Păcatele păgubaşului

CORNEL CODIŢĂ
Ziarul BURSA #Editorial / 5 februarie 2014

CORNEL CODIŢĂ

Hoţul cu unu, păgubaşul cu zece! Despre păcate este vorba, desigur. Zicala românească ascunde cu grijă "morala" pe care a învelit-o în ambalajul unui paradox. Cum, adică? Hoţul intră la mine în casă şi-mi dijmuieşte agoniseala, după pofta haină a inimii lui, iar păcatele cele multe, ierta-le-ar Dumnezeu Bunuţul, sunt tot în cîrca mea? De ce nu mi-am pus o încuietoare mai bună?! De ce nu mi-am pus o alarmă?! De ce nu m-am asigurat?! De ce nu am fost mai discret cu avutul din casă?! De ce am lăsat atît de uşor să se vadă că sunt plecat pentru mai multă vreme?! De ce nu mi-am pus valorile la vreo bancă, într-un "safe" ascuns şi greu, încît să nu poată fi prăduite de manglitori şi spărgătorii de broaşte?! La ce, ciorile, am mai plecat de acasă, tocmai atunci, că doar nu dădeau turcii şi nici nu ardea să mă duc în tîrg! Şi, aşa mai departe... toate astea sunt păcatele mele, iar hoţul rămîne doar cu unul, cel din Biblie, care zice să nu furi, ba nici măcar să nu rîvneşti la bunul altuia! Bănuiala mea este că zicala nu ascunde nici o morală, ci doar descrie starea psihologică a celor două părţi, păgubitorul şi păgubitul. Primul are o singură vină, atît în ordine morală, cît şi juridică, furtul. Celălalt nu are nici o vină, are însă o gravă problemă de disonanţă afectivă, creată de frustrarea masivă pe care o resimte în urma pagubei. Pe principiul "cui pe cui se scoate", păgubitul se încarcă cu tot felul de vini imaginare, pentru nefericita întîmplare, dînd astfel o compensaţie frustrării sale: "Tu o faci, tu s-o tragi!" Am redus semnificativ disonanţa şi am revenit, astfel, pe terenul coerenţei interioare! Dincolo de aspectul psihologic, desigur, există întemeiate motive sociale pentru care zicala aceasta şi-a menţinut nealterată puterea de circulaţie: favorizează masiv "cooperativa" spărgători-poliţie! Primii nu-şi încarcă prea mult pomelnicul păcatelor; un "biet furt", ce mare lucru! Iar, ceilalţi au o scuză generoasă şi comodă ca să-şi vadă de afacerile lor, uitînd de prevenirea, ori combaterea infracţionalităţii organizate care tulbură grav dreptul de proprietate al cetăţeanului. Ca să nu mai avem nicio îndoială cu privire la "politica poliţiei", vorba lui Iancu Pampon, instituţia cu pricina a umplut străzile cu afişe, cît casa de mari, în care le ceartă aprig, ba le mai şi face de două parale pe bietele bunicuţe care deschid aiurea uşa, te miri cui apasă pe butonul soneriei de la intrare! Mesajul este clar ca lumina zilei: "Dacă sunteţi proaste şi deschideţi, să nu vă mai miraţi de ce urmează! Noi v-am spus-o, iar restul nu ne priveşte!"

Fabula şi lipsa ei de miez, moral, îmi erau necesare ca să vă spun păsul zilei de astăzi: supărarea, aceasta, cvasi-generalizată pe presă şi libertăţile ei; cam prea "libertine", după gustul unora şi al altora! Cînd nu e prea slobodă la gură, presa este prea "angajată" în sensul "mogulic" al termenului, ori este prea frivolă, ori prea puţin atentă la ceea ce contează, ori prea... mă rog, toate păcatele din lume, cîte s-au inventat, sunt uşor de găsit în manifestările de zi cu zi ale presei de la noi! Ce mai, după unii, nici de guvernat nu se mai poate guverna, şi tot din cauza presei! Ori că înalţii demnitari sunt prea fascinaţi de presă (din vina presei, desigur!), şi stau mai mult pe bloguri şi în platourile media; ori că presa le-a subţiat mintea şi nu mai sunt în stare să gîndească decît în termeni de "rating", uitînd inevitabil de logica strictă a politicilor sociale care ar cere cu totul şi cu totul alte măsuri, decît cele la care recurge guvernarea, după ce i-a făcut farmece presa. Mă rog, toate cîte merg rău în ţara asta, de la presă se trag! După logica aceasta, atîrnată cu capul în jos, nu politicienii care nu-şi fac treaba delegitimează mecanismele democratice, ci presa!!!

