Oprirea inflaţiei, misiune imposibilă pentru Banca Turciei?

Deprecierea masivă a lirei turceşti din ultimele luni a influenţat puternic dinamica preţurilor interne, pe fondul deficitului extern masiv.

Institutul de Statis­tică al Turciei (TurkStat) a anunţat că preţurile de consum şi-au accelerat creşterea anuală până la 17,9% în august 2018, cel mai ridicat nivel din ultimii 15 ani, de la 15,9% în luna precedentă, în condiţiile unei creşteri lunare de 2,3%.

Preţurile alimentelor au crescut cu o rată anuală de 19,8%, iar preţurile transportului au crescut cu 27,1% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

La nivelul producătorilor industriali, creşterea preţurilor a depăşit cu mult aşteptările. Avansul anual a fost de 32,1% (vezi graficul), după o creştere de 25% în luna anterioară, pe fondul unei creşteri lunare de 6,6%.

Preţurile din industria prelucrătoare au crescut cu o rată anuală de 33,3%, pe fondul unei creşteri lunare de 7,3%, în condiţiile în care preţurile bunurilor intermediare au înregistrat o creştere anuală de aproape 40% şi o creştere lunară de 8,4%.

Noile date referitoare la creşterea explozivă a preţurilor a determinat banca centrală să publice un comunicat de presă în care se arată că "vor fi luate măsurile necesare pentru asigurarea stabilităţii preţurilor", iar "poziţia politicii monetare va fi ajustată la următoarea şedinţă a Comitetului de Politică Monetară".

Banca centrală a Turciei a mai promis că va utiliza toate instrumentele aflate la dispoziţia sa pentru urmărirea obiectivului stabilităţii preţurilor.

Din păcate, instituţia monetară a Turciei nu are credibilitatea necesară pentru a convinge investitorii, creditorii şi populaţia că poate face ceva în privinţa inflaţiei, iar lipsa credibilităţii nu este un fenomen recent, determinat de presiunile exercitate de preşedintele Recep Tayyip Erdogan.

Banca centrală a Turciei a trecut la un regim explicit de ţintire a inflaţiei din 2006, când ţinta a fost stabilită la 5%, după adoptarea unei ţintiri implicite a creşterii preţurilor în 2002.

Deoarece în 2007 şi 2008 inflaţia a depăşit cu mult ţinta băncii centrale, autoritatea monetară a majorat ţinta până la 7,5% în 2009, iar din 2012 ţinta a rămas neschimbată la 5%, cu un interval de variaţie de 2 puncte procentuale.

De atunci, măsurile de politică monetară nu au reuşit să aducă inflaţia nici măcar în intervalul ţintă, cu excepţia anului 2012, când inflaţia anuală a fost de 6,2%.

Pe fondul presiunilor exercitate de preşedintele Recep Tayyip Erdogan, banca centrală a menţinut dobânda de politică monetară la 17,75% în iulie 2018, o decizie care a accentuat deprecierea lirei faţă de dolarul american. Conform cursului prezentat de Investing.com, de la începutul anului lira turcească s-a depreciat cu 43% faţă de dolar.

După anunţul de ieri al băncii centrale, cursul lirei s-a apreciat până la 6,5 TRY/USD, de la un maxim al zilei de peste 6,7 TRY/USD, însă deprecierea s-a reluat aproape imediat, în condiţiile în care pieţele nu cred că majorarea dobânzii va fi suficientă.

Un analist al băncii Rabobank din Londra a declarat pentru Bloomberg că "prin semnalizarea unei creşteri a dobânzii, banca centrală a creat şi aşteptările că această majorare va fi suficientă pentru a tempera creşterea inflaţiei".

În sprijinul autorităţii monetare a venit şi ministrul de finanţe Berat Albayrak, care a declarat pentru Reuters că "banca centrală este independentă şi va face toţi paşii necesari pentru combaterea inflaţiei".

Albayrak a mai precizat că nu se aşteaptă la apariţia unor probleme în sectorul bancar, deşi efectele unei majorări semnificative a dobânzii asupra capacităţii de rambursare a creditelor sunt evidente.

Conform datelor de la JP Morgan, o parte de 179 de miliarde de dolari din datoria externă a Turciei va ajunge la maturitate până în iulie 2019, din care 146 de miliarde de dolari reprezintă datoria externă a sectorului privat.

Reuters mai scrie că banca centrală va majora, probabil, dobânda cu 2 puncte procentuale la următoarea şedinţă de politică monetară, din 13 septembrie 2018, însă o astfel de decizie nu va fi suficientă pentru investitori, care se aşteaptă la o creştere cu 7 - 10 puncte procentuale, conform unei note trimise clienţilor de analiştii de la Capital Economics.

Dacă Banca Turciei va depăşi aşteptările pieţei, printr-o majorare a dobânzii mai mare de 2 puncte procentuale, "asaltul" împotriva lirei s-ar putea tempera semnificativ, însă numai temporar.

Misiunea instituţiei este cu adevărat imposibilă, dacă nu este luată în considerare şi opţiunea extremă a prăbuşirii economiei pentru stoparea inflaţiei, în condiţiile în care datoriile şi dezechilibrele din economie sunt prea mari, mai ales pe fondul relaţiilor deosebit de tensionate dintre Turcia şi Statele Unite.

În acest context, este posibilă o "realiniere" a intereselor strategice ale Turciei, prin îndepărtarea faţă de Vest şi apropierea de Rusia şi Iran, după cum a scris recent analistul american Martin Armstrong pe blogul său.

Armstrong a mai arătat că, în condiţiile în care "administrarea economiei de către Erdogan a fost un dezastru", autorităţile de la Ankara ar putea lua în considerare oprirea plăţii datoriilor externe, conform speculaţiilor de pe piaţă.

În opinia analistului american, Erdogan poate justifica un astfel de default "voluntar" prin declaraţii care să susţină că "Vestul corupt doreşte subjugarea Turciei".

Oare se va ajunge până la aplicarea acestei "soluţii" de o gravitate excepţională, ale cărei consecinţe sunt impredictibile?