n-am avea motive să ne felicităm prea tare, tocmai am provocat o pierdere asiguraţilor pentru li se reţine din start un comision de subscriere de 2,5%  din fiecare depunere dar şi unul anual de administrare de 0,6% din activul net, deci peste 3% din randamentul potenţial e mâncat de comisioane. Dacă fondul în cauză ar merge însă pe un plasament în titluri de stat unde dobânzile sunt de aproape 5% (scadenţă la 5 ani) atunci asiguraţii ar primi la rândul lor ceva în jur de 2% in primul an, mai puţin decât cele mai avantajose oferte bancare. Sigur, aici se va argumenta că sunt şi alte plasamente prin portofoliile fondurilor, bursa ar putea să ofere câştiguri mai mari pentru cele peste 20% din active plasate acolo. Dar bursa mai şi scade iar uneori foarte abrupt, cum a făcut-o în 2008-2009 şi nici acum nu a recuperat încă la nivelul indicilor

E momentul să vedem acum care este dimensiunea afacerii administratorilor. Numai din contribuţiile brute s-au strâns în ultimele 12 luni pentru care există raportări (mai 2017-aprilie 2018) peste 7,4 miliarde lei (o medie de peste 600 milioane lei pe lună). Cele 2,5 procente cu cu cât se taxează contribuţiile din start înseamnă 186 milioane lei. Cum activele totale ajunseseră în aprilie la 43 miliarde lei rezultă că avem şi aici un câştig de 258 milioane lei din comisioanele de administrare (0,6%). Una peste alta, administrarea plus taxarea subscrierilor le bagă în buzunar administratorilor celor 7  fonduri de pensii din Pilonul II aproximativ 444 milioane lei anual în acest moment iar sumele vor creşte odată cu acumularea contribuţiilor (activul net creşte).

Cum perspectivele de creştere a dobânzilor la termen nu sunt foarte generoase având în vedere gradul mare de îndatorare al statelor din prezent (serviciul datoriei n-ar mai fi sustenabil), există riscul că pensiile private cu plasamente preponderent monetare să fie o reţeta de succes mai întâi pentru administratori şi abia apoi pentru asiguraţi. Prin urmare, chiar dacă desfiinţarea pensiilor private pentru acoperirea unor găuri bugetare după model unguresc nu se produce, o reaşezare a costurilor ar fi salutară. În definitiv, cine ar mai protesta dacă s-ar înjumătăţi, de pildă, comisioanele de admnistrare şi subscriere? În niciun caz viitorii pensionari. Mai ales că în cazul unei pensii private, unde încasezi exact cât ai acumulat, orice spor e binevenit în condiţiile în care speranţa de viaţă creşte...Să nu uităm că slalomul printre emisiunile de titluri de stat şi investiţia în constituenţii indicelui BET nu e chiar un monument de dificultate care să necesite abilităţile unui guru de pe Wall Street şi o retribuţie pe măsură. Cu alte cuvinte, la pieţe mici si costuri de analiză mici s-ar impune şi costuri de administrare mici.