OPINII Oferta Finanţelor e suprasubscrisă, să ne rugăm să nu crească dobânzile!

Lipsa unei modalităţi de protecţie împotriva creşterii dobânzilor este principalul risc cu care se confruntă proaspeţii deţinători de titluri de stat care s-au grăbit să profite de randamentul cu până la 1% peste cel oferit de bănci la depozitele la termen.

Recunosc, am fost surprins de succesul de care s-a bucurat noua emisiune de titluri de stat pentru populaţie. Anul trecut, la o valoare identică a emisiunii, de 100 milioane lei, gradul de subscriere a fost de numai 65%, un dezinteres mai greu de digerat pentru organizatorii împrumutului statului de către populaţie, având în vedere că multă vreme titlurile de stat au fost un produs exclusivist, destinat doar băncilor şi clienţilor acestora mai bine mobilaţi financiar (valoarea nominală era uzual de 10.000 lei înainte de 2013, apoi 5.000 lei pentru a se reduce anul trecut la doar 1.000 lei).

Explicaţiile au fost multiple atunci, s-a justificat lipsa interesului fie prin valoarea nominală mare (1.000 lei) aşa că în acest an avem numai 100 lei/titlu, fie prin algoritmul complicat de calcul al dobânzii (randamentul era cuprins atunci între 1,75%-2,15%, în funcţie de palierul pe care se asigura subscrierea integrală a emisiunii, o tehnică folosită în general cu succes în cazul ofertelor publice de acţiuni, unde interesul la cumpărare e mare) aşa că am avut acum o dobândă bătută în cuie de 2,15%.

O stabilizare a randamentului în condiţiile în care dobânzile bancare la termen chiar au scăzut uşor din vara anului trecut până în prezent, iar scadenţa emisiunii a rămas tot la doi ani (acum va fi în 2018), sună bine. Ba, mai mult, avem şi o tombolă, la scadenţă (pentru a încuraja menţinerea investiţiei până în 2018): 100 de premii în valoare de 1.000 lei. În paranteză fie spus, ideea tombolei a ajuns cam supralicitată, aşa că avem tombole acum şi la Fisc, şi la Finanţe (titluri de stat) şi vom avea chiar şi la BVB, după cum declara recent directorul său general. Poate apare şi un Bingo...

După toate ajustările la capitolul prezentare a ofertei (valoarea nominală, algoritm al dobânzii) şi imagine (nelipsita tombolă), oferta a fost suprasubscrisă după numai două zile, aşa cum declară reprezentanţii Finanţelor, mulţumită unui comportament investiţional din partea populaţiei mai rar întâlnit la posesorii de depozite, lumea îmbulzindu-se să prindă titluri de stat ca în ultimele zile de la ofertele publice iniţiale de acţiuni la Romgaz sau Transgaz. Cu toate astea, cei care au gândit oferta statului îşi asumă un risc deloc de neglijat.

Deşi în prezent randamentul e uşor mai ridicat decât la plasamentele cu scadenţe mai lungi ale băncilor şi lipseşte în plus impozitul pe dobândă, cei care ar cumpără titlurile de stat n-au niciun algoritm de variaţie a acestora până la scadenţă, fiind descoperiţi în cazul unor majorări ale dobânzilor în piaţa monetară. De exemplu, chiar şi CEC-ul, o bancă ce nu străluceşte prin inventivitate, propune deponenţilor pe termen lung (24 şi 36 luni) un algoritm de calcul al dobânzii care să le ia această grijă de pe cap. La CEC ai rata dobânzii de politică monetară a BNR (1,75% în prezent) pentru depozitele în lei pe 2 ani şi dobânda BNR plus 0,1% pe an pentru depozitele pe 3 ani.

Cei care au cumparat acum titluri de stat pentru o primă de până la 1% raportat la dobânzile băncilor pe termene mai lungi (ţinând cont de impozitul pe dobânda randamentului titlurilor de stat, echivalează cu cel al unui depozit bancar la termen cu dobândă anuală de 2,5%) nu au nicio garanţie că peste un an sau doi dobânzile vor rămâne la fel de jos. Iar dacă acestea vor începe să crească, cei care deţin titluri de stat vor descoperi că operaţiunea vânzării pe bursă este cam complicată, presupune deschiderea unui cont la broker şi ceva comisioane, cam mare deranjul raportat la costuri...

Cu totul altceva era dacă Ministerul Finanţelor încerca să lege dobânda de un indice de referinţă (Robor, dobânda de politică monetară, etc) sau măcar să garanteze o primă constantă peste inflaţie şi asta chiar cu preţul reducerii uşoare a randamentului (să zicem 1,9-2% în loc de 2,15%).

Acum nu ne rămâne decât să ne rugăm că dobânzile vor rămâne cuminţi la locul lor până în 2018, în caz contrar entuziasmul populaţiei pentru a împrumuta statul ar putea să revină la cotele din 2015...