Nu mai puţin de 39% dintre români îşi autoevaluează cunoştinţele financiare ca fiind mediocre sau foarte slabe şi doar 17% le consideră "medii spre bune", după cum reiese dintr-un recent sondaj sponsorizat de Provident Financial România pe un eşantion de 1.265 respondenţi cu vârste între 21 şi 65 de ani. Procentul celor care se consideră corigenţi la disciplina educaţie financiară pare destul de mare, având în vedere că istoria noastră recentă ne-a oferit cu prisosinţă ocazia de a contempla de mai multe ori cum ni se volatilizează economiile. Şi, evident, de a învăţa din asta. Cred că nu exagerez dacă afirm că generaţia care a prins Revoluţia la vârsta majoratului ar trebui să fie cel mai educată financiar din toată istoria noastră postbelică. Şi asta pentru că a putut contempla falimentele bancare de la începutul anilor 1990 şi falimentele băncilor populare de la începutul anilor 2000, mărirea şi decăderea fondurilor de investiţii (SAFI, FNI), bula creditelor şi bula imobiliară din perioada 2005-2008, prăbuşirea pieţei de capital în 1997-1998 şi deziluziile pe care bursa le-a mai provocat o dată în 2008-2009. Ca să nu mai vorbesc aici de experienţa jocurilor piramidale sau de devorarea banilor de la CEC de inflaţia galopantă de după Revoluţie. Le-am văzut cam pe toate şi nimic nu ne-a împiedicat să tragem concluziile de rigoare şi să transmitem mai departe experienţa noastră. De ce ne considerăm totuşi needucaţi financiar?
O primă explicaţie ar fi că mulţi confundă educaţia financiară cu informaţiile/cunoştinţele din zona financiară. Iar aici nu stăm deloc bine. De pildă, 18% dintre respondenţii sondajului Provident cred că IBAN-ul este codul de client alocat de bancă şi cei mai mulţi habar nu au la ce sumă restantă intri în evidenţele Biroului de Credit. Este unul dintre motivele care a determinat compania să lanseze o platformă de educaţie financiară prin jocuri pe calculator/telefon - vezi aplicaţia "Ştii cu banii", găzduită de portalul siguranţafinanciara.ro - unde se pot câştiga periodic premii deloc modice (10.000 lei este marele premiu, 500 lei premiul săptămânal). Alături de constatarea că 3 din 10 români petrec, în medie, 5 ore pe săptămână jucându-se pe calculator/laptop/telefon. Revenind la educaţia financiarăt să remarcăm că dincolo de informaţiile înglobate aceasta mai presupune o componentă la fel de importantă, dacă nu chiar mai importantă. Iar asta este experienţa personală, cu ce rămâi după ce înveţi din greşelile pe care le-ai comis în legătură cu banii. Te mai supraîndatorezi după cei ai contemplat spargerea bulei creditului din urmă cu 10 ani, îţi mai muţi toate economiile la bursă după ce ai văzut o prăbuşire ca cea din 2009? Mai crezi că banii se pot multiplica de 8 ori ca la Caritas, că pot exista credite mult mai ieftine decât media pieţei ca la International Leasing candva? Iar dacă am rămas corigenţi şi la categoria experienţe personale integrate din zona finanţelor, aşa cum suntem la categoria cunoştinte din zona financiară, vom afla abia la prima criză majoră. Şi, după părerea unora, nici n-am avea prea mult de aşteptat pentru a afla. Bula bitcoin, care a rămas la stadiul de fenomen marginal în România, mă face un pic mai optimist. La fel evoluţiile din zona imobiliară, unde nu s-au mai depăşit cifre-record pe mp construit şi nici n-am mai văzut bătaie pe ansambluri rezidenţiale plasate în câmp. Sau preţurile încă decente de la BVB, în ciuda creşterilor explozive de prin alte părţi. Or, ritmul de multiplicare al cardurilor de credit, vizibil mai puţin populare acum decăt în urmă cu 10 ani. N-aş putea spune însă acelaşi lucru despre înghesuiala la credite cu Roborul la minime istorice.