OPINII Politizarea justiţiei - dezideratul actualei majorităţi parlamentare

În ultimele şase luni s-au scris zeci de articole şi au fost emise foarte multe opinii cu privire la modificarea legis­laţiei privind statutul magistraţilor şi la numirea procurorilor - şefi.

În ciuda obiecţiilor pertinente ridicate de Preşedintele României, Klaus Werner Iohannis, pachetul legislativ a trecut de Parlament. Oamenii politici din coaliţia guvernamentală nu doresc să cerceteze motivele pentru care aces­te legi sunt în contradicţie cu spiritul Constituţiei României şi par dispuşi să facă orice pentru ca modificările aduse statutului magistraţilor să fie puse în practică.

Săptămâna trecută Preşedintele României anunţa într-o conferinţă de presă că va ataca aceste legi la Curtea Constituţională şi va cere şi avizul Comisiei de la Veneţia.

De ce ar trebui respinse de către CCR modificările aduse de parlamentari la statutul magistraţilor?

Vă oferim un singur exemplu.

Pentru că una dintre modificările legislative introduce practic politizarea funcţiei de procuror - şef, precum şi a funcţiilor de conducere de la Înalta Curte.

Conform art. 1 alin.3 şi art.2 alin.1 din modificările la legea 303/2004 privind statutul magistraţilor, numirea preşedintelui, vicepreşedintelui şi preşedinţilor de secţii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi a procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, a prim-adjunctului şi adjunctului acestuia, a procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, a adjuncţilor acestuia, a procurorilor şefi de secţie şi şefii şi adjuncţii de la DIICOT se va face de către Senatul României pentru o perioadă de 4 ani, fără posibilitatea reînvestirii în funcţie.

Cu alte cuvinte, o dată la patru ani, Parchetul General, DNA, DIICOT şi ÎCCJ îşi vor schimba întreaga structură de conducere pentru că aşa doresc oamenii politici din România.

Practic, prin această prevedere legis­lativă se va da o grea lovitură structurii de conducere din sistemul judiciar românesc.

Nu poţi să numeşti la conducere, pentru un singur mandat, anumite persoane, de la care să ai pretenţia să realizeze un management performant al justiţiei, să pună în practică anumite idei, planuri pe termen mediu sau lung şi să nu le oferi apoi posibilitatea de a mai primi măcar încă un mandat în fruntea instituţiei respective.

Prin această modificare legislativă se distruge însăşi esenţa noţiunii de a conduce şi este ştirbită autoritatea celui care conduce. Pentru că atât timp cât subalternii ştiu din start că şeful va sta în funcţie doar patru ani, probabil că în ultimul an nu vor mai da curs solicitărilor acestuia sau nu vor mai pune în practică doleanţele conducătorului instituţiei.

Totodată, limitarea la un singur mandat de patru ani pentru şefii şefilor de la ÎCCJ, DNA, Parchetul General şi DIICOT va afecta grav politica judiciară pe termen mediu şi lung, predictibilitatea modului de organizare şi conducere a sistemului judiciar şi modul de realizare a politicii penale din România.

Pe de altă parte, însăşi limitarea la un singur mandat este o gravă încălcare a articolului 41 alin. 1 din Constituţia României, care stipulează că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Aplicând această prevedere în sens larg, limitarea la un singur mandat de patru ani reprezintă o îngrădire a exercitării profesiei de procuror - şef, de preşedinte ÎCCJ sau preşedinte de secţie.

În adoptarea acestei limitări, parlamentarii nu se pot prevala nici de art.53 din Constituţia României, care prevede că exerciţiul unor drepturi sau libertăţi poate fi restrâns prin lege pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

De ce ?

Pentru că nu ne aflăm în niciunul dintre aceste cazuri enumerate în textul constituţional.

Partizanii modificărilor legislative privind statutul magistraţilor ar putea susţine că în Constituţie, la art. 125, se stipulează doar faptul că judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili conform legii şi că acest text nu se referă la şefii ÎCCJ.

Singurul text care se referă la acest aspect este art. 53 din legea 303/2004, conform căruia până acum şefii ÎCCJ erau numiţi de Preşedintele României, pentru o perioadă de 3 ani cu posibilitatea unei singure reînvestiri.

Tocmai aici au dorit să schimbe legislaţia parlamentarii, iar numirea şefilor ÎCCJ, DNA, DIICOT şi Parchetului General va fi făcută de Senat la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, pentru o singură perioadă de 4 ani.

Practic, reiterăm că prin această modificare se va realiza o politizare totală a conducerii sistemului judiciar român. Procurorii - şefi şi şefii judecătorilor vor fi dependenţi din patru în patru ani de factorul politic, adică de plenul Senatului, care va pune în fruntea ÎCCJ, DNA, DIICOT, Parchetului General doar magistraţii dezirabili mai-marilor zilei.

Concluzia?

Prin această modificare, ÎCCJ, DNA, DIICOT şi Parchetul General se vor transforma în instrumente serviabile faţă de factorul politic şi vor acţiona la fel cu modul în care se comportă din ce în ce mai des în ultima vreme magistraţii de la Curtea Constituţională a României.