Supărarea pe presă şi libertăţile ei este un fenomen specific democraţiei, în general, şi pseudo-democraţiei noastre, în special! "De cînd se bucură această ţară de binefacerile unui regim parlamentar" nu este zi de la Cel de Sus în care presa să nu fie luată în tărbacă de cineva pentru libertăţile de care se foloseşte, pentru că i-au fost date de Constituţie! În fruntea plutonului nemulţumiţilor stau, desigur, oamenii politicii, iar dintre ei, cu osebire, cei ai puterii! Chestia cu "două picioare în gură", date unui presar, emisă în plină zi, în văzul şi auzul public, "pe cale bucală", de un oficial al administraţiei din România, nu este un moft şi nici o simplă scăpare a vreunui rinocer rătăcit prin raiul plin de îngeri al politicii de la noi. Este, în stare distilată, ceea ce simt şi cred, cu adevărat, în adîncul întunericului din sufletul şi mintea lor, cei mai mulţi dintre "deranjaţii" noştri politici! Oamenii puterii nu sunt mulţumiţi de presă, decît atunci cînd ea se comportă ca un platou de sitcom: cît mai multă lumină pe actori şi aplauze la comandă! Condiţia presei de toate felurile, din România şi, păstrînd proporţiile, cam de peste tot, este precaritatea. Precaritatea dependenţelor economice, precaritatea înregimentărilor politice, explicite sau camuflate, precaritatea tot mai accentuată a standardelor profesionale şi deontologice, chiar şi precaritatea relaţiei cu publicul pe care se presupune că îl serveşte, ca platformă de informare şi dezbatere. Chiar şi cînd a făcut averi, pentru cîţiva magnaţi, ori cînd şi-a ridicat statui ale profesionalismului, la care lumea să se închine (BBC sau Financial Times în vremurile bune, spre exemplu!), condiţia fundamentală a presei a fost şi va fi precaritatea. Istoria relaţiei BBC cu guvernarea Blair şi de atunci încolo este mai mult decît pilduitoare, iar pentru cei care au crezut în perenitatea nealterată a "presei libere", tristă! Desigur, derapajele presei, de la cele deontologice, la cele gramatical-stilistice, goana ei după resurse materiale şi/sau influenţa politică, fără de care nu poate supravieţui, nu pot şi nu trebuie scuzate de precaritatea ei funciară. Dar nici nu trebuie şi nici nu pot fi legitim folosite pentru a justifica apetitul şi proiectele politice ale celor ce visează incontinent "democraţii originale", în care libertatea presei este permisă doar marţea şi joia, de la 12 la 14, şi atunci numai cu voie de la "poliţie"! În materie de liberate a presei nu există decît un singur etalon, absolut: Primul amendament al Consitituţiei Statelor Unite. Datează de pe la 1791 şi, dincolo de orice ambiguitate, interzice explicit Congresului (pe cale de consecinţă, oricărei alte autorităţi) actele de legiferare care ar îngrădi libertatea cuvîntului şi a presei. Istoria de atunci şi pînă astăzi a Americii este, între altele, istoria asalturilor necontenite împotriva libertăţii presei, date de politicieni şi cercurile puterii, de cei care, la fel ca şi la noi, se simt lezaţi de libertăţile pe care presa şi le ia, mai ales atunci cînd le scotoceşte printre rufele murdare, ori prin dulapurile unde au dosit scheletele. Le-a stat în cale fără fisură, mai bine de două sute de ani, doar tandemul Constituţie-Justiţie, care a apărat fără nici o fisură poziţia prezervării drepturilor fundamentale ale Cetăţeanului Statelor Unite. Filosofia şi armătura constitutivă a acestui text constituţional este aceea că, între cetăţean şi stat, primul este subiectul determinant al relaţiei, iar drepturile sale fundamentale nu pot fi nici alienate, nici ciuntite de nicio putere, fără ca prin aceasta să se comită un abuz, o încălcare flagrantă a principiilor şi a logicii Democraţiei!

În relaţia cu Puterea, Presa este păgubaşul! Are toate păcatele pe cap, aşa este... doar că nu ea este hoţul!

Opinia Cititorului ( 8 )

Secţiunea de comentarii la articolele domnului Cornel Codiţă este abuzată grav, continuu, de unul şi acelasi cititor, de ani de zile, motiv pentru care, în acord cu autorul, am limitat textul oricărui comentariu la maximum 500 de semne.

  1. In situatia in care presa traieste din subventii mascate de publicitate, de la firme de stat sau ale baronilor locali, este putin probabil ca presa sa prezinte opinii care-i deranjeaza pe "finantatori" sau opinii care sunt in interesul cetateanului.

    Daca s-ar da o lege prin care publicitatea de la firmele cu capital majoritar de stat si a institutiilor statului ar trebuie sa fie alocata proportional cu abonamentele persoanelor fizice, atunci probabil presa ar fi interesata de subiecte... 

    1. Mda, presa controlata, foarte subtil manipulata, finantata. E si asta o realitate. Apoi mai e o alta, care e si mai importanta: presa ca exponent de comunicare publica a frivolitatii generale. Vulgaritatea a devenit sport national, dar comunicarea ei, chiar si motivata comercial, este mai grava decat orice. Toti ne uitam la televizor si citim ziare sau navigam pe internet. Presa frivola, vulgara, nu mai impun respect. Cand vezi ca oamenii de decizie, liderii de opinie, devin clovni, inseamna...

      Simplu, banal: Am ajuns dupa 25 de ani de drum spre nicaieri sa spun: Pacat de libertatea de expresie castigata! Cu exceptii din ce in ce mai putine (evident, ziarul Bursa, incluzand bineinteles articolele domnului Codita), mass media actuala romaneasca si nu numai cultiva:

      vulgaritatea, uratul, falsele valori, senzationalul de cel mai prost gust, stirile de la ora 5, reclamele, reality showurile, pornografia, falsele informatii, transmiterea live a inmormantarilor, manelele, cultivarea... 

      Presa controlata, subtil manipulata, si mai sutil finantata; as adauga si foarte "colorata".

      Asa sa fie, domnule Make?. 

      Asa este, pagubasul suntme noi. Presa este doar un instrument. Cine-l plateste il foloseste. La fel si puterea/partidele.

      Daca traiau din cotizati isi subventii de stat erau independente. Daca depind de sponsori le reprezinta interesele. De ce a spus I. Ratiu ca partidele ar fi bine sa fie finantate de la buget sa nu intre sub influenta marelui capital? Stia el ce stia!

      Ai auzit domnule Make? deci este "colorata", in verzisor. 

      sunt de acord ca cei mai zgomotosi si mai mincinosi sunt pusi in functii, pestele de la cap se impute..scuzati expresia retineti mesajul.

    ... problema presei este: presa nu este total dezinteresata si nici nu poate fi vorba ca presa ar fi in slujba adevarului, presa isi extrage motivatiile tocmai din mediul politico-economic (mediul social fiind adesea tinta, nu inspiratia) de aici decurg problemele ... presa libera nu are nevoie de “libertate” reglementata, ea este sau nu este, libera ... libertatea este insotita de responsabilitate, responsabilitatea trebuie asumata ... cineva, odata, citandu-l pe Churcill,...

CITEŞTE ŞI

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Comanda carte
Apanova
digi.ro
aages.ro
danescu.ro
boromir.ro
librarie.net
Mozart
Schlumberger
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

11 Dec. 2024
Euro (EUR)Euro4.9684
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.7338
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.3533
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină6.0241
Gram de aur (XAU)Gram de aur409.9933

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
Mirosul Crăciunului
petreceriperfecte.ro
novaplus.ro
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb