OPINII Zgomot în... surdină!

Dreptul constituţional acordat Curţii de Conturi a României de a exercita "controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public" este suficient pentru a-i conferi nu atât un loc privilegiat printre cele mai importante instituţii ale statului, cât mai ales dublă calitate de sursă de anxietate pentru administratorii banului public şi de factor liniştitor de prevenţie sau pedepsire a fraudelor pentru cetăţenii plătitori de taxe. Profilul Curţii de Conturi a României este semnificativ conturat de sinteza diverselor sale rapoarte, cum ar fi "Sinteza Raportului privind sesizările penale formulate de Curtea de Conturi către organele de urmărire penală în perioada 2005 - 31.12.2016" aprobat spre publicare de fostul preşedinte la instituţiei, Nicolae Văcăroiu.

Pe scurt, raportul inventariază 143 de sesizări nesoluţionate, vizând prejudicii individuale mai mari de 500.000 de euro (în total 2.285.150.000 euro!), 421 de sesizări nesoluţionate vizând prejudicii individuale mai mici de 500.000 euro (în total 37.620.000 euro), precum şi 278 de sesizări totalizând prejudicii de 214.620.000 euro, soluţionate.

Rezultă, deloc lăudabil, că pentru perioada acoperită de raport (12 ani) Curtea de Conturi a identificat prejudicii estimate de 2.537.390.000 euro, care au fost soluţionate (vom vedea cum) doar în proporţie de 8,45%!

Teoretic, semnificativitatea procentului poate fi consecinţă a insuficientei fundamentări a rapoartelor de control de către funcţionarii Curţii de Conturi, datorată unei pregătiri profesionale deficitare, incompatibilă cu prestigiul şi responsabilitatea instituţiei, a imixtiunii factorului politic, vizând afectarea unor adversari prin interpretări voit şi exagerat subiective şi, prin aceasta, deformante ale realităţii sau prin similare deficienţe de pregătire profesională, partizanat politic sau meschine compromisuri materiale ori financiare ale organelor de urmărire penală sau instanţelor de judecată.

O simplă trecere în revistă a unora dintre cazurile nerezolvate la data întocmirii raportului este de natură a impune explicaţii convingătoare privind motivul tărăgănării soluţionării: SC Compania de apă OLT , prejudiciu estimat de 7,54 milioane lei, Municipiul Slatina - 4.84 milioane lei, Comuna Brodina - 15,56 milioane lei, CNADNR - 38,45 milioane lei, 223,35 milioane lei, SC Electrocentrale Grup - 243,5 milioane lei, Municipiul Bucureşti - 21,4 milioane lei, BCR Banca pentru locuinţe - 268,8 milioane lei, Raiffeisen Banca pentru locuinţe - 59,9 milioane lei, Societatea Naţională a Apelor Minerale - 56,9 milioane lei, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov -111,9 milioane lei, Sector 1 Bucureşti - 66,87 milioane lei, Hidroelectrica SA - 446,86 milioane lei... Enumerarea poate evident continua, având ca singur rezultat sublinierea dezordinii involuntare sau, dimpotrivă, ce caracterizează administraţia fon-durilor publice, pentru că fie şi numai cazurile enumerate merită a fi ex-plicitate opiniei publice.

Dilema generată de lecturarea raportului sugerează că fie inspectorii Curţii de Conturi sunt total incompetenţi prin exagerarea nepermisă a constatărilor rapoartelor, fie superiorii lor ierarhici care aprobă aceste rapoarte nu le sunt şi profesional superiori, fie că organele de urmărire penală, în primul rând procurorii DNA, sunt complet nepregătiţi în domeniul financiar- bancar, ceea ce îi lipseşte de o independenţă pe care nu le-o poate da nimeni din acest punct de vedere, fie au dobândit o sensibilitate exagerată faţă de anumite instituţii preponderent politizate (municipii, administraţii ale finanţelor publice, CNADR etc.), sensibilitate a cărei prezenţă trimite în derizoriu clamarea publică a in-dependenţei.

Detalierea cazurilor rezolvate nu ar face decât să sublinieze practica nefuncţională a instituţiilor de gestionare a banului public, fiind vorba despre câteva comune neînsemnate şi despre clasări, poate justificate.

Despre sumele recuperate, nimic. Statul preferă să se împrumute de la bănci, cetăţeni şi instituţii externe, evitându-se supărarea pricinuită colegilor şi partenerilor actuali sau, cine ştie, viitori, fără de care construcţiile politice nu ar fi viabile.

Dacă rapoartele de activitate ale DNA ar prezenta detaliat stadiul concret şi perspectiva cazurilor semnalate de Curtea de Conturi, fie contribuţia la veniturile bugetului naţional ar creşte substanţial, fie Curtea de Conturi ar trebui să-şi revizuiască strategia de recrutare a personalului pe alte criterii decât cele predominant politice! Altfel, un zgomot controlat cu rol de justificare şi grijă de a nu deranja!