Până unde va merge exproprierea depozitelor bancare din Europa?

Fără mare tam-tam în presa continentală, Comisia Europeană a publicat, la sfârşitul lunii iulie 2013, un nou "Comunicat de criză". Acesta a apărut în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, iar prevederile sale au intrat în vigoare de la 1 august 2013.

Ceea ce, până în urmă cu câteva luni, era negat de autorităţile europene, a devenit acum literă de lege: orice ajutor de stat acordat băncilor aflate în dificultate trebuie să fie precedat de un "bail-in" al creditorilor, inclusiv al deponenţilor cu depozite mai mari decât pragul de garantare.

Documentul arată că "ajutorul de stat nu poate fi acordat înainte de acoperirea pierderilor prin utilizarea integrală a capitalului, a capitalului hibrid şi a datoriilor subordonate". Dacă sumele nu sunt suficiente, atunci se poate acoperi deficitul de capital prin fonduri guvernamentale.

Dar până unde se va merge cu definiţia datoriilor subordonate? Aceasta este o mare necunoscută, mai ales după ce clienţii cu depozite de peste 100 de mii de euro s-au trezit, aproape peste noapte, că nu mai sunt deponenţi ci creditori ai băncilor.

În încercarea lor disperată de a controla o criză pe care au scăpat-o de mult de sub control, autorităţile de la Bruxelles riscă să aplice lovitura de graţie sistemelor bancare europene, prin subminarea gravă a încrederii. Iar încrederea este elementul esenţial care menţine un sistem bancar construit în jurul rezervelor fracţionare.

La doar câteva zile după publicare a "comunicatului de criză" al Comisiei Europene, FINMA, Autoritatea de Supraveghere a Pieţei Financiare din Elveţia, a lansat normele proprii de intervenţie în cazul dificultăţilor de la nivelul băncilor de importanţă sistemică (n.a. "FINMA position paper on the resolution of systemically important banks", www.finma.ch).

Băncile vizate sunt, în principal, UBS şi Credit Suisse. Conform documentului de la FINMA, strategia de soluţionare adoptată de autorităţile elveţiene este bazată pe abordarea SPE (n.a. single point of entry), adică bail-in-ul şi bail-out-ul vor fi aplicate la nivelul băncii-mamă sau la nivelul hodingului bancar, în funcţie de caz.

FINMA precizează că "doar în ultimă instanţă, depozitele negarantate vor fi transformate în capital", iar în cazul aplicării unor haircut-uri "FINMA îşi menţine opţiunea de a devia de la acest principiu, împărţind pierderile între mai multe categorii de creditori".

În condiţiile în care limita de garantare pentru Elveţia este de 100 de mii de franci elveţieni, autoritatea de supraveghere financiară a mai precizat că "depozite negarantate în valoare de circa 300 de miliarde de franci pentru fiecare bancă sunt subiect potenţial al bail-in-ului, doar dacă celelalte datorii bancare au fost deja folosite pentru absorbirea pierderilor".

Condiţiile de soluţionare a crizelor bancare din UE vor veni, probabil, după alegerile din Germania. Iar cotidianul german online Deutsche Wirtschafts Nachrichten ne dezvăluie câteva suprize extrem de neplăcute.

Conform unui articol din 7 august 2013, chiar şi cei cu depozite sub pragul european de garantare trebuie să se teamă pentru banii lor. Propunerile Preşedinţiei lituaniene a Consiliului Uniunii Europene includ amânarea retragerilor din depozitele sub 100 de mii de euro până la 20 de zile lucrătoare, în această perioadă fiind posibile doar retrageri zilnice de până la 200 de euro.

"Planul curent arată că, în cazul unui colaps bancar, nimeni nu se poate baza pe promisiunile guvernamentale", mai scrie DWN, deoarece "circumstanţele excepţionale" pot conduce şi la penalizarea deponenţilor aflaţi sub pragul de garantare.

Noile norme europene de soluţionare a crizelor bancare arată, aşa după cum am mai scris de multe ori, că Europa este încă foarte departe de ţelul promis de autorităţile de la Bruxelles.

De fapt, evoluţia din ultimele luni pare să indice că marile puteri economice ale continentului se afundă tot mai mult în insolvenţă, chiar dacă aceasta nu va fi declarată pentru mult timp.

Economiştii germani Marc Friedrich şi Matthias Weik, autorii cărţii "Cel mai mare jaf din istorie: De ce harnicii sărăcesc iar bogaţii se îmbogăţesc", au declarat recent, într-un interviu acordat DWN, că asistăm la "cel mai mare faliment din istoria omenirii". Ei şi-au declarat surprinderea faţă de rapiditatea cu care au ajuns să se deruleze evenimentele din Europa: "nu se mai poate nega că Irlanda, Grecia, Portugalia, Spania sunt falimentare de facto şi putem spune că Italia, Franţa şi Olanda îşi găsesc şi ele locul în listă", au mai declarat Friedrich şi Weik.

Conform unei note adresate clienţilor de către banca Natixis, Mecanismul Unic de Soluţionare al crizelor bancare va intra în vigoare la începutul anului 2015, după publicarea, în toamna anului 2014, a rezultatelor testelor de stres organizate de către BCE şi EBA (European Banking Authority).

Se pare, deci, că mai avem ceva timp pentru a ne organiza resursele financiare. Dar nu trebuie să uităm că timpul şi-a făcut un obicei, în ultimii ani, din a da peste cap planurile oficialilor europeni, iar atunci au apărut, instantaneu, "soluţii de urgenţă" pentru salvarea Europei.

"Nu vă puteţi baza pe faptul că ceea ce se spune înainte de alegeri va rămâne valid şi după alegeri", a declarat Angela Merkel în urmă cu mai mulţi ani.

Alegerile din Germania vor avea loc la 22 septembrie 2013. După aceea, "surprizele" se vor ţine lanţ, dacă mandatul Cancelarului Merkel va fi prelungit şi toropeala de vacanţă a europenilor se va "vindeca" subit, pe fondul vântului îngheţat care va bate peste depozitele bancare.