PĂŢANIA DEBITORILOR ÎN CHF: Libor negativ, rate în creştere

Evoluţia Libor din 2008 şi până azi ar fi trebuit să le dea motive de bucurie debitorilor autohtoni, dar a reprezentat, de fapt, cel mai mare coşmar.

Între 2008 şi 2009, Libor la 6 luni pentru CHF sărise binişor de 3%, o veste nu tocmai bună pentru cei ce se împrumutaseră pe vârful bulei creditului, prin 2006-2007, când indicele era între 1-2%. De atunci, însă, Liborul e în picaj şi a ajuns în acest moment la aproximativ -0,7%, cu un minim de -0,8% la finalul lui noiembrie 2015.

Aparent, o scădere de 4% la nivelul dobânzilor în intervalul 2008-2016 ar fi trebuit să fie sărbătorită cu mai mult consum şi voie bună, chiar dacă marja băncii pentru cei cu credite vechi în CHF ajungea uneori şi la 10%. Totuşi, de la 14% la 10%, toată lumea cântă şi dansează. Numai că mai există un detaliu, cursul de schimb.

Aşa cum creşterea dobânzilor arată presiunea pe vânzare din partea investitorilor/speculatorilor, scăderea dobânzilor vine să descurajeze achiziţiile de valută, ceea ce înseamnă că debitorii n-au în niciun caz motive de bucurie, pentru că interesul la cumpărarea de franci în dauna altor monede era deja palpabil pe curs. Ceea ce s-a văzut cu ochiul liber şi în România, cei care s-au împrumutat în 2006-2008 în franci elveţieni au asistat stupefiaţi la dublarea cursului de schimb CHF/leu, simultan cu reducerea continuă a Libor până la coborârea acestuia în teritoriu negativ.

Morala care rezultă cu mare întârziere (pentru unii) de aici e că ar fi trebuit să ne temem mult mai mult de variaţiile cursului decât de cea a dobânzilor. Dar niciun reprezentant al băncilor n-a ieşit în public să precizeze asta, cei care vindeau creditele în CHF insistau pe "stabilitatea" monedei elveţiene, pe tradiţie, economia înfloritoare etc.

Ironia sorţii, debitorii în CHF au asistat în ultima lună chiar la creşterea dobânzilor, deşi nivelul din prezent al Libor CHF este exact cel în urmă cu un an.

Cum însă între sfârşitul lui noiembrie şi cel al lunii mai a existat o apreciere temporară de la -0,8% la -0,65% a indicelui (faţă de iulie 2015 nu există practic variaţie, tot -0,7% era atunci ca şi acum Liborul), băncile româneşti care luau în calcul Libor la 6 luni pentru împrumuturile ipotecare sau cele de consum cu ipotecă (deci cu scadenţă mai lungă) au profitat de ocazie pentru a creşte dobânzile cu aproximativ 0,15% puncte procentuale.

Nu e mult raportat la marjele oricum mari, dar e vorba de impact psihologic: sufocaţi de rate odată cu dublarea cursului, mulţi nu mai au nervi suficient de tari că să primească senini noi notificări din partea băncii care anunţă majorări de rate, fie ele şi de câţiva euro, pe motiv de evoluţie a Libor... Ceea ce-i face tot mai nerăbdători şi mai decişi să pună presiune pe parlamentari la reluarea discuţiilor privind legea conversiei creditelor în CHF la un curs mai prietenos pentru debitori.