OPINII Fondul Proprietatea face exit-uri profitabile doar cu statul

Scăderea acţiunilor Electrica (EL) după finalizarea tranzacţiei cu FP, pentru pachetele minoritare din filialele EL, spune multe despre părerea micilor investitori despre abilităţile de negociatori ale managerilor Electrica.

Până acum, exiturile FP din companii s-au făcut la preţuri care reprezentau pomană curată pentru investitori.

De exemplu, cotaţia Romgaz se stabiliza în jurul a 21 lei/acţiune, anul trecut, imediat după ce fondul a vândut. De la 21 lei, acţiunile au ajuns, acum, la peste 30 lei şi s-au mai încasat între timp şi dividende speciale. După ce FP ieşea din Conpet (COTE), acţiunile COTE s-au tranzacţionat multă vreme la 50 de lei, iar, acum, sunt bine peste 100 de lei. La SNP Petrom, FP a vândut cu 0,21 lei, anul trecut, sensibil sub cotaţiile de dinainte să se afle de preconizata tranzacţie, iar piaţa speculează de fiecare dată un discount semnificativ când se aude de vreo tranzacţie a Fondului. Asta în condiţiile în care FP şi-a vândut pachete de acţiuni listate, unde posibilitatea de retragere a investitorilor la un moment dat este evidentă. Cât ar fi fost însă discountul acceptat de FP, dacă s-ar fi vândut pachete minoritare la companii nelistate, precum filialele Electrica?

O întrebare pe care nu şi-au pus-o managerii actuali ai Electrica stresaţi se pare de existenţa banilor adunaţi în cadrul IPO-ului şi lăsaţi la dispoziţia societăţii. S-or fi temut că respectivele sume vor lua, la un moment dat, calea dividendelor speciale după modelul celorlalte companii energetice? E greu de presupus că s-ar fi întâmplat asta prea curând, de vreme ce societatea fusese sărită la primele două runde de colectare din rezervele companiilor de stat.

M-a umplut de consternare însă răspunsul unui manager Electrica întrebat de ce nu a ales să investească masiv în retehnologizare, în loc să ofere pe tavă exitul FP din filialele Electrica, la un preţ mai mare cu 60 de milioane de lei decât cel cu care s-a mers la negocieri în urmă cu un an, plus dividendele aferente anului în curs. Omul a replicat senin că se temea ca nu cumva FP să conteste în instanţă majorarea de capital! Sigur, niciunui minoritar nu-i convine să fie diluat, dar câtă vreme compania are bani de investit, iar concurenţa e dură (piaţa s-a liberalizat şi toţi consumatorii îşi pot alege acum furnizorul după plac), şansele ca FP să obţină, în instanţă, o decizie de blocare era minimă. Oricum, Fondul e disperat acum să strângă bani pentru acţionari, fiind într-o procedură de lichidare accelerată şi doar pomenirea de argumentul majorării de capital ar fi pus pe masă un discount generos. Dar n-a fost să fie... Acum, Electrica va primi o felie mai mare cu 22% din profitul filialelor sale ca dividende şi va merge frumos să se împrumute la bănci, dacă mai vrea să investească semnificativ în modernizare, asta în condiţiile în care dobânzile dau semne de creştere. Bună afacere! Ne putem întreba şi de ce nu s-a insistat pe ideea unor investiţii prin vecini (Republica Moldova de exemplu), cum face Transgaz, dacă tot existau bani pentru aşa ceva, dar faptul e deja consumat, iar managerii FP pot spera să-şi petreacă iarna cu un bonus generos pentru eficienţă. Poate şi cei de la Electrica la fel...