OPINII Ieftinirea gazelor pentru populaţie ar ajuta împrumuturile Guvernului

Am aflat recent că execuţia bugetară la jumătatea anului nu arată deloc bine, cu un avans al veniturilor cu 12%, dar şi cu un salt viguros al cheltuielilor cu 19%. Un dezechilibru tradus printr-un deficit bugetar de 1,6%, destul de îngrijorător având în vedere limita de 3% vizată de autorităţi la finalul anului. Plusul la capitolul cheltuieli vine în principal din majorările de venituri (pensii şi salarii pentru bugetari), iar reducerea impozitului pe venit de la 16% la 10% a contribuit, de asemenea, la adâncirea deficitului, statul încasând mai puţin. Ce mi se pare interesant însă este dinamica costurilor cu dobânzile în contextul în care Roborul a făcut un salt spectaculos. De pildă, la 30 iunie anul trecut Roborul la 3 luni era de 0,8%, pentru a ajunge la 3,1% peste 12 luni. Un salt de 2,3 procente care a urcat corespunzător şi cheltuielile cu dobânzile, acestea crescând în primul semestru cu peste 20% faţă de anul trecut şi ajungând la 7,36 miliarde lei, aproximativ 0,8% din PIB. Interesant de remarcat, costurile cu dobânzile sunt la fel de mari ca încasările din impozitul pe profit după primul semestru, ceea ce nu pare deloc în regulă, mai ales într-o zona în care companiile multinaţionale operează cu marje importante de profit.

Să nu uităm însă că există diferite scadenţe ale emisiunilor titlurilor de stat şi costurile mai mari cu dobânzile se vor simţi progresiv, pe măsură ce acestea se refinanţează. Aşa că ce este mai rău abia urmează. Ministerul Finanţelor va fi nevoit să identifice o pârghie pentru reducerea acestora (dacă inflaţia scade, băncile vor cere la rândul lor dobânzi mai mici pentru a împrumuta statul), iar cel mai la îndemână mod ar fi să forţeze administrativ scăderea preţurilor în economie. Cum nu mai poate umbla la TVA fără a-şi dinamita încasările, singura posibilitate ar fi să genereze corecţii în zonele cu ponderi mari în calculul inflaţiei. Iar acestea ar putea fi în segmentul "energie eletrică, gaze şi încălzire centrală" care reprezintă aproape 10% din coşul inflaţiei (gazele contează pe 3,3%, iar energia electrică pe 5,6%); apă, canal, salubritate -3%, servicii poştale - 4%, combustibili - 8%, ţigări - 6%, articole medicale - 4%.

Ei bine, nu în toate aceste direcţii se pot gândi iniţiative de reducere a preţurilor din cauza unor bariere naturale, dar cel puţin în câteva cazuri se poate încerca cu succes. De pildă, am aflat că s-a promulgat legea care dă dreptul autorităţilor locale să suporte din bugetul administraţiei cheltuielile cu apa "meteorică" (apa de ploaie). În Bucureşti, tariful pentru transportul apei de ploaie este de aproximativ 30% din tariful total încasat de Apa Nova, iar o eventuală ieftinire a facturii pentru populaţie cu acest procent la nivelul naţional ar da inflaţia în jos cu aproape 1%, având în vedere ponderea serviciilor de apă, canal, salubritate. Sigur, e mai greu de imaginat că toate administraţiile locale se vor sincroniza exemplar. Similar, o îngheţare a preţului la gaze cu 30% sub valorile actuale ar echivala cu o reducere a inflaţiei cu 0,5% (în factură serviciile de distribuţie şi TVA-ul reprezintă cam tot atât cât preţul gazului). La combustibili şi ţigări nu se poate umbla prea mult la accize pentru a le ieftini pentru că există riscul să scadă mai mult încasările la buget, dar la produse medicale cred că ar mai exista pârghii pentru a se forţa scăderea preţurilor, eventual presând pentru prescrierea mai mult a genericelor şi acordându-se subvenţii pentru anumite tratamente (vezi voucherele pentru ochelari). La capitolul servicii poştale nu prea e mare lucru de făcut, Poşta Română a tot pierdut cotă de piaţă, la fel în zona energiei electrice unde piaţa e foarte concurenţială (poate avem însă noroc cu ploile şi supraoferta de la Hidroelectrica şi scad preturile şi aici).