OPINII Fără ingrediente suplimentare, "revoluţia fiscală" rămâne furtună într-un pahar cu apă

Disputele pe seama efectelor modificării Codului Fiscal prin reaşezarea contribuţiilor sociale mi-au adus aminte de temerile privind prăvălirea drobului de sare în capul bietului contribuabil Simion.

"Vor fi reduse salariile!" Asta deoarece angajatorii nu vor mai trebui să vireze CAS şi CASS la bugetul de stat, aceste viramente revenind integral salariatului. Şi ce vor face patronii (vorbim aici de privaţi, la stat se respectă ordinul plecat de sus) cu aceşti bani în plus? Îi vor păstra pentru uzul propriei afaceri... Argumentul nu prea ţine la o privire mai atentă, pentru că salariile erau negociate între părţi ca sumă netă în majoritatea cazurilor. Asta pentru că legislaţia fiscală era schimbătoare şi exista permanent riscul unor variaţii mai mici sau mai mari dacă s-ar fi ţintit brutul. Din acest motiv, reducerea din 2014 a cotelor CAS ce reveneau angajatorilor (de la 31,3% la 26,3%) nu prea s-a reflectat şi în veniturile angajaţilor pentru că părţile negociaseră salariul net, nu brutul. Acum, dacă ar vrea să repete figura, patronii ar încălca contractul dintre părţi, care ia ca reper netul şi, dincolo de un eventual proces în justiţie, unde angajatul are şanse maxime de succes, s-ar deteriora iremediabil relaţiile dintre cei doi, în condiţiile în care şi aşa piaţa muncii este destul de contractată, iar angajaţi de încredere se găsesc greu (mă rog, la covrigăria de cartier sau la ultimele rămăşiţe de lohn, unde rulajul angajaţilor e mare iar veniturile de mizerie, nu exclud să se încerce marginal şi aşa ceva din partea patronilor care oricum se plângeau că nu mai fac faţă majorării salariului minim).

O altă temere exprimată zilele acestea foarte vocal este că se va relua practica încasării salariului pe microîntreprindere pentru veniturile mari. Asta deoarece modificarea Codului Fiscal nu mai păstrează obligaţia ca veniturile microîntreprinderilor care beneficiază de impozitul de 1% pe cifra de afaceri să vină în procent maxim de 20% din consultanţă şi activităţi de management, simultan cu majorarea plafonului cifrei de afaceri pentru IMM-urile vizate de la 500.000 euro anual la 1 milion euro (echivalent lei). Să nu pierdem din vedere câteva detalii însă. Tentaţia trecerii pe microîntreprindere a salariului se reduce prin scăderea impozitului pe venitul angajatului de la 16%, la 10%. Adăugând la asta şi faptul că microîntreprinderile fără angajaţi plătesc 3% şi nu 1% impozit pe venituri, apetitul pentru aceste inginerii fiscale n-ar trebui să urce prea mult, ţinând cont şi de impozitul de dividende de 5% (banii trebuie scoşi din firmă la un moment dat). De fapt, cine a dorit să fenteze taxele mai mari aplicate salariilor a putut opta şi până acum pentru plata pe firma clasică (cu impozitul de 16% pe profit), rămânând să explice angajaţilor Fiscului de ce se instalează zilnic în timpul programului de lucru o firmă în biroul directorului executiv.

Până la urmă, tot acest heirup administrativ presupune o tentativă de simplificare într-o legislaţie fiscală stufoasă-de salutat, şi una de reducere a evaziunii (potrivit ANAF peste 150.000 de angajatori aveau restanţe la plata contribuţiilor pentru 2 milioane din angajaţii lor la finalul lunii septembrie, o cifră halucinantă) - de salutat şi aceasta. Fără reincriminarea penală a neplăţii contribuţiilor, evidenţierea mai clară a contribuţiilor ce trebuie virate la bugetul de stat nu va fi suficientă. Cine oprea total sau parţial contribuţiile angajaţilor ar putea s-o facă şi de la anul bine mersi dacă legislaţia nu-l sancţionează. Presiunea angajaţilor, care ar putea acum verifica mai uşor, pe baza CNP-ului, situaţia viramentelor nu e suficientă, patronii ar putea pretexta că fac evaziune pentru a nu face concedieri şi discuţia se închide repede.

"Furtuna din paharul de apă" din titlu se justifică prin observaţia că, fără aportul ANAF şi o legislaţie complementară, efectele acestei reaşezări fiscale vor fi nesemnificative (adică apă de ploaie). Beneficiile sunt însă evidente dacă ieşim din sfera relaţiilor angajat-angajator şi încasărilor la buget şi ne ducem în zona acumulării de capital de către persoanele fizice, un motor de creştere a costelivei clase de mijloc autohtone. Acolo reducerea impozitului pe venit, de la 16% la 10%, prinde bine celor care au agonisit câte ceva la bancă (ştiu, dobânzile la depozitele la termen sunt neglijabile acum dar nu vor rămâne mereu aşa!), care au pământ agricol arendat sau chiar proprietăţi închiriate. Face bine şi bursei sporind atractivitatea plasamentelor pe termen scurt, adică a celor care asigură lichiditate pieţei.