OPINII Cum ocoleşti jumuleala băncilor la plăţile în valută

Dacă eşti rudă de căpşunar şi încasezi ceva bănuţi, în cont, lunar, prin sistemul SEPA, taxarea este decentă în România - câţiva euro plus comisioanele băncilor corespondente, care sunt foarte reduse. Lucrurile se complică însă dacă vrei să trimiţi valută afară, fie pentru copilul care e la studii, fie pentru ruda care a plecat la muncă şi trebuie sprijinită o perioadă până găseşte ceva stabil etc.

Vei plăti comisioane usturătoare la expedierea banilor prin virament bancar, care vor cântări cu atât mai greu cu cât sumele trimise sunt mai mici. Asta pentru că băncile româneşti percep un cost de 0,1-0,2% din suma transferată, minim însă 10-20 de euro, la care se adaugă spezele SWIFT dacă e vorba de un cont deschis la o bancă din străinătate, adică încă 10-20 de euro în plus. De pildă, CEC Bank ia 0,2%, minim 20 de euro, la care se adaugă spezele SWIFT, încă 10 euro. Dacă trimiţi 100 de euro prin virament în cont, ai pierdut 30 dintre ei pe comisioane. O haiducie greu de acceptat, având în vedere că dobânda la depozitele în euro la termen de o lună este la CEC Bank de numai 0,1% pe an (practic, comisionul echivalează cu dobânda pe doi ani). La BCR, situaţia este similară - comision de 0,2%, minim 30 de euro. BRD taxează la rândul său cu 0,2%, minim 20 de euro, plus comisionul extern de 10-20 de euro, deci am ajuns la 40 de euro costuri totale.

Cum s-ar putea ocoli sau reduce acestea?

Cum spuneam, cel mai scump şi neeconomic traseu al banilor este viramentul în contul de valută (presupune şi schimbul valutar anterior), urmând ca destinatarul să scoată direct euro de la bancomat sau să utilizeze banii de pe cardul legat la respectivul cont la plăţile din ţara unde se află.

Există o soluţie mai ieftină, care presupune însă viramentul în contul de lei (comisioanele la plăţile interbancare în lei sunt mult mai decente, echivalentul a 2-3 euro/operaţiune) urmând ca destinatarul să facă schimbul valutar la bancomat în străinătate cu ajutorul cardului, ocazie cu care mai pierde "doar" 2-2,5% din suma în cauză, ceea ce este acceptabil, la valori mici, spre deosebire de viramentul de la ghişeul din ţară în contul de valută al destinatarului. Una peste alta, la 100 euro s-ar pierde în acest caz sub 5 euro.

O a treia soluţie este cea a cardurilor preplătite internaţionale, care pot fi obţinute chiar dacă posesorul nu este clientul unei bănci. E nevoie de act de identitate, o factură de la domiciliul actual, e-mail valid (se primesc datele de autentificare) şi un număr de telefon unde pot veni SMS-uri de notificare. Vezi exitcard.ro pentru tipuri, costuri şi mod de funcţionare. Cardul se primeşte în cutia poştală şi după activarea online şi prima alimentare poate fi folosit pentru plăţi (pe site-ul emitentului tranzacţiile putând fi consultate apoi permanent, ceea ce este util pentru părinţi sau cei care furnizează fondurile), se pot iniţia transferuri, etc. Cu două astfel de carduri s-ar ocoli deci, viramentele din România, cu condiţia ca pe unul dintre ele să existe disponibil suficient. Se plăteşte o taxă de emitere şi una de mentenanţă, care pot ajunge cumulat la 15-30 de euro pe an.