OPINII  Reducerea cotei de TVA - între relaxare fiscală şi probleme de sustenabilitate

Decizia Preşedintelui de a întoarce spre analiză varianta de Cod Fiscal adoptată aproape în unanimitate în Parlament a generat o nouă serie de polemici pe marginea unui subiect aflat pe agenda publică, mai mult sau mai puţin intens, de mai bine de doi ani. Există o părere comună cu privire la necesitatea unui nou Cod Fiscal. Asta nu înseamnă că el nu este perfectibil, această variantă fiind doar un răspuns ceva mai bine adaptat la evoluţia economiei româneşti din ultimii 12 ani.

Cu privire la acelaşi subiect există şi puncte divergente, mai ales pe seama reducerilor de cote de impunere şi în special cu privire la reducerea cotei de TVA. Înainte de toate, trebuie spus că veniturile din TVA se află undeva la peste 8,5% din PIB şi undeva peste un sfert din totalul încasărilor bugetare, aşadar reprezintă o contribuţie importantă la bugetul de stat. În schimb, o serie de specialişti, demnitari care au adoptat o poziţie relativ conservatoare pe marginea acestei chestiuni consideră că obiectivele asumate în ceea ce priveşte investiţiile publice, salarizarea din domeniul public, salariul minim, deficitul bugetar etc nu pot fi atinse dacă se implementează toate reducerile de cote de impozitare şi în special a cotei de TVA. De cealaltă parte, reprezentanţii Guvernului şi susţinătorii acestora consideră că diminuarea cotei de TVA va putea fi acoperită dacă se iau în considerare următoarele argumente:

a) Diminuarea de cote va creşte consumul şi astfel va creşte economia;

b) Diminuarea de cote va creşte eficienţa colectării printr-o mai bună conformare voluntară;

c) Conform comunicatelor ANAF, se înregistrează o mai bună colectare a taxelor în 2015, comparativ cu 2014;

d) Au crescut investiţiile directe în România în 2015 faţă de anul 2014 şi, de asemenea, conform estimărilor INS, economia României a crescut în primul semestru al acestui an.

Cu privire la primul argument, şi anume creşterea economică generată de creşterea consumului, şi aceasta din urmă ca rezultat al reducerii de TVA la alimente (cu scăderea subsecventă a preţurilor) există o serie de critici. România ar trebui să se dezvolte pe baze solide (comparaţia PIB cu PIB potenţial). Astfel, fără investiţii în infrastructură, educaţie, servicii publice, o creştere a PIB peste PIB potenţial creează mai multe probleme decât beneficii. Astfel, politica din 2014 şi primul semestru al anului 2015, când nici măcar cheltuielile publice bugetate nu au fost efectuate şi astfel s-a creat un surplus bugetar, nu ar trebui să constituie o premisă pentru reducerile de taxe. Prin urmare, ar trebui analizat dacă dorim o creştere economică bazată în mare parte pe consum, în detrimentul investiţiilor.

Am căutat studii relevante în domeniu care să demonstreze la nivel empiric faptul că o reducere de taxe creează direct o creştere cel puţin proporţională a conformării voluntare. Din păcate, nu am găsit niciun studiu care să confirme această premisă. De fapt, principalele studii OECD în acest sens pun creşterea conformării voluntare mai degrabă pe seama uşurinţei declarării şi plăţii impozitelor.

Creşterea colectării anunţată de ANAF (în primele şapte luni un avans din TVA de aproximativ 4,5 mld lei, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut) ar trebui analizată şi ţinând cont de următoarele aspecte:

a) În decembrie 2014, s-au plătit aproximativ 2,3 miliarde de lei (sume reprezentând TVA de rambursat) pe seama sumelor necheltuite la capitolul investiţii, pentru a putea închide procedura de infringement la care România era supusă pe tema rambursărilor de TVA. Astfel, în 2015, volumul sumelor restituite din TVA în primele şapte luni ale acestui an sunt mai mici cu aproximativ 1 miliard lei faţă de aceeaşi perioadă a lui 2014. Dacă ar fi fost efectuate investiţiile asumate anul trecut, aceste sume trebuiau plătite în 2015 (cel puţin parţial) şi astfel încasările nete din TVA ar fi fost reduse.

b) Soldul TVA de rambursat a crescut cu 819 milioane de lei de la începutul anului. Practic, dacă ar fi fost plătită această sumă, sumele din încasări nete de TVA ar fi trebuit diminuate proporţional.

c) Prima lună în care se văd efectele bugetare aferente reducerii cotei TVA la o serie de produse a dus la o diminuare de aproximativ 3 procente (de la 18% în luna iunie la 15% în luna iulie 2015) a avansului colectării raportat la 2014. Dacă această tendinţă se păstrează, până la sfârşitul anului vom avea un avans sub 5%.

d) Un alt element care nu este disponibil la nivel public este valoarea sumelor raportate ca fiind colectate, dar care fac subiectul litigiilor între ANAF şi contribuabili. Anumiţi reprezentanţi din cadrul Ministerului Finanţelor Publice au pomenit în cadrul unor conferinţe publice faptul că numărul proceselor, precum şi raportul litigiilor pierdute de ANAF au crescut alarmant. O parte (semnificativă) din sumele raportate ca fiind colectate va trebui plătită înapoi contribuabililor (cu dobânzi) atunci când procesele se vor încheia.

Prin urmare, această îmbunătăţire a eficienţei colectării trebuie privită cu o oarecare reticenţă.

Entuziasmul exprimat de prim-ministrul României la publicarea situaţiei privind Investiţiile Străine Directe ar trebui temperat, întrucât se raportează la un an foarte slab (şi anume 2014), iar nivelul din 2015 se situează la mai puţin de jumătate de nivelul record din 2008. Cu privire la creşterea economică, ea pare a fi susţinută în principal de revigorarea consumului - pe fondul unor rate de dobândă aflate la minime istorice - şi de un oarecare reviriment al construcţiilor (în special cele rezidenţiale) - pe fondul, în bună măsură, al unui nivel foarte redus al dobânzilor bancare. Creşterea economică aferentă primului semestru va fi cu siguranţă profund afectată de seceta majoră, ce va influenţa rezultatele sectorului agricol şi care vor fi vizibile în al doilea semestru. Astfel, creşterea economică pare că se datorează mai mult unor factori necontrolabili (de exemplu, climă), politicii BNR de stimulare a creditării prin reducerea consecutivă a dobânzii şi a rezervelor minime obligatorii şi mai puţin deciziilor Guvernului.

Ca o concluzie, problemele de sustenabilitate ridicate de cei care critică deciziile de relaxare fiscală accelerată nu au primit până la această oră răspunsuri foarte pertinente din partea Guvernului. Singura soluţie pertinentă ar fi creşterea eficienţei ANAF, însă acest lucru necesită timp şi nu poate fi făcut peste noapte, chiar dacă există suficiente resurse (inclusiv via programul RAMP finanţat de Banca Mondială, care aparent se derulează mult prea lent faţă de necesităţile administrative